Salt la conţinut

Salt la cuprins

Vor fi chinuiţi cei răi în iad?

Vor fi chinuiţi cei răi în iad?

Potrivit Bibliei

Vor fi chinuiţi cei răi în iad?

GERTRUDE, o predicatoare penticostală, credea cu tărie în iad. Chiar şi cea mai mică aluzie la inexistenţa lui îi leza simţul dreptăţii. Dacă iadul nu ar exista, gândea ea, o mulţime de crime abominabile ar rămâne nepedepsite. Gertrude nu a renunţat nicio clipă la convingerile ei. De fapt, ea chiar a afirmat: „Nu cred că m-aş mai închina lui Dumnezeu dacă nu ar exista iadul, locul în care ajung cei răi“.

Vor fi chinuiţi cei răi în iad, aşa cum învaţă multe religii? Dacă nu, cum vor fi ei pedepsiţi?

Prima pedeapsă divină

Potrivit Bibliei, Dumnezeu i-a creat perfecţi pe primii doi oameni, Adam şi Eva (Geneza 1:27; Deuteronomul 32:4). Le-a dat drept locuinţă o grădină paradiziacă şi posibilitatea de a trăi veşnic. Totuşi, le-a impus şi o restricţie. Dumnezeu avertizase: „Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri“ (Geneza 2:16, 17).

Din nefericire, primii noştri părinţi nu au trecut testul loialităţii şi al ascultării, un test simplu de altfel. Drept urmare, Creatorul s-a văzut obligat să-i condamne la moarte. „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.“ (Geneza 3:19)

Dacă Adam şi Eva s-ar fi aflat în pericolul de a arde în iad, oare Dumnezeu nu i-ar fi avertizat asupra unei asemenea pedepse? Adevărul este că El nu a menţionat nimic referitor la un eventual chin după moarte. Şi cum puteau fi chinuiţi din moment ce nu aveau un suflet nemuritor care să supravieţuiască morţii corpului? Biblia spune fără echivoc: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). *

Fiind Dătătorul vieţii, Creatorul nostru ştie tot ce este de ştiut despre viaţă şi despre moarte. El ne spune în Cuvântul său: „Cei morţi nu sunt conştienţi de nimic“ (Eclesiastul 9:5). Iată de ce Adam şi Eva nu aveau cum să fie chinuiţi în iad după moarte. Ei pur şi simplu au încetat să existe şi s-au întors în ţărână. Acum nu mai erau „conştienţi de nimic“.

Există chin după moarte?

Biblia afirmă la Romani 5:12: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii“. Ar fi, aşadar, logic să credem că oamenii ar putea fi chinuiţi în iad pentru păcatele lor, de vreme ce Adam, cel care a adus moartea asupra întregii omeniri, a devenit pur şi simplu ţărână după ce a murit? (1 Corinteni 15:22)

Toţi oamenii sunt sub aceeaşi lege ca şi Adam. „Plata păcatului este moartea.“ În plus, când moare, omul este „absolvit de păcat“ (Romani 6:7, 23). Dar dacă şi cei buni, şi cei răi mor, iar nimeni nu este chinuit după moarte, atunci cum îşi aplică Dumnezeu normele de dreptate?

Dreptatea divină

Scopul lui Dumnezeu cu privire la omenirea ascultătoare nu s-a schimbat cu nimic de când Dumnezeu a creat prima pereche de oameni şi le-a poruncit să aibă copii şi să se îngrijească de pământ (Geneza 1:28). Scopul său este acelaşi şi în prezent, întrucât el a declarat: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalmul 37:29).

Să remarcăm că cei drepţi vor locui pe pământ. Ei vor avea parte de-o sănătate perfectă şi de fericire. Scopul iniţial al lui Dumnezeu ca pământul să fie plin de oameni drepţi „va reuşi“. Acest lucru se va întâmpla când el va înlocui actualul sistem rău cu o lume nouă (Isaia 55:11; Daniel 2:44; Revelaţia 21:4).

Miliarde de oameni care au murit fără a cunoaşte cerinţele lui Dumnezeu vor fi înviaţi şi vor fi instruiţi pentru a trăi în lumea nouă a lui Dumnezeu (Isaia 11:9; Ioan 5:28, 29). În schimb, cei ce nu vor dori să se conformeze legilor divine vor fi pedepsiţi cu „moartea a doua“, moartea din care nu se vor trezi niciodată (Revelaţia 21:8; Ieremia 51:57).

Un lucru este limpede: Fiind Dumnezeul iubirii, Iehova nici nu-i torturează pe oameni în iad, nici nu va tolera răutatea la nesfârşit (1 Ioan 4:8). Psalmul 145:20 ne dă asigurarea: „Iehova îi păzeşte pe toţi cei ce-l iubesc, dar îi va nimici pe toţi cei răi“. Nu este aceasta o dovadă a iubirii şi a dreptăţii Sale?

[Notă de subsol]

^ par. 8 În Biblie, cuvântul „suflet“ se referă la întreaga persoană şi nu la ceva separat de corp. Geneza 2:7 afirmă: „Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu“. Adam nu a primit un suflet. Dimpotrivă, Adam a devenit un suflet viu.

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

▪ Avem un suflet nemuritor? (Ezechiel 18:4)

▪ Care este starea morţilor? (Eclesiastul 9:5)

▪ Cum îi va pedepsi Dumnezeu pe cei răi? (Psalmul 145:20)

[Text generic pe pagina 11]

„Cei morţi nu sunt conştienţi de nimic.“ (Eclesiastul 9:5)

[Provenienţa fotografiei de la pagina 10]

Fotografia: www.comstock.com