Tinerii se întreabă

Ce să fac ca să-mi cunosc mai bine părinţii?

Cristina şi părinţii ei iau masa cu nişte prieteni de familie. La un moment dat, unul dintre cei prezenţi îi spune mamei Cristinei: „N-o să-ţi vină să crezi pe cine am văzut zilele trecute. Pe Eduard. Ştii. . . băiatul ăla cu care ai fost prietenă în liceu“.

Uluită, Cristina scapă furculiţa din mână. E pentru prima oară când aude vorbindu-se despre acest Eduard.

„Uau! Ai ieşit cu alţi băieţi înainte de a-l cunoaşte pe tata? Nu mi-aş fi putut imagina!“, exclamă Cristina.

AI AFLAT şi tu despre părinţii tăi ceva ce te-a surprins? Dacă da, poate că te-ai întrebat ce altceva nu ştii despre ei.

De ce există lucruri pe care nu le ştii despre părinţii tăi? Ce foloase ai putea trage dacă i-ai cunoaşte mai bine? Şi ce-ai putea face pentru a-ţi cunoaşte mai bine părinţii?

Ce-ai mai putea afla

De ce există lucruri pe care nu le ştii despre părinţii tăi? Poate pentru că locuiesc departe de tine. „Părinţii mei au divorţat când aveam opt ani“, mărturiseşte Jacob *, care acum are 22 de ani. „După aceea, mă întâlneam cu tata doar de câteva ori pe an. Aş fi vrut să-l cunosc mai bine.“

Chiar dacă locuieşti cu părinţii, poate că nu ţi-au spus totul despre ei. De ce? Părinţii, ca fiecare om de altfel, se simt jenaţi de unele greşeli pe care le-au făcut în trecut (Romani 3:23). Probabil, se tem că, dacă-ţi vorbesc despre slăbiciunile lor, îi vei privi cu alţi ochi şi te vei simţi îndreptăţit să-ţi iei unele libertăţi.

 Există lucruri despre care părinţii nu ţi-au vorbit pentru că pur şi simplu nu a venit vorba despre ele. Un tânăr pe nume Cameron spune: „Rămâi uimit când îţi dai seama că, deşi stai cu părinţii de-o viaţă, mai ai atâtea de aflat despre ei!“. Nu-ţi rămâne decât să iei iniţiativa şi să încerci să-i cunoşti mai bine. De ce? Iată patru foloase pe care le-ai putea trage dacă vei face aşa.

1. Părinţii tăi vor aprecia mai mult ca sigur interesul pe care li-l arăţi. Fără îndoială, vor fi încântaţi să afle că te interesează viaţa lor. Şi cine ştie. . . Poate chiar se vor strădui să aibă mai multă empatie faţă de tine şi să înţeleagă ce simţi (Matei 7:12).

2. Vei înţelege mai bine cum gândesc părinţii tăi. De pildă, au avut părinţii tăi mai puţine lucruri materiale în trecut? Aşa s-ar putea explica de ce sunt acum atât de atenţi la cât cheltuiesc, deşi ţie, poate, lucrul acesta ţi se pare lipsit de sens.

Înţelegând punctul lor de vedere, vei trage foloase. Un tânăr pe nume Cody remarcă: „Dacă înţeleg cum gândesc părinţii mei, îmi pot da seama dinainte ce efect vor avea asupra lor cuvintele mele“ (Proverbele 15:23).

3. Îţi va fi mai uşor să vorbeşti cu ei despre ceea ce simţi. „Mi-era jenă să vorbesc cu tata despre un băiat de care îmi plăcea“, mărturiseşte Bridgette, care are 18 ani. „Când mi-am deschis inima şi i-am spus totul, mi-a povestit şi el cum a fost când s-a îndrăgostit prima oară şi cât de înălţător a fost acel sentiment. Mi-a zis însă şi cât de îngrozitor a fost când s-a despărţit de prietena lui. Astfel m-am simţit îndemnată să-i povestesc mai multe despre mine.“

4. Ai putea învăţa ceva din exemplul lor. Experienţa de viaţă a părinţilor tăi te poate ajuta să faci faţă dificultăţilor şi dezamăgirilor inerente vârstei. „Aş vrea să aflu cum reuşesc părinţii mei să se îngrijească de o familie ai cărei membri au necesităţi fizice, emoţionale şi spirituale atât de diferite“, spune Joshua, care are 16 ani. „Am multe de învăţat de la ei.“ Iată la ce ne îndeamnă Biblia să medităm: „Oare nu la cei în vârstă este înţelepciunea şi nu în lungimea zilelor, priceperea?“ (Iov 12:12).

Ia iniţiativa

Dacă vrei să-ţi cunoşti mai bine părinţii, ce ai putea face? Iată câteva sugestii.

Alege cadrul potrivit. Cadrul nu trebuie să fie neapărat unul formal. Încearcă să începi conversaţia în situaţii obişnuite, poate când jucaţi un fotbal, când lucraţi ceva împreună sau când mergeţi la plimbare pe jos ori cu maşina. „Cele mai frumoase conversaţii cu părinţii le-am avut când călătoream cu maşina“, spune Cody, menţionat mai devreme. „Fireşte, e mai uşor să-ţi pui căştile sau să dormi. Mi-am dat totuşi seama că e mai folositor să începi o conversaţie cu părinţii.“

Pune întrebări. Să fim realişti: nici chiar într-un cadru ideal, mama ta nu-ţi va povesti aşa, din senin, cum a fost când s-a îndrăgostit prima oară şi nici tatăl tău nu-ţi va povesti despre primul lui accident cu maşina părinţilor. Însă, dacă pui întrebări, poate că-ţi vor vorbi despre astfel de episoade din viaţa lor. (Vezi  chenarul de la pagina 12.)

Fii flexibil. Adesea, răspunsul la o întrebare va îndrepta discuţia în altă direcţie. Totuşi, împotriveşte-te tentaţiei de a aduce conversaţia pe făgaşul iniţial. Nu uita: obiectivul tău nu e doar acela de a aduna informaţii, ci şi de a te apropia mai mult de părinţii tăi. Ai putea atinge acest obiectiv vorbind despre lucruri pe care ei le consideră importante (Filipeni 2:4).

 Dă dovadă de discernământ. „Gândurile din inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul cu discernământ le va scoate de acolo.“ (Proverbele 20:5) Ca să aduci în discuţie unele subiecte delicate, ai nevoie de mult discernământ. De pildă, poate că eşti curios să ştii ce fel de gafe a făcut tatăl tău când era de seama ta şi cum ar proceda dacă ar putea să dea timpul înapoi. Însă, înainte de a deschide astfel de subiecte, ai putea spune ceva de genul: „Te deranjează dacă vorbim despre. . .?“.

Fii plin de tact. Când părinţii îţi vorbesc despre trecutul lor, fii „prompt la ascultare [şi] încet la vorbire“ (Iacov 1:19). Nu-i ridiculiza şi nu-i jigni pentru ce ţi-au dezvăluit despre ei. Dacă vei spune ceva de genul: „Uau! Nu pot să cred că ai făcut una ca asta!“ ori „Acum înţeleg eu de ce eşti atât de sever cu mine!“, mama ta sau tatăl tău nu-şi vor mai deschide sufletul în faţa ta. Şi, încă un lucru, nu face greşeala de a vorbi cu alţii despre ce ţi-au zis părinţii!

Niciodată nu e prea târziu!

Toate aceste sugestii te vor ajuta să-ţi cunoşti mai bine părinţii cât încă locuieşti cu ei. Dar ce ai putea face dacă ai părăsit deja casa părintească? Aceleaşi principii te vor ajuta să reînnozi relaţiile cu părinţii, dar şi să legi relaţii cu un părinte pe care nu l-ai cunoscut prea bine. Jacob, menţionat mai înainte, a aplicat aceste sugestii, deşi locuieşte singur. El mărturiseşte: „Am reuşit să-l cunosc mai bine pe tata  în ultima vreme. Mă bucur mult că, în sfârşit, m-am apropiat de el“.

În concluzie, indiferent că locuieşti cu părinţii sau nu, niciodată nu e prea târziu să depui eforturi pentru a-i cunoaşte mai bine. Pune în aplicare sugestiile date în articol şi, cu siguranţă, te vei bucura de relaţii bune cu părinţii.

[Notă de subsol]

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

▪ Ce subiecte menţionate în acest articol ai vrea să discuţi cu părinţii?

▪ Cum crezi că te va ajuta faptul de a-ţi cunoaşte mai bine părinţii să te cunoşti mai bine pe tine însuţi?

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 12]

Întrebări pe care li le-ai putea pune părinţilor:

 CĂSĂTORIE: Cum te-ai cunoscut cu mama (tata)? Ce te-a atras la ea (el)? Unde aţi locuit după ce v-aţi căsătorit?

COPILĂRIE: Unde te-ai născut? Cum te-ai înţeles cu fraţii tăi? Au fost părinţii tăi severi sau indulgenţi cu tine?

INSTRUIRE: La ce materie ai fost cel mai bun la şcoală? La ce materie ai fost cel mai slab? Ai avut un profesor preferat? Dacă da, de ce?

LOC DE MUNCĂ: Unde ai lucrat prima oară? Ţi-a plăcut? Dacă ai putea alege, ce meserie ţi-ar plăcea să ai?

HOBBY-URI: Ce locuri ai vrea să vizitezi? Pentru ce hobby sau talent ai vrea să ai mai mult timp?

EXPERIENŢĂ SPIRITUALĂ: Ai crescut într-o familie de Martori ai lui Iehova? Dacă nu, ce ţi-a trezit interesul faţă de Biblie? Când ai încercat să aplici principiile biblice, ce dificultăţi ai întâmpinat?

VALORI: Ce factori crezi că sunt importanţi pentru a te bucura de prietenii adevărate, pentru a avea o viaţă fericită ori pentru a avea o căsnicie reuşită? Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată?

Fă acest exerciţiu: Alege câteva dintre întrebările de mai sus şi încearcă să anticipezi răspunsurile părinţilor tăi. Apoi pune-le acele întrebări şi compară răspunsurile date de ei cu ceea ce ai crezut tu că vor răspunde.

[Chenarul de la pagina 13]

PENTRU PĂRINŢI

Iei masa împreună cu soţul tău, cu fiica ta şi cu nişte prieteni de familie. La un moment dat, prietena ta spune ceva despre tânărul care-ţi fusese prieten înainte de a-l cunoaşte pe soţul tău. Nu i-ai vorbit niciodată fiicei tale despre el, iar acum ea vrea să ştie mai multe. Ce vei face?

Orice părinte trebuie să se bucure când copilul îi pune întrebări. La urma urmei, ori de câte ori copilul îţi pune întrebări şi ascultă ce-i spui, voi nu faceţi altceva decât să comunicaţi — lucru pe care şi-l doreşte orice părinte.

Dar cât de multe ar trebui să-i dezvălui copilului din trecutul tău? Fireşte, nu vei dori să-i povesteşti unele întâmplări jenante. Totuşi, ar fi bine să-i vorbeşti despre anumite greşeli pe care le-ai făcut şi despre unele încercări prin care ai trecut. De ce?

Gândeşte-te la exemplul apostolului Pavel. Iată ce a mărturisit el despre sine: „Când vreau să fac ce este drept, răul este prezent în mine. . . . Nenorocitul de mine!“ (Romani 7:21–24). Iehova Dumnezeu a inspirat aceste cuvinte şi a prevăzut ca ele să fie consemnate în Biblie spre folosul nostru (2 Timotei 3:16). Şi cu certitudine tragem foloase, căci cine nu se regăseşte în aceste cuvinte sincere?

Şi copilului tău îi va prinde bine să afle ce alegeri înţelepte, dar şi ce greşeli ai făcut. E-adevărat, ai crescut în alte vremuri. Totuşi, deşi timpurile s-au schimbat, natura umană a rămas aceeaşi şi la fel şi principiile biblice (Psalmul 119:144). Discuţiile despre dificultăţile cu care te-ai confruntat şi modul în care le-ai depăşit îl vor ajuta pe copilul tău adolescent să depăşească propriile dificultăţi. „Când descoperi că şi părinţii tăi s-au confruntat cu probleme asemănătoare celor cu care te confrunţi tu, îţi dai seama că sunt şi ei oameni imperfecţi, ca tine“, spune un tânăr pe nume Cameron. „Data următoare când ai o problemă te întrebi dacă nu cumva şi părinţii tăi au trecut prin aşa ceva“, adaugă el.

Atenţie însă: Nu toate discuţiile trebuie să se termine cu un sfat. Poate că eşti îngrijorat, şi pe bună dreptate, ca nu cumva copilul tău adolescent să tragă o concluzie greşită sau să se simtă îndreptăţit să facă greşeli asemănătoare. Dar, în loc să închei conversaţia cu ceea ce ai vrea să înveţe din discuţie („Iată de ce tu nu trebuie niciodată să. . .“), spune-i în câteva cuvinte ce simţi tu („Privind în urmă, aş vrea să nu fi făcut cutare lucru, deoarece. . .“). Copilul tău va învăţa o lecţie valoroasă din experienţa ta fără însă a avea sentimentul că i s-a ţinut o predică (Efeseni 6:4).

[Chenarul de la pagina 13]

„Odată, i-am mărturisit mamei că mă simţeam mai în largul meu cu colegii decât cu fraţii din congregaţie. Ziua următoare am găsit pe birou o scrisoare de la mama. Îmi spunea că şi ei i-a fost greu să-şi facă prieteni în rândul colaboratorilor creştini când era de vârsta mea. Mi-a amintit exemplul unor oameni din vechime care i-au slujit lui Dumnezeu deşi nimeni nu-i susţinea. Mama mă lăuda în scrisoare pentru eforturile pe care le depusesem ca să cultiv prietenii sănătoase. Eram surprinsă să aflu că nu doar eu mă confruntam cu această problemă. Şi mama trecuse prin astfel de momente. Cuvintele ei m-au impresionat până la lacrimi. Mai mult, m-au încurajat şi mi-au dat tăria de a face ce este bine.“ (Junko, 17 ani, Japonia)

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Roagă-i pe părinţi să-ţi arate fotografii sau alte obiecte care le aduc aminte de trecutul lor. Acestea ar putea fi punctul de plecare al unor discuţii frumoase