Factorul nr. 2: Devotamentul

„Ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă.“ (Matei 19:6)

În ce constă. Cuplurile fericite consideră căsătoria o legătură pe viaţă. Când se ivesc probleme, partenerii conjugali se străduiesc să le rezolve. Ei nu le consideră un motiv pentru a pune capăt căsniciei. Dacă soţii îşi sunt devotaţi unul altuia, atunci vor avea un sentiment de siguranţă. Fiecare va avea încredere că celălalt va continua să onoreze legătura conjugală.

De ce este important. Devotamentul este în multe privinţe „coloana vertebrală“ a unei căsnicii. Totuşi, după conflicte repetate, devotamentul pare mai degrabă un dezavantaj decât un avantaj. În acest caz, cuvintele „până când moartea ne va despărţi“ devin asemenea unui contract rece în care partenerii ar dori să găsească portiţe de scăpare. Poate că cei doi nu se vor separa în sensul strict al cuvântului, dar s-ar putea separa sub alte aspecte — de exemplu retrăgându-se într-un univers al tăcerii tocmai când trebuie discutate chestiuni serioase.

Fă acest exerciţiu. Răspunzând la următoarele întrebări îţi vei putea da seama cât de devotat îi eşti partenerului conjugal.

▪ Când mă cert cu partenerul meu, mi se întâmplă să regret că m-am căsătorit cu el?

▪ Visez adesea cu ochii deschişi la o viaţă petrecută alături de altcineva?

▪ Îi spun uneori partenerului meu: „Te părăsesc“ sau: „Am să-mi caut pe cineva care să mă aprecieze cu adevărat“?

Ia o hotărâre. Gândeşte-te la una sau două modalităţi prin care ţi-ai putea întări legătura conjugală. (Iată câteva sugestii: Scrie-i din când în când partenerului tău câte un bileţel; la locul de muncă pune la vedere fotografii cu el; sună-l în fiecare zi de la serviciu, doar ca să vă auziţi.)

Gândeşte-te la unele sugestii în acest sens şi apoi întreabă-ţi partenerul care dintre ele ar conta cel mai mult pentru el.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Devotamentul este asemenea unui parapet care-ţi ocroteşte căsnicia

[Provenienţa fotografiei]

© Corbis/age fotostock