Dobândiţi un punct de vedere echilibrat cu privire la muncă

ÎN ACESTE timpuri de gravă recesiune economică, preocuparea principală a multora este să aibă un loc de muncă sigur pentru a se putea îngriji de necesităţile familiei. Acest lucru nu este deloc uşor, mai cu seamă acum, când mii de angajaţi sunt concediaţi. Dacă vă număraţi printre cei ce şi-au pierdut pe neaşteptate locul de muncă, dificultatea cea mai mare este să găsiţi cât se poate de repede un altul. (Vezi chenarul de la paginile 8 şi 9.)

Totuşi, viaţa nu se rezumă la muncă asiduă. „Să fim sinceri, niciun om nu va zice pe patul de moarte: «Aş vrea să fi muncit mai mult»“, spune Glenn, un cap de familie din Australia. Pentru a avea satisfacţii în viaţă trebuie, evident, să muncim. Însă pentru ce altceva trebuie să ne rezervăm timp? Pentru familie, pentru destindere şi pentru satisfacerea necesităţilor spirituale. Ce puteţi face pentru a nu neglija niciunul dintre aceste importante aspecte ale vieţii?

Timp pentru muncă şi timp pentru noi înşine

Biblia ne îndeamnă să muncim din greu pentru a-i asigura familiei toate cele necesare (Efeseni 4:28). Ea ne îndeamnă însă şi ‘să mâncăm, să bem şi să ne bucurăm de truda noastră’ (Eclesiastul 3:13). Adevărul este că munca în exces şi odihna insuficientă ne pot priva de multe bucurii în viaţă şi chiar pot duce la boli grave.

 S-a constatat că cei ce muncesc în exces sunt mai predispuşi la obezitate, alcoolism, boli de inimă, accidente la locul de muncă, dependenţă de droguri şi medicamente, anxietate, oboseală cronică, depresie şi multe alte tulburări legate de stres. Suprasolicitarea poate chiar provoca moartea. Potrivit unei statistici, în fiecare an mor circa 10 000 de japonezi deoarece muncesc peste măsură, un număr egal cu media anuală a persoanelor decedate în accidente rutiere în această ţară. Fenomenul, numit karoshi, însemnând „moarte prin epuizare“, depăşeşte cu mult graniţele Japoniei.

Remarcaţi sfatul înţelept al Bibliei: „Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trudă şi goană după vânt“ (Eclesiastul 4:6). Într-adevăr, echilibrul este vital. Nu permiteţi profesiei să devină o obsesie! Ocrotiţi-vă sănătatea mintală, fizică şi emoţională odihnindu-vă suficient şi bucurându-vă de rodul muncii voastre.

„Trebuie să muncim ca să trăim şi nu să trăim ca să muncim“, spune Andrew, soţ şi tată a trei copii. Dacă veţi găsi un echilibru între muncă, odihnă şi destindere, vă veţi putea achita mai bine de responsabilităţile familiale. Uşor de zis, greu de făcut, îndeosebi când facturile vin una după alta.

Echilibru între muncă şi viaţa de familie

Membrii multor familii de azi au un program atât de încărcat, încât petrec foarte puţin timp împreună. „Munca îmi consumă cea mai mare parte a energiei, iar copiii primesc ce rămâne“, se plânge o femeie din Anglia. În cadrul unui sondaj efectuat în Statele Unite, unu din cinci adolescenţi s-a arătat îngrijorat în primul rând că „părinţii nu petrec suficient timp cu  el“. Un alt studiu realizat în această ţară a dezvăluit că partenerii conjugali care au fiecare un loc de muncă vorbesc unul cu celălalt în medie 12 minute pe zi.

Presiunile crescânde de la locul de muncă i-au determinat pe mulţi să-şi reevalueze priorităţile în viaţă şi să facă schimbări. Timothy, tată a doi copii mici, ne povesteşte: „Munceam peste program, iar soţia mea lucra în weekend. Abia dacă ne mai vedeam. În cele din urmă, ne-am reexaminat viaţa şi ne-am schimbat programul de muncă. Acum suntem mult mai fericiţi“. Brian, managerul unui magazin, mărturiseşte: „Când soţia mea era însărcinată cu al doilea copil, mi-am căutat o slujbă potrivită noilor noastre circumstanţe. Ca să am un program mai convenabil, am acceptat un salariu anual mai mic cu 7 000 de euro decât cel precedent, dar a meritat!“. Melina a renunţat la serviciu când s-a născut prima sa fetiţă. „Ne-a fost greu să ne obişnuim din nou cu un singur salariu“, îşi aminteşte ea. „Dar eu şi soţul meu am considerat că era mai bine să stau acasă cu Emily decât să o dăm la creşă.“

Trebuie să recunoaştem însă că multe familii luptă din răsputeri să-şi achite cheltuielile lunare. Unii soţi au două locuri de muncă doar ca să aibă cu ce trăi de pe o zi pe alta. În alte familii, muncesc ambii părinţi, lăsându-şi copiii cu bunicii sau la grădiniţă.

Probabil veţi găsi şi alte modalităţi de a păstra un echilibru între muncă şi obligaţiile familiale. Totuşi, important este să nu renunţaţi la bucuriile vieţii de familie de dragul muncii.

Fiţi siguri că, dacă veţi ţine în echilibru munca, destinderea şi responsabilităţile familiale, veţi fi bogat răsplătiţi. În următorul articol vom lua în discuţie o modalitate şi mai importantă de a duce o viaţă simplă şi echilibrată.

[Text generic pe pagina 5]

Nu permiteţi profesiei să devină o obsesie!

[Text generic pe pagina 5]

„Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trudă şi goană după vânt.“ (Eclesiastul 4:6)

[Text generic pe pagina 6]

Nu renunţaţi la bucuriile vieţii de familie de dragul muncii

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 6]

BANII SAU TIMPUL LIBER?

Unii erudiţi ai secolului al XX-lea au emis ipoteza că progresele tehnologice aveau să-i elibereze pe oameni de sub jugul muncii istovitoare şi să deschidă „o eră fără precedent a tihnei“.

Pe la începutul anilor ’30, profesorul Julian Huxley a prezis că avea să vină timpul când nimeni nu va trebui să muncească mai mult de două zile pe săptămână. Omul de afaceri Walter Gifford a declarat că tehnologia avea să-i dea „fiecărui om şansa de a face ce doreşte, . . . să-i lase timp pentru a se iniţia în arta de a trăi [şi] pentru a desfăşura activităţi care să-i hrănească mintea şi sufletul“.

Dar care au fost aspiraţiile de natură materială ale omului? Sociologul Henry Fairchild a declarat plin de încredere că fabricile „vor produce atât de multe bunuri, încât nu vom şti cum să le folosim pe toate, iar ziua de lucru . . . nu va depăşi patru ore“.

Cât de exacte au fost aceste predicţii? E-adevărat, dezvoltarea economică înregistrată în secolele al XX-lea şi al XXI-lea a fost explozivă. În teorie, aceasta ar fi trebuit să reducă enorm volumul de muncă. Totuşi, în practică lucrurile au stat cu totul altfel. Scriitorul John de Graaf explică: „[Oamenii] au profitat de avantajele productivităţii sporite pentru a avea tot mai mulţi bani — tot mai multe lucruri materiale, dacă vreţi — şi nu pentru a avea mai mult timp. Simplu spus, suntem o societate care a ales banii în locul timpului liber“.