„Nu vă mai îngrijoraţi“
„Nu vă mai îngrijoraţi“
„Cheltuiserăm toţi banii pe care îi aveam în cont, inclusiv economiile de care trebuiau să beneficieze copiii noştri. Luni la rând nu am avut nicio sursă de venit.“
● Eram directorul unei şcoli dintr-o zonă rurală a Indiei, la care erau înscrişi circa 500 de elevi. Lucrurile mergeau foarte bine. La un moment dat însă, o şcoală de prestigiu de la oraş a început să trimită autobuze în zona noastră, facilitând în acelaşi timp înscrierea elevilor. Cum era de aşteptat, mulţi dintre elevii mei s-au transferat acolo. De fapt, numărul lor a scăzut de la aproximativ 500 la circa 60. Lucru şi mai grav, tot în acea perioadă, o persoană din conducerea şcolii nu mi-a mai putut înapoia o sumă de bani pe care mi-o datora. Întrucât aveam mulţi angajaţi de plătit, am ajuns într-un impas financiar.
Am discutat problema în familie. Am dat cu toţii dovadă de spirit de sacrificiu în timp ce ne-am străduit să urmăm sfatul lui Isus de a ne păstra ‘ochiul simplu’ în privinţa banilor, cu alte cuvinte să nu cheltuim mai mult decât ne puteam permite (Matei 6:22, 25). O vreme nu am mai circulat cu maşina întrucât întreţinerea ei şi benzina costau mult. Am redus din cheltuielile pentru alimente făcând cumpărături seara, târziu, când preţul la produsele rămase scădea. Mesele noastre erau acum mai simple.
Ca Martori ai lui Iehova, considerăm că este important să participăm la întrunirile creştine alături de colaboratorii în credinţă (Evrei 10:25). Deşi ne confruntam cu grele încercări în plan financiar, eram hotărâţi să nu lipsim de la întruniri şi de la congrese, chiar dacă aceasta însemna să parcurgem distanţe mari. Serviciul nostru creştin presupune printre altele să le predăm oamenilor — inclusiv celor din zone îndepărtate — învăţăturile Bibliei. Pentru a ne îndeplini lucrarea, ne deplasam cu un scuter şi nu cu maşina. Fireşte, cu scuterul puteam călători doar doi odată.
Departe de a petrece mai puţin timp în lucrare, atât soţia mea, cât şi fiica noastră şi-au intensificat activitatea de predicare. Uneori, trebuiau să meargă pe jos 6–8 km ca să ajungă la persoanele interesate cu care studiau. Şi eu şi fiul meu ne-am străduit să petrecem mai mult timp învăţându-i pe oameni adevărurile din Scripturi.
Între timp, situaţia noastră economică s-a îmbunătăţit întrucâtva. Din această experienţă neplăcută, am învăţat ca familie să nu punem prea mare preţ pe lucrurile materiale şi să nu ne îngrijorăm peste măsură cu privire la situaţiile asupra cărora nu deţinem controlul. Promisiunea din Psalmul 55:22 ne-a adus multă mângâiere: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el te va susţine. El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept“. În lupta noastră cu greutăţile financiare, am văzut aceste cuvinte adeverindu-se întru totul. (De la un colaborator)