Tinerii se întreabă

Este greşit să-mi doresc mai multă intimitate?

Bifează în dreptul reacţiei pe care ai avea-o dacă te-ai afla în una dintre situaţiile de mai jos.

1. Eşti în camera ta, uşa este închisă şi deodată dă buzna fratele tău.

◯ „Nicio problemă . . . Şi eu fac la fel.“

◯ „Ce nepoliticos! Dacă mă-mbrăcam?“

2. Vorbeşti la telefon cu un prieten, iar mama ta trage cu urechea.

◯ „Nicio problemă . . . N-am nimic de ascuns.“

◯ „Ce jenant! Mă simt spionat!“

3. Abia ce-ai intrat pe uşă, că părinţii încep să te bombardeze cu întrebări: „Unde-ai fost? Ce-ai făcut? Cine mai era cu tine?“.

◯ „Nicio problemă . . . Oricum le spuneam tot.“

◯ „Ce enervant! N-au deloc încredere în mine!“

CÂND erai mai mic, probabil că nu-ţi doreai mai multă intimitate. Nu te supărai dacă frăţiorul tău dădea buzna la tine în cameră. Iar dacă părinţii te întrebau ceva, răspundeai fără ezitare. Pe atunci, viaţa ta era ca o carte deschisă. Acum însă, poate că ai vrea s-o mai închizi din când în când. „Îmi doresc ca unele lucruri să nu le ştie toţi“, spune Corey *, un tânăr de 14 ani.

Dar de unde această dorinţă de a avea intimitate? Ei bine, ea face parte din procesul firesc de creştere. Întrucât eşti adolescent, în  corpul tău se produc nenumărate schimbări şi, drept urmare, devii foarte preocupat de înfăţişarea ta, chiar şi când te afli în mijlocul familiei. De asemenea, pe măsură ce creşti, începi să simţi, ca niciodată înainte, nevoia de a medita în singurătate. Acest lucru arată că îţi dezvolţi ‘capacitatea de gândire’, o calitate despre care Biblia afirmă că este de apreciat la un tânăr (Proverbele 1:1, 4; Deuteronomul 32:29). Chiar şi Isus s-a dus „într-un loc retras“ pentru a medita (Matei 14:13).

Bineînţeles, încă te afli sub autoritatea părinţilor, iar ei au dreptul să fie la curent cu ce se întâmplă în viaţa ta (Efeseni 6:1). Dorinţa lor de a şti ce se petrece cu tine poate intra însă în conflict cu dorinţa ta de a avea mai multă intimitate. Cum poţi face faţă acestei situaţii? Să analizăm două domenii în care ar putea apărea probleme.

Nevoia de singurătate

Ţi-ai putea dori să fii singur din mai multe motive, şi pe bună dreptate. Poate vrei doar ‘să te odihneşti puţin’ (Marcu 6:31). Sau poate vrei să te rogi, aşa cum şi-a îndemnat Isus discipolii: „Când te rogi, intră în camera ta şi, după ce închizi uşa, roagă-te Tatălui tău“ (Matei 6:6; Marcu 1:35). Problema e că, atunci când închizi uşa camerei tale (dacă ai camera ta), părinţii nu vor crede neapărat că te rogi. Iar fraţii tăi s-ar putea să nu înţeleagă că pur şi simplu vrei să fii singur.

Ce poţi face. În loc să-ţi transformi camera într-un câmp de luptă, ai putea să aplici următoarele sugestii:

● Când e vorba de fraţii tăi, încearcă să stabileşti împreună cu ei câteva reguli rezonabile pentru a avea parte de puţină intimitate. Dacă e nevoie, roagă-i pe părinţi să te ajute în această privinţă.

● Când e vorba de părinţi, străduieşte-te să le înţelegi punctul de vedere. „Uneori, părinţii mă verifică“, spune Rebekah, de 16 ani. „Totuşi, sinceră să fiu, şi eu l-aş verifica pe copilul meu adolescent dacă aş fi părinte, mai ales că tinerii de azi se confruntă cu atâtea tentaţii.“ Înţelegi şi tu de ce-şi fac griji părinţii tăi? (Proverbele 19:11)

 ● Întreabă-te cu toată sinceritatea: „Le-am dat cumva părinţilor motive să creadă că fac ceva greşit când sunt singur în cameră? Le-am ascuns unele lucruri şi de aceea se văd nevoiţi să mă spioneze?“. În general, cu cât eşti mai deschis cu părinţii, cu atât vor fi mai puţin suspicioşi. *

Plan de acţiune. Scrie mai jos cum ai putea deschide acest subiect când vei vorbi cu părinţii.

․․․․․

Alegerea prietenilor

Ca adolescent, este normal să-ţi faci prieteni în afara familiei. Dar la fel de normal e ca părinţii tăi să vrea să ştie ce prieteni ai şi ce faci când eşti cu ei. În opinia lor, asta e datoria lor de părinte, „procedura standard“. În opinia ta însă, grija lor e practic sinonimă cu paranoia. „Vreau doar să pot comunica la telefon sau prin e-mail fără ca părinţii să mă-ntrebe la fiecare 10 minute cu cine stau la discuţii“, mărturiseşte Amy, de 16 ani.

Ce poţi face. În loc să laşi ca prieteniile tale să creeze o barieră între tine şi părinţi, ai putea să aplici următoarele sugestii:

● Vorbeşte-le deschis părinţilor despre prietenii tăi şi dă-le ocazia să-i cunoască. Probabil nu-ţi place că părinţii fac pe detectivii, dar oare au de ales de vreme ce pentru ei prietenii tăi sunt un mister? Ei sunt conştienţi că tovărăşiile vor avea o mare influenţă asupra ta (1 Corinteni 15:33). Prin urmare, cu cât ştiu mai multe despre persoanele cu care îţi petreci timpul, cu atât vor fi mai dispuşi să-ţi accepte prietenii.

● Discută în mod respectuos cu părinţii despre această chestiune. Nu-i acuza că se amestecă prea mult în viaţa ta. Ai putea spune ceva de genul: „Am impresia că tot ce le zic prietenilor este analizat şi judecat. Mi-e greu să port până şi o conversaţie banală cu ei“. Poate că părinţii îţi vor permite să ai mai multă intimitate când vorbeşti cu prietenii tăi (Proverbele 16:23).

● Fii sincer: Vrei să fii discret sau vrei să ţii ceva secret? Brittany, de 22 de ani, ne dezvăluie opinia ei: „Dacă locuieşti cu părinţii, iar ei sunt îngrijoraţi în privinţa ta, ar trebui  să te întrebi: «De ce să m-ascund din moment ce nu fac nimic greşit?». Pe de altă parte, dacă trebuie să te ascunzi, înseamnă că ceva nu e în regulă“.

Plan de acţiune. Scrie mai jos cum ai putea deschide acest subiect când vei vorbi cu părinţii.

․․․․․

Soluţii la problema ta

Acum ai ocazia să-ţi analizezi propria situaţie şi să te gândeşti la câteva soluţii eficiente.

1. Identifică problema.

În ce aspect al vieţii îţi doreşti mai multă intimitate?

․․․․․

2. Ţine cont de punctul de vedere al părinţilor.

Din ce motiv crezi că îşi fac griji?

․․․․․

3. Găseşte soluţii.

a) Gândeşte-te la cel puţin o modalitate prin care, fără să vrei, le-ai putea spori îngrijorarea:

․․․․․

b) Ce schimbări ai putea face?

․․․․․

c) Cum ai vrea să te ajute părinţii?

․․․․․

4. Discută cu părinţii.

Găseşte un moment potrivit pentru a discuta cu părinţii despre cele scrise mai sus.

[Note de subsol]

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

● De ce părinţii tăi au dreptul să-ţi pună întrebări pentru a afla ce se întâmplă în viaţa ta?

● Cum te vor ajuta eforturile de a comunica mai bine cu părinţii să comunici eficient şi cu alţi adulţi în anii ce vor urma?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 19]

CE SPUN ALŢI TINERI

„Dacă tinerii ar fi deschişi cu părinţii, aceştia n-ar mai avea motive să le citească e-mailurile şi SMS-urile pentru a afla ce se întâmplă în viaţa lor.“

„Nu m-aş supăra dacă părinţii mi-ar citi e-mailurile. Din moment ce un patron poate avea dreptul să facă asta în cazul angajaţilor săi, de ce nu l-ar avea şi părinţii în cazul copiilor?“

„Părinţii nu vor să ni se întâmple nimic rău. Chiar dacă ni se pare nedrept că ne invadează uneori intimitatea, la drept vorbind, cred că aş face acelaşi lucru dacă aş fi părinte.“

[Legendele fotografiilor]

Eden

Kevin

Alana

[Chenarul de la pagina 21]

PENTRU PĂRINŢI

● Fiul vostru este în camera lui, iar uşa este închisă. Ar trebui oare să intraţi fără să bateţi?

● Fiica voastră şi-a uitat celularul acasă fiindcă a plecat în grabă la şcoală. Ar trebui oare să aruncaţi o privire peste SMS-urile ei?

E greu de răspuns la astfel de întrebări. Pe de o parte, aveţi dreptul să ştiţi ce se petrece în viaţa copilului vostru adolescent, precum şi obligaţia de a-l ocroti. Pe de altă parte, nu puteţi fi la nesfârşit un „părinte-elicopter“, acel gen de părinte care „survolează“ plin de suspiciune viaţa copilului urmărindu-i orice mişcare. Aşadar, cum puteţi găsi un echilibru?

În primul rând, trebuie să recunoaşteţi că dorinţa unui adolescent de a avea mai multă intimitate nu înseamnă neapărat că a dat de bucluc. Adesea, ea este un semn de maturizare. Intimitatea îi ajută pe adolescenţi „să-şi încerce aripile“ în timp ce leagă prietenii şi găsesc soluţii la probleme folosindu-şi „puterea raţiunii“ (Romani 12:1, 2). De asemenea, ea îi ajută să-şi dezvolte capacitatea de gândire, o calitate esenţială dacă vor să devină adulţi cu simţul răspunderii (1 Corinteni 13:11). În plus, le dă ocazia să reflecteze înainte de a răspunde la întrebări dificile privitoare la convingerile lor (Proverbele 15:28).

În al doilea rând, trebuie să fiţi conştienţi că, dacă veţi încerca să controlaţi tot ce face copilul vostru, în inima lui ar putea încolţi sămânţa resentimentelor şi a răzvrătirii (Efeseni 6:4; Coloseni 3:21). Înseamnă aceasta că n-ar mai trebui să vă implicaţi în viaţa lui? Nicidecum, căci rămâneţi părintele lui. Totuşi, scopul vostru ar trebui să fie acela de a-l ajuta să dobândească o conştiinţă instruită (Deuteronomul 6:6, 7; Proverbele 22:6). Adevărul e că îndrumarea dă mai multe roade decât supravegherea.

În al treilea rând, este bine să discutaţi cu copilul vostru adolescent. Ascultaţi-l când îşi exprimă sentimentele. Oare nu există situaţii în care aţi putea ceda? (Filipeni 4:5) Spuneţi-i că se va bucura de mai multă intimitate atâta timp cât nu vă înşală încrederea. Explicaţi-i care vor fi consecinţele în caz contrar şi ţineţi-vă de cuvânt când situaţia o cere. Fiţi siguri că îi puteţi permite copilului să aibă mai multă intimitate fără a renunţa la rolul vostru de părinte grijuliu.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Încrederea se câştigă prin eforturi aşa cum banii se câştigă prin muncă