Salt la conţinut

Salt la cuprins

Este util tot ce s-a scris în Biblie?

Este util tot ce s-a scris în Biblie?

Potrivit Bibliei

Este util tot ce s-a scris în Biblie?

„Biblia are foarte puţină valoare practică pentru omul modern. Nu-i foloseşte decât să rezolve cuvinte încrucişate sau să răspundă la întrebările de cultură generală din unele emisiuni TV.“

„Referirile pe care le face Biblia la linii genealogice, virginitate şi teamă de Dumnezeu reflectă concepte specifice timpurilor biblice. Acestea însă au prea puţină importanţă în secolul al XXI-lea.“

„Când a ieşit întâia oară de sub tipar, Biblia era deja depăşită.“

ACESTE comentarii au fost extrase de pe un site cu tema: „Este Biblia demodată şi lipsită de valoare practică?“. Voi ce părere aveţi? Sunteţi de acord cu afirmaţiile de mai sus?

Deşi poate că nu împărtăşiţi opinii atât de tranşante, vă întrebaţi probabil dacă tot ce este scris în Biblie mai este util pentru omul modern. La urma urmei, Bibliile folosite de majoritatea religiilor creştine sunt împărţite în „Vechiul Testament“ şi „Noul Testament“. Având în vedere că Vechiul Testament reprezintă peste 75% din Scripturi, aceste expresii lasă să se înţeleagă că o mare parte din conţinutul Bibliei este vechi, demodat.

Astăzi nimeni nu mai aduce jertfe de animale, aşa cum prevedea Legea mozaică. Prin urmare, ce sens are păstrarea tuturor detaliilor referitoare la jertfe consemnate în cartea Leviticul? (Leviticul 1:1—7:38) Şi ce se poate spune despre capitolele introductive ale cărţii 1 Cronici, care conţin aproape în întregime liste genealogice? (1 Cronici 1:1—9:44) La ce ne folosesc aceste liste de vreme ce niciun om din prezent nu-şi poate stabili linia genealogică până la vreuna dintre persoanele menţionate în ele?

Să presupunem că vreţi să culegeţi un măr dintr-un pom. Odată ce aţi luat mărul, devine oare inutil pomul din care l-aţi cules? În nici un caz, dacă, bineînţeles, mai doriţi şi alte mere! Biblia se aseamănă în unele privinţe cu acest pom fructifer. Anumite părţi ale ei precum psalmii sau Predica de pe munte par uşor de înţeles, fiind chiar „gustoase“. Probabil tânjim după ele ca după fructul nostru preferat. Dar ar trebui oare să trecem cu vederea celelalte părţi ale Bibliei? Ce spune Biblia în acest sens?

În jurul anului 65 e.n., apostolul Pavel i-a scris o a doua scrisoare lui Timotei amintindu-i: „Din pruncie cunoşti scrierile sfinte, care te pot face înţelept pentru salvare prin credinţa în Cristos Isus“, după care a afirmat: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Timotei 3:15, 16). Când a spus că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“, s-a referit Pavel doar la „Noul Testament“?

Gândiţi-vă puţin: Pavel a spus că Timotei cunoştea „scrierile sfinte“ din „pruncie“. Dacă Timotei avea peste 30 de ani, cum cred unii, când i-a fost adresată această scrisoare, atunci el trebuie să fi fost mic când Isus a fost omorât. Pe vremea aceea Scripturile greceşti nu erau încă scrise. Întrucât mama lui Timotei era evreică, scrierile sfinte pe care le cunoştea Timotei din pruncie trebuie să fi fost Scripturile ebraice, adică Vechiul Testament (Faptele 16:1). Aşadar, când a folosit expresia „toată Scriptura“, Pavel s-a referit fără umbră de îndoială la „Vechiul Testament“, care conţinea, printre altele, o mulţime de genealogii şi reglementări privitoare la jertfe.

Au trecut de atunci mai bine de 1 900 de ani, iar aceste porţiuni ale Bibliei ne aduc foloase în mai multe privinţe. În primul rând, Biblia nu ar fi ajuns în mâna noastră dacă Dumnezeu nu ar fi vegheat ca ea să fie scrisă şi păstrată de un popor ales de el (Romani 3:1, 2). Pentru Israelul antic, Legea mozaică nu era o relicvă ce trebuia păstrată cu sfinţenie pentru generaţiile care aveau să vină, ci era însăşi constituţia naţiunii. Prevederile Legii, ce nouă ni se par inutile azi, au fost vitale pentru supravieţuirea şi bunul mers al Israelului antic. Mai mult, genealogiile consemnate în Biblie au slujit la identificarea lui Mesia, despre care s-a prezis că avea să fie un descendent direct al regelui David (2 Samuel 7:12, 13; Luca 1:32; 3:23–31).

Deşi nu se află sub Legea mozaică, creştinii trebuie să exercite credinţă în prezisul Mesia, Isus Cristos. Listele genealogice menţionate în Biblie dovedesc cu prisosinţă că Isus a fost promisul ‘fiu al lui David’. Iar amănuntele pe care ni le dă Biblia cu privire la jertfe ne sporesc aprecierea pentru o jertfă superioară, oferită de însuşi Isus, şi ne întăresc credinţa în valoarea ei (Evrei 9:11, 12).

Congregaţiei creştine din secolul întâi aflate în Roma Pavel i-a spus că „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). Acest text ne aminteşte că Biblia a fost aşternută spre folosul nostru, şi nu numai al nostru. Timp de peste 3 500 de ani, cuvintele ei inspirate au îndrumat, au instruit şi au corectat poporul lui Dumnezeu: în pustiul Sinai, în Ţara Promisă, în exilul babilonian, pe vremea Imperiului Roman, iar în prezent pe întregul pământ. Niciunei alte cărţi nu i se poate atribui acest merit. Asemenea rădăcinilor unui măr, valoarea anumitor porţiuni ale Bibliei poate fi greu de sesizat la început. Câteva „săpături“ însă vor scoate la iveală valoarea lor, iar eforturile noastre vor fi bogat răsplătite!

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● De când cunoştea Timotei „scrierile sfinte“? (2 Timotei 3:15)

● Ce porţiuni din Biblie sunt inspirate şi de folos? (2 Timotei 3:16)

● Cum putem trage foloase din „tot ce a fost scris mai înainte“? (Romani 15:4)

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 29]

Amănuntele pe care ni le dă Biblia cu privire la jertfe ne sporesc aprecierea pentru jertfa oferită de însuşi Isus