Jungla amazoniană — un tărâm în care timpul a stat pe loc

REDARE

Jungla amazoniană — un tărâm în care timpul a stat pe loc

LA POALELE Anzilor peruvieni se întinde cât vezi cu ochii un „ocean“ verde ce înaintează spre est circa 3 700 km, îngemănându-se la capătul drumului cu turcoazul apelor Oceanului Atlantic. Este jungla amazoniană!

Porţiunea de junglă din Perú acoperă aproape 60% din suprafaţa ţării. Deşi în pădurea tropicală trăieşte doar o mică parte din populaţia acestui stat, plantele şi animalele se simt la ele acasă sub coronamentul înalt de 35 m. Se crede că jungla peruviană este una dintre cele mai mari comori naturale din lume. Prin aerul umed, peste 3 000 de specii de fluturi zboară de colo colo. Frumoasele orhidee, vreo 4 000 de specii, oferă un magnific spectacol de culori ce contrastează cu verdele frunzişului. Peste 90 de specii de şerpi stau la pândă printre crengile copacilor ori printre frunzele moarte de pe sol. Iar aproximativ 2 500 de specii de peşti, între care ţipari electrici şi piranha, populează apele râurilor.

Cel mai important curs de apă de pe continent este fluviul Amazon. În sezonul ploios, puternicul fluviu şi cei 1 100 de afluenţi ai lui se revarsă inundând în unele zone pădurea. Cantitatea de precipitaţii în acest sezon ajunge până la 3 000 mm. Căldura şi umiditatea creează o atmosferă de saună, pe care plantele o adoră. E uluitor însă că toată această vegetaţie luxuriantă creşte într-un sol argilos, considerat unul dintre cele mai sărace soluri de pe glob, neprielnic culturilor permanente.

Primele aşezări umane

Cine ar vrea să trăiască într-un asemenea loc? În opinia arheologilor, bazinul Amazonului a fost de-a lungul veacurilor căminul a milioane de oameni. În prezent, în jungla peruviană locuiesc aproximativ 300 000 de oameni, formând peste 40 de grupuri etnice. Se crede că 14 dintre aceste grupuri de indigeni trăiesc izolate aproape total de lume. După ce au fost contactate de omul „civilizat“, ele s-au retras pierzându-şi urma în pădurea de nepătruns.

Cine sunt strămoşii acestor comunităţi tribale? Specialiştii emit ipoteza că primii locuitori ai junglei au migrat aici din nord cu câteva secole înaintea erei noastre. Indienii jivaro (cunoscuţi pentru străvechea lor practică de micşorare a capetelor duşmanilor ucişi) au venit din arhipelagul Antile, iar indienii arawak, din Venezuela. Se crede că alte triburi au venit dinspre est, din Brazilia, şi dinspre sud, din Paraguay.

După ce s-au stabilit în junglă, majoritatea comunităţilor tribale se deplasau, după cât se pare, în cadrul unui perimetru delimitat. Vânători şi culegători prin excelenţă, băştinaşii practicau şi un fel de agricultură, cultivând puţinele plante ce preferă solul acid: maniocul, ardeiul iute, porumbul şi bananierul. Cronicarii spanioli au consemnat că unele triburi erau bine organizate: îşi construiau locuri de depozitare a alimentelor şi aveau propriile metode de creştere a animalelor sălbatice.

Culturi în conflict

Privind cu ochi lacomi spre bazinul amazonian, conchistadorii spanioli au pătruns în inima junglei pe parcursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea. Le-au călcat pe urme misionarii iezuiţi şi franciscani, hotărâţi să-i convertească pe băştinaşi la credinţa romano-catolică. Aceşti misionari au întocmit hărţi exacte ale regiunii, de mare interes pentru Europa acelei vremi. Venirea lor însă a semănat în rândul populaţiei indigene boala şi moartea.

De pildă, în 1638 a fost întemeiată o misiune pe teritoriul actualei provincii Maynas. Misionarii i-au strâns pe băştinaşi şi, fără să ţină cont că făceau parte din triburi rivale, i-au obligat să se integreze în comunitatea nou-formată. Cu ce scop „nobil“? Întrucât erau consideraţi inferiori şi ignoranţi, băştinaşii au fost siliţi să muncească pentru misionari şi conchistadori. În urma contactului strâns cu europenii, mii de indigeni au murit de pojar, variolă, difterie şi lepră. Alte mii au murit de foame.

Mulţi indieni au fugit din misiunile aparţinând diferitor ordine religioase, iar în revoltele ce au urmat zeci de misionari au fost omorâţi. De fapt, în primele decenii ale secolului al XIX-lea nu mai rămăsese decât un singur preot în regiunea amazoniană.

Traiul în prezent

Multe comunităţi tribale nu şi-au abandonat stilul de viaţă tradiţional. Îşi construiesc şi azi casele după obiceiul strămoşesc: structura este din lemn tăiat din pădure, iar pereţii şi acoperişul sunt făcuţi din frunze de palmier şi alte plante. Având casele înălţate pe stâlpi, inundaţiile anuale nu prezintă un pericol şi nici sălbăticiunile nu ajung lesne înăuntru.

Indienii se îmbracă şi îşi decorează trupul în diverse feluri. Cei care trăiesc în adâncul pădurii poartă o fâşie de pânză în jurul şoldurilor ori mici şorţuri din frunze împletite, copiii rămânând însă goi. În schimb, triburile care au luat contact cu lumea civilizată au adoptat stilurile vestimentare occidentale. Unii indigeni îşi găuresc nasul sau lobii urechilor şi îşi pun ca podoabe cercei, beţişoare, oase ori pene. Alţii, precum cei din tribul mayoruna, îşi găuresc obrajii. Iar unii membri ai triburilor ticuna şi jivaro chiar îşi pilesc dinţii! În multe comunităţi, băştinaşii îşi depilează sau îşi rad părul de pe corp şi se tatuează.

Populaţiile amazoniene cunosc mii de plante, pentru ele pădurea fiind o adevărată farmacie. De aici îşi iau leacurile pentru muşcătura de şarpe, dizenterie, boli de piele şi nu numai. Cu mult înainte ca occidentalii să descopere cauciucul, amazonienii crestau arbori-de-cauciuc şi îşi înmuiau coşurile împletite în latexul obţinut, făcându-le impermeabile. Tot din el îşi făceau mingi pentru joacă. Pădurea le mai oferă băştinaşilor materialele necesare pentru transport şi comunicare la distanţă. De pildă, după ce doboară un copac, bărbaţii îl scobesc construind o pirogă cu care străbat râurile, „autostrăzile“ amazoniene. Din buşteni scobiţi pe dinăuntru îşi fac şi nişte tobe, pe care le folosesc pentru a transmite mesaje la mare depărtare.

Influenţa şamanilor şi a superstiţiilor

Locuitorii bazinului amazonian cred că jungla este plină de duhuri ce bântuie noaptea, de spirite aducătoare de boli şi de zei care pândesc în râuri aşteptând noi victime. De exemplu, tribul aguaruna, unul dintre cele mai mari din Perú, venerează cinci zeităţi: „Tatăl-războinic“, „Tatăl-apă“, „Mama-glie“, „Tatăl-soare“ şi „Tatăl-şaman“. Mulţi cred că oamenii se transformă în plante şi animale. Temându-se să nu mânie spiritele, indigenii nu ucid anumite animale, iar pe altele nu le vânează decât dacă este necesar.

Viaţa socială şi cea religioasă a satului indian se află sub puternica influenţă a şamanilor, sau a vracilor. Ei folosesc plante cu efect halucinogen pentru a intra în transă. Sătenii se duc la vraci în speranţa că vor fi vindecaţi de boli, dar şi pentru a afla cum le va merge la vânătoare, câtă recoltă vor avea sau ce altceva li se va întâmpla.

Va dispărea jungla amazoniană?

Teritoriul celor care trăiesc în jungla amazoniană se reduce văzând cu ochii. Noi autostrăzi taie acum pădurea. Fermele şi plantaţiile de coca înaintează ameninţător în junglă. Exploatările forestiere ilegale lasă în urma lor mari întinderi pustiite, distrugându-se zilnic din pădure o suprafaţă egală cu cea a 1 200 de terenuri de fotbal! Nici chiar cursurile de apă n-au rămas neatinse. Producţia ilegală de cocaină, dar şi exploatările miniere legale poluează afluenţii fluviului Amazon.

Din nefericire, şi triburile izolate din bazinul amazonian simt efectele ‘timpurilor critice, cărora cu greu li se face faţă’, pe care le-a prezis Biblia (2 Timotei 3:1–5). Să fie deci sortită pieirii jungla amazoniană? Biblia ne dă asigurarea că nu! Sub domnia Regatului lui Dumnezeu, întregul pământ va fi transformat în paradis, aşa cum a dorit Creatorul nostru încă de la început (Isaia 35:1, 2; 2 Petru 3:13).

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Fluviul Amazon

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Indienii aguaruna venerează cinci divinităţi

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Femei indigene din Lamas

[Legenda fotografiei de la paginile 18, 19]

Băştinaş folosind o sarbacană

[Provenienţa fotografiei]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Casă tipică dintr-un sat indian

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Zilnic este defrişată ilegal o suprafaţă egală cu cea a 1 200 de terenuri de fotbal

[Provenienţa fotografiei]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 16]

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 17]

TREZIŢI-VĂ!