Salt la conţinut

Salt la cuprins

Mont Blanc — „Acoperişul Europei“

Mont Blanc — „Acoperişul Europei“

Mont Blanc — „Acoperişul Europei“

MASIVUL cunoscut azi sub numele de Mont Blanc l-a fascinat încă din copilărie pe naturalistul elveţian Horace-Bénédict de Saussure (1740–1799). Impresionat de inaccesibilitatea acestui „uriaş“ al Alpilor, naturalistul a promis un premiu celui dintâi om care avea să escaladeze cel mai înalt vârf al masivului (4 807 m). Primele încercări organizate de escaladare a piscului au avut loc în 1741. Însă doar în august 1786 doi locuitori ai oraşului Chamonix (Franţa) au cucerit vârful Mont Blanc. Erau Jacques Balmat, un căutător de cristale, şi Michel-Gabriel Paccard, medic de profesie. Anul următor, în fruntea unei expediţii ştiinţifice, Saussure a atins şi el cel mai înalt punct al Europei, iar în 1788, a urcat pe vârful Col du Géant, rămânând acolo 17 zile. Astfel s-au făcut primii paşi în alpinism ca disciplină sportivă.

În 1855, o echipă condusă de ghizi italieni a cucerit un alt versant al Mont Blancului, mult mai dificil de escaladat decât primul. Numai după nouă ani a fost atins vârful de pe partea italiană. Acei primi cutezători s-au căţărat fără echipamente moderne, folosind doar beţe cu vârf de fier. Pe atunci, „cucerirea unui pisc, ceea ce însemna să porneşti de la poalele lui şi să urmezi trasee complet necunoscute, pretindea o condiţie fizică şi o tărie morală greu de imaginat pentru cei ce urcă pe munte azi“, a spus geograful Giotto Dainelli. În prezent însă, chiar şi culmile odinioară inaccesibile ale masivului au fost atinse de câteva ori.

În Antichitate, Mont Blancul era un tărâm neexplorat, deşi se află chiar în centrul Europei. Primul document care face referire directă la el datează din 1088 e.n. Pe o hartă aparţinând călugărilor benedictini din Chamonix, muntele era numit rupes alba, adică „muntele alb“. Veacuri la rând însă, locuitorii văii i-au spus „Muntele Blestemat“, socotindu-l sălaşul demonilor şi al balaurilor. După câte se pare, denumirea „Mont Blanc“ a apărut întâia oară pe un desen din 1744, semn că înfricoşătoru-i nume avea să fie curând dat uitării.

Mont Blanc din depărtare

Întregul masiv Mont Blanc poate fi observat doar din avion. Se întinde pe o suprafaţă de circa 600 km2 şi are mai multe piscuri ce depăşesc înălţimea de 4 000 m. Creasta lui, cu o lungime de peste 50 km, este hotarul dintre Italia, Franţa şi Elveţia. Masivul este alcătuit din şisturi cristaline şi granit ce au luat fiinţă în adâncurile scoarţei terestre. Geologii sunt de părere că lanţul muntos din care face parte masivul este relativ tânăr, având o vârstă de „doar“ 350 de milioane de ani. Agenţii atmosferici şi gheţarii au sculptat de-a lungul vremii roca granitică, creând coaste abrupte, crevase şi piscuri de-o inegalabilă frumuseţe, irezistibile pentru alpinişti.

Mont Blanc văzut de aproape

Chiar şi cei ce nu sunt iniţiaţi în ale alpinismului pot admira de aproape partea centrală a masivului, urcând cu telecabina. Linia a fost dată în folosinţă în 1958. Cel mai înalt punct la care ajunge telecabina este Aiguille du Midi, aflat la o altitudine de 3 842 m. De aici, turiştii pot admira splendida panoramă a văii Chamonix.

Deşi din punct de vedere topografic şi-a dezvăluit toate tainele, din punct de vedere artistic Mont Blancul, „acoperişul Europei“, oferă un spectacol magnific îndeosebi în zorii zilei şi la asfinţit, când razele soarelui îi mângâie pereţii reci de stâncă şi îi incendiază piscurile de granit în nenumărate nuanţe de roşu.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 23]

Tunelul Mont Blanc — Previziune care a devenit realitate

„În faţa ochilor mei se întind două văi, în care oamenii vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi obiceiuri. Va veni ziua când, pe sub Mont Blanc, se va construi un drum ce va uni cele două văi.“ De când Horace-Bénédict de Saussure a rostit aceste cuvinte şi până când previziunea lui a devenit realitate au trecut două secole. Prima cerere pentru construirea tunelului a fost înaintată regelui Piemontelui şi Sardiniei în 1814. Cu toate acestea, lucrările de construcţie au început abia în 1959 şi s-au încheiat în 1965. * Tunelul, lung de 11,6 km, porneşte din Italia de la o altitudine de 1 381 m şi se sfârşeşte în Franţa la o altitudine de 1 274 m.

La 24 martie 1999, un camion a luat foc în tunel provocând un adevărat dezastru. Temperatura în tunel a ajuns la 1 000°C, zeci de vehicule topindu-se literalmente din cauza căldurii. Au murit asfixiaţi 39 de oameni, iar alţi 30 au fost răniţi. După un an de investigaţii, au început lucrările de reconstrucţie. Tunelul a fost deschis circulaţiei camioanelor la 25 iunie 2002, în pofida protestelor localnicilor şi ale ecologiştilor, care susţin că traficul de camioane de mare tonaj poluează regiunea. Recent, pe parcursul a patru luni, au trecut prin tunel 132 474 de vehicule.

[Notă de subsol]

^ par. 12 Pentru informaţii suplimentare, vezi revista Treziţi-vă! din 8 februarie 1963, paginile 16–19 (engl.).

[Legenda fotografiei]

Monument ridicat în onoarea lui Saussure, Chamonix (Franţa)

[Provenienţa fotografiei]

Library of Congress, Prints & Photographs Division, Photochrom Collection, LC-DIG-ppmsc-04985

[Chenarul/Fotografia de la paginile 24, 25]

ÎNCONJURUL „URIAŞULUI“ ÎN ZECE ZILE

Deşi masivul Mont Blanc este tărâmul alpiniştilor cu experienţă, chiar şi cei ce nu au urcat niciodată pe munte îi pot admira frumuseţea călătorind în jurul lui. În general, cele mai bune fotografii ale unui munte nu sunt cele făcute de pe vârful lui, ci cele făcute de la distanţă. Iar Mont Blancul este, din fericire, înconjurat de multe puncte de observaţie ce oferă privelişti unice. Iubitorii de natură care au o condiţie fizică bună pot parcurge pe jos cei 130 km de trasee. Aşa-numitul „Tur al Mont Blancului“ este un circuit care reuneşte câteva dintre aceste trasee, purtând paşii turiştilor pe teritoriul Franţei, al Italiei şi al Elveţiei. Durează zece zile, fiecare etapă constând în 3–7 ore de mers pe zi. Turul le dă drumeţilor posibilitatea să admire peisaje de un pitoresc aparte. Cei ce nu au mult timp la dispoziţie pot urca pe unul dintre numeroşii munţi din umbra „uriaşului“.

[Legenda fotografiei]

Aiguille du Midi este cel mai înalt punct unde se poate ajunge cu telecabina

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Michel Caplain; http://geo.hmg.inpg.fr/mto/jpegs/020726/L/12.jpg

[Harta de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

FRANŢA

ELVEŢIA

ITALIA

Mont Blanc

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Saussure urcând Mont Blancul în 1787 (desen)

[Provenienţa ilustraţiei]

© The Bridgeman Art Library International

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Mont Blanc