Potrivit Bibliei

Ar trebui plătite serviciile religioase?

ÎN MULTE ţări, conducătorii religioşi ai unor culte creştine şi necreştine percep o taxă pentru serviciile religioase prestate, de pildă, pentru botezuri, nunţi şi înmormântări. Suma cerută poate varia de la sute de euro la mii de euro.

Unii clerici sunt salariaţii statului, fiind plătiţi pentru a ţine ceremonii, a se îngriji de enoriaşi şi a deschide cu o rugăciune şedinţele zilnice ale organelor legislative. E adevărat, aceste servicii sunt probabil apreciate. În plus, bisericile au cheltuieli de funcţionare ce trebuie acoperite. Dar aprobă oare Biblia practica multor culte de a percepe taxe pentru serviciile efectuate ori chiar de a-i face pe oameni să se simtă obligaţi să plătească pentru acestea?

„O casă de negoţ“?

Când Isus Cristos a fost pe pământ, conducătorii religioşi iudei, şi nu numai, încercau să scoată profit cu ocazia sărbătorilor religioase, mai ales cu ocazia Paştelui. A aprobat Isus acest lucru? Nicidecum! Biblia spune că „a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele“. El a zis: „Nu mai faceţi din casa Tatălui meu o casă de negoţ!“ (Ioan 2:14–16).

O situaţie asemănătoare existase şi pe vremea profetului Mica, în secolul al VIII-lea î.e.n. Potrivit consemnării biblice, conducătorii religioşi ai Israelului ‘detestau dreptatea’, iar preoţii ‘dădeau învăţătură pentru plată’. În acelaşi timp însă, ei susţineau că au parte de sprijinul lui Dumnezeu, spunând: „Nu este Iehova în mijlocul nostru?“ (Mica 3:9, 11). Totuşi, Iehova Dumnezeu nu era în mijlocul lor, cu alte cuvinte nu-i aproba. Dimpotrivă, el chiar detesta conduita lor, arătându-le clar acest lucru prin profetul său.

În prezent, mulţi conducători religioşi recurg la metode similare, ce vădesc lăcomie, transformând locurile lor de închinare în adevărate ‘case de negoţ’. De fapt, ca întreg, unele organizaţii religioase se implică în comerţ, făcând o afacere profitabilă din vânzarea de icoane şi multe alte obiecte de cult (1 Ioan 5:21). *

„Fără plată aţi primit, fără plată să daţi“

Când le-a poruncit apostolilor să predice vestea bună, să vindece bolnavi şi chiar să învie morţi, Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi“ (Matei 10:7, 8). Adevăraţii săi continuatori nu trebuiau să pretindă bani pentru  serviciile lor. Chiar Isus le-a dat un exemplu, slujindu-le altora fără să ceară vreun ban în schimb.

Imitându-l pe Isus, apostolul Pavel şi-a îndeplinit serviciul religios „fără plată“ (1 Corinteni 9:18). Când a avut nevoie de bani, a muncit confecţionând corturi (Faptele 18:1–3). De aceea a putut spune despre el şi cei ce l-au însoţit în călătoriile de misionar: „Noi nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu, cum sunt mulţi“ (2 Corinteni 2:17). Dar ce se poate spune despre obţinerea de fonduri pentru congregaţie, ce ar putea fi folosite, de pildă, pentru a cumpăra ori a închiria un loc de închinare?

„Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“

Martorii lui Iehova obţin fondurile de care au nevoie prin intermediul donaţiilor. Ei aplică următorul principiu: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Iată de ce ei nu percep sume de bani pentru literatura ori serviciile lor religioase, precum cele efectuate cu ocazia botezurilor, a nunţilor şi a înmormântărilor. De asemenea, la întruniri, nu cer zeciuială şi nu fac colectă. Oricine doreşte să doneze o sumă de bani pentru lucrarea mondială de predicare o poate pune în una dintre cutiile de donaţii amplasate în locaşurile lor de cult, în locuri discrete.

La nivel mondial, tocmai prin astfel de donaţii obţin Martorii lui Iehova fonduri pentru construirea şi întreţinerea Sălilor Regatului, a sălilor de congrese, a filialelor şi a tipografiilor lor, precum şi pentru operaţiuni de ajutorare în caz de dezastru. Unii, asemenea văduvei sărace pe care Isus a lăudat-o, nu pot oferi decât puţin (Luca 21:2). Alţii pot oferi mult. Indiferent de situaţie, cei ce respectă principiile biblice şi dăruiesc potrivit posibilităţilor lor au parte de mulţumire sufletească, de bogate binecuvântări de la Dumnezeu şi de adevărata fericire (Faptele 20:35; 2 Corinteni 8:12).

[Notă de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Ce le-a zis Isus celor care făceau comerţ în templu? (Ioan 2:14–16)

● A acceptat apostolul Pavel să fie plătit pentru serviciile sale religioase? (2 Corinteni 2:17)

● Cu ce atitudine doreşte Iehova să dăruim? (2 Corinteni 9:7)

[Text generic pe pagina 23]

„Nu mai faceţi din casa Tatălui meu o casă de negoţ!“ (Ioan 2:14–16)