De ce am renunţat la o carieră de succes

Relatare de Martha Teresa Márquez

DINTOTDEAUNA mi-a plăcut să cânt. În copilărie chiar interpretam melodii la unele emisiuni radiodifuzate. Nu am avut aproape deloc parte de instruire şcolară; de fapt, am mers doar la grădiniţă. Mai târziu însă, am luat lecţii de canto în Ciudad de México. Mi-a predat însuşi dirijorul orchestrei simfonice naţionale.

În 1969, când aveam 24 de ani, o prietenă care era dansatoare m-a invitat la o audiţie organizată la un bar-restaurant pe atunci prestigios, La Rampa Azul. Aici am interpretat celebrul cântec Cucurrucucú Paloma, scris de compozitorul mexican Tomás Méndez, şi am cucerit auditoriul. Acesta a fost debutul carierei mele solistice, sub numele de scenă Romelia Romel.

Am colaborat cu Tomás Méndez, dar şi cu alţi compozitori, textieri şi interpreţi mexicani de mare talent, între care Cuco Sánchez şi Juan Gabriel. Era de-a dreptul emoţionant să-mi văd numele pe reclame luminoase, în ziare şi în reviste! Cântam în cluburi de noapte, la radio şi mergeam în turnee în Mexic şi Belize. Am lucrat şi cu renumita artistă comică Leonorilda Ochoa, pe când emisiunea ei difuzată la televiziunea mexicană era abia la începuturi.

Cu timpul am câştigat un renume, dar şi mulţi bani, suficienţi încât să-mi permit să port bijuterii scumpe şi blănuri de vizon şi chiar să locuiesc într-un apartament de lux. În aparenţă nu-mi lipsea nimic, în afară de fericire. Mă simţeam goală sufleteşte. Deşi fusesem crescută în religia romano-catolică, mi-era ruşine să merg la biserică. Mă simţeam murdară din cauza conduitei mele imorale.

Cum am ajuns să-l iubesc pe Iehova

În timpul repetiţiilor pentru primul meu album, i-am destăinuit ce simţeam Lorenei Wong, o prietenă care era interpretă de muzică ranchera. I-am spus că mi-ar plăcea să mă fac călugăriţă şi să-i ajut pe cei oropsiţi. „Călugăriţă? Ai înnebunit!?“, a exclamat ea.

Apoi m-a întrebat: „Ştii care e numele lui Dumnezeu?“.

„Domnul nostru Isus Cristos“, i-am răspuns.

„Nu, numele lui este Iehova“, mi-a spus Lorena. „Isus e Fiul lui.“

„Iehova?“, am întrebat-o. Nu auzisem niciodată acest nume. Lorena mi-a dat o Biblie şi mi-a promis că avea să-l trimită pe cel ce o învăţase aceste lucruri, un Martor al lui Iehova, să mă viziteze. *

Ori de câte ori mă întâlneam cu Lorena, o întrebam: „Când ai de gând să-i spui învăţătorului  tău să mă viziteze?“. Eram nerăbdătoare să aflu cât mai multe despre Dumnezeu.

Între timp, am început să citesc singură Biblia şi, spre surprinderea mea, am văzut că numele lui Dumnezeu era într-adevăr Iehova (Psalmul 83:18). Când am ajuns la Cele zece porunci, am rămas uimită citind-o pe cea care spune: „Să nu comiţi adulter“ (Exodul 20:14). La acea vreme, trăiam cu un bărbat căsătorit, care era tatăl băieţelului meu de opt luni. Dar mai aveam un fiu; şi nici cu tatăl lui nu fusesem căsătorită.

Într-o zi, în timp ce repetam o melodie pentru un spectacol nou, la uşa apartamentului meu a bătut cineva. Erau Mauricio Linares, cel cu care studia Lorena Biblia, şi soţia lui. Ei mi-au vorbit despre scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire şi mi-au lăsat cartea Adevărul care conduce la viaţă eternă *. Am citit-o din scoarţă-n scoarţă într-o singură noapte, deşi m-am împotmolit în cuvintele mai dificile. Aşa am început să-l iubesc pe Iehova.

Îmi schimb modul de viaţă

Pe măsură ce Martorii mă ajutau să studiez Biblia şi să-mi îmbunătăţesc capacitatea de citire, mi-am dat seama că trebuia să fac schimbări în viaţă pentru a fi plăcută în ochii lui Iehova. Prin urmare, m-am hotărât să-mi arunc icoanele, medaliile şi amuletele, chiar dacă erau de aur.

Mi-a fost mult mai greu însă să renunţ la fumat şi la consumul excesiv de alcool. Când treceam pe lângă un magazin de băuturi alcoolice, tentaţia de a bea era aproape irezistibilă. A trebuit să rup legătura cu toţi prietenii mei deoarece îmi ofereau mereu ceva de băut şi mă invitau la restaurante de lux, unde riscam să consum alcool peste măsură.

Nu mi-a fost uşor nici să nu mai merg la petrecerile organizate de oamenii bogaţi şi celebri. Când am fost invitată la ziua de naştere a unui faimos boxer cubanez, m-am rugat: „Iehova, e ultima oară când mă duc la astfel de petreceri şi fac ceva ce tu nu aprobi“. Şi m-am ţinut de promisiune.

În plus, m-am despărţit de tatăl celui de-al doilea fiu al meu. Am făcut acest lucru deşi era foarte bogat şi mi-a promis şi luna de pe cer dacă nu aveam să-l părăsesc. Mi-a fost extrem de greu, căci eram îndrăgostită de el, iar el ştia asta. Chiar mi-a spus plin de aroganţă: „Eu sunt Dumnezeul tău! Eu sunt Cristosul tău!“.

„Poate că ai fost, dar acum Iehova este Dumnezeul meu!“, i-am răspuns. Atunci m-a ameninţat că avea să-mi ia fiul de lângă mine şi că avea să-mi facă rău.

În acea perioadă, unii îmi spuneau că o carieră muzicală era la fel ca oricare alta şi că puteam fi şi Martoră, şi cântăreaţă. Alţii însă mi-au atras atenţia: „Nu te vei putea înconjura cu un zid care să te apere de fumat, de consumul de alcool şi de aluziile sexuale ale fanilor“. Câtă înţelepciune vădeau aceste cuvinte!

Când eram o cântăreaţă în vogă, unii încercau să obţină de la mine şi alt gen de favoruri. Acum eram însă hotărâtă să nu mă mai expun la astfel de tentaţii. În consecinţă, în 1975 am anulat un contract care includea un turneu în China, iar şase luni mai târziu m-am botezat ca Martoră a lui Iehova.

Greutăţi şi bucurii

Dar cum aveam să mă întreţin atât pe mine, cât şi pe membrii familiei mele? Nu aveam  şcoală şi nu ştiam să fac nimic altceva decât să cânt. Pe lângă copiii mei, îi susţineam financiar pe sora mea mai mare, Irma, şi pe cei trei copii ai ei. A trebuit să ne mutăm din apartamentul meu de lux într-unul mic, cu două camere. Schimbarea radicală de la un trai îmbelşugat la unul de lipsuri a fost o adevărată încercare. Deşi sora mea şi copiii mi-au făcut o vreme reproşuri şi au exercitat presiuni ca să-mi continui cariera artistică, am rămas neclintită în hotărârea de a face tot ce trebuia pentru a-i sluji lui Iehova.

Am început să-mi vând lucrurile de valoare: bijuteriile, blănurile şi maşina. Un timp am trăit cu ce-am obţinut pe ele, însă banii nu ne-au ajuns o veşnicie. Ca să scăpăm de hărţuielile tatălui celui de-al doilea copil al meu, în 1981 ne-am mutat într-un oraş situat în cealaltă parte a ţării, unde el nu ne putea găsi.

Martorii de aici m-au învăţat să fac tamales (turte de mălai cu carne), gogoşi şi alte preparate pe care să le vând. Mai târziu m-am angajat într-o fabrică, unde lucram în ture de noapte. Totuşi, acest loc de muncă îmi afecta participarea la întrunirile congregaţiei şi serviciul creştin. În cele din urmă, mi-am dat demisia şi am început să fac din nou tamales acasă. Le puneam în coşuri şi le vindeam pe stradă. Astfel am reuşit să-mi câştig existenţa şi să fiu şi evanghelizatoare cu timp integral.

Nu regret alegerea făcută

Când oamenii mă întreabă dacă regret că am părăsit scena muzicii, cu tot prestigiul pe care mi l-a adus, le spun că nu aş renunţa pentru nimic în lume la cunoştinţa despre Iehova şi la înţelegerea minunatului său scop. A fost o bucurie să-mi văd ambii fii progresând spiritualiceşte, dedicându-şi viaţa lui Iehova şi apoi căsătorindu-se cu colaboratoare creştine. Susţinuţi de soţiile lor, ei îşi ajută la rândul lor copiii să-i slujească Dumnezeului nostru, Iehova.

De aproape 30 de ani, sunt pionieră, cum îi numesc Martorii lui Iehova pe evanghelizatorii cu timp integral. Cu sprijinul lui Dumnezeu, am ajutat nenumăraţi oameni, inclusiv pe Irma şi pe fiica ei, să cunoască adevărurile biblice şi să-şi dedice viaţa lui. E o adevărată încântare să îi reîntâlnesc pe aceşti ‘copii spirituali’ şi să văd că nu au încetat să umble în adevăr, mulţi slujind şi ei ca pionieri (3 Ioan 4). Acum am 64 de ani şi conduc 18 studii biblice.

Golul spiritual pe care l-am simţit când am fost cântăreaţă s-a umplut, iar dorinţa de a-i ajuta pe alţii mi-a fost satisfăcută fiindcă am dat ascultare poruncii lui Isus de ‘a merge şi a face discipoli’ (Matei 28:19, 20). Cât de recunoscătoare îi sunt lui Iehova că m-a susţinut în toţi aceşti ani şi continuă să o facă! Pot spune pe drept cuvânt că ‘am gustat şi am văzut ce bun este Iehova’ (Psalmul 34:8).

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Împreună cu fiii mei, soţiile lor şi sora mea mai mare, care îmi este colaboratoare în pionierat

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Îmi câştig şi azi existenţa făcând „tamales“ şi vânzându-le pe stradă, iar astfel pot continua serviciul cu timp integral