Potrivit Bibliei

Ar trebui femeile să oficieze servicii religioase?

„MĂ INTRIGĂ şi totodată mă indignează faptul că nimic nu s-a schimbat în privinţa ordinării femeilor în religia noastră“, a scris o femeie catolică ziarului USA Today. Mulţi oameni îi împărtăşesc opinia, invocând ca exemplu religiile în care femeile slujesc în calitate de pastori, preoţi, episcopi sau rabini.

Ambele tabere — atât religiile care le interzic femeilor să efectueze un serviciu religios, cât şi cele care le permit să ţină predici de la amvon — pretind că respectă Scripturile. Totuşi, Biblia nu susţine niciunul din aceste puncte de vedere. Atunci ce susţine ea? Pentru a afla răspunsul, să vedem mai întâi ce este, în accepţiunea Bibliei, un serviciu religios şi, implicit, ce înseamnă a sluji în cadrul unei religii.

Femeia creştină în secolul întâi

Ce vă transmite expresia „serviciu religios“? Mulţi o asociază cu un conducător religios, bărbat sau femeie, care prezidează peste o congregaţie în vederea închinării. Conform Bibliei însă, sensul acestei expresii este mai larg. Pe o creştină pe nume Fivi, apostolul Pavel a numit-o „sora noastră, . . . slujitoare la biserica [congregaţia] din Chen[c]rea“ (Romani 16:1, versiunea Galaction şi Radu, sublinierea noastră).

V-o imaginaţi pe Fivi stând în picioare înaintea congregaţiei din Chencrea şi oficiind un serviciu religios? În ce sens era ea o „slujitoare“? În epistola sa către filipeni, Pavel a scris că unele femei ‘lucrau cu el la răspândirea Evangheliei’ (Filipeni 4:2, 3, Noul Testament pe înţelesul tuturor).

Creştinii din primul secol răspândeau evanghelia, sau vestea bună, îndeosebi „în public şi din casă în casă“ (Faptele 20:20). Cei ce luau parte la această lucrare efectuau, de fapt, un serviciu religios. Printre ei se numărau şi femei, de pildă Priscila, care, împreună cu soţul ei, ‘i-a explicat mai exact calea lui Dumnezeu’ unui bărbat credincios ce nu era încă botezat ca creştin (Faptele 18:25, 26). La fel ca Fivi şi multe alte femei creştine, Priscila era evident o slujitoare, adică o evanghelizatoare, eficientă.

Un rol demn

Dar era serviciul public religios o sarcină umilă, mai puţin valoroasă, ce le revenea femeilor, în timp ce bărbaţii se ocupau de ceva mult mai important, de păstorirea congregaţiei? Nicidecum, şi aceasta din două motive. În primul rând, Biblia arată clar că toţi creştinii — inclusiv bărbaţii cu grele responsabilităţi în congregaţie — trebuiau să participe la acest serviciu public (Luca 9:1, 2). În al doilea rând, această lucrare a fost şi rămâne în continuare principalul mijloc prin care creştinii de ambele sexe îndeplinesc porunca lui Isus de ‘a face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor şi de a-i învăţa’ (Matei 28:19, 20).

 Însă unele femei mai au un rol în congregaţie, şi el însemnat. Pavel a scris: „Femeile în vârstă . . . să-i înveţe pe alţii ce este bine [şi] să le ajute pe cele tinere să-şi vină în fire şi să-şi iubească soţii, să-şi iubească copiii“ (Tit 2:3, 4). Prin urmare, femeile mature, cu o bogată experienţă în viaţa de creştin, au privilegiul de a le ajuta pe cele mai tinere şi cu mai puţină experienţă să dobândească maturitate spirituală. Şi acest rol este unul demn, deloc lipsit de importanţă.

Predarea în congregaţie

Nicăieri în Biblie însă nu scrie că femeile trebuie să stea înaintea congregaţiei şi să predea. Sub inspiraţie divină, apostolul Pavel le-a îndemnat „să tacă în congregaţii“. De ce? Iată un motiv menţionat de el: „[Ca] toate să se facă în mod cuviincios şi în ordine“ (1 Corinteni 14:34, 40). Pentru bunul mers al congregaţiei, Dumnezeu a stabilit ca de predare să se ocupe doar un anumit grup de persoane. De remarcat este, totuşi, că privilegiul de supraveghetor în congregaţie nu i se acordă cuiva pur şi simplu pentru că este bărbat, ci li se acordă numai bărbaţilor calificaţi * (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9).

Este deci înjositor rolul acordat de Dumnezeu femeilor? Nici pe departe. Să nu uităm că Iehova însuşi le-a încredinţat acest serviciu măreţ, de a depune mărturie despre el (Psalmul 68:11). În prezent, atât bărbaţii, cât şi femeile din rândul Martorilor lui Iehova efectuează un serviciu public prin care ajută milioane de oameni să se căiască şi să aibă parte de salvare (Faptele 2:21; 2 Petru 3:9). Şi aceasta nu este o realizare neînsemnată!

Faptul că femeilor şi bărbaţilor li s-au încredinţat roluri specifice promovează pacea şi nu le ştirbeşte cu nimic demnitatea. O ilustrare ne va ajuta să înţelegem acest lucru: Pentru a traversa o stradă aglomerată, un pieton se foloseşte şi de ochi, şi de urechi; rolurile acestor organe sunt complementare. La fel stau lucrurile şi în congregaţie. Pentru ca Dumnezeu să o binecuvânteze cu pace, bărbaţii şi femeile care o alcătuiesc trebuie să înfăptuiască voinţa divină în conformitate cu rolurile distincte ce li s-au acordat (1 Corinteni 14:33; Filipeni 4:9). *

[Note de subsol]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Cum au predat femeile creştine din primul secol? (Faptele 18:26)

● Cine poate fi numit supraveghetor în congregaţie? (1 Timotei 3:1, 2)

● Cum priveşte Dumnezeu serviciul public înfăptuit de femeile creştine de azi? (Psalmul 68:11)

[Text generic pe pagina 29]

„Iehova rosteşte cuvântul; femeile care anunţă vestea bună sunt o mare armată.“ (PSALMUL 68:11)