„Cea mai măreaţă maşină zburătoare vie de pe pământ“

DESPRE albatros s-a spus că este „cea mai măreaţă maşină zburătoare vie de pe pământ“, şi asta pe bună dreptate. Cu o anvergură a aripilor de mai bine de 3 m, albatrosul este cea mai mare pasăre marină şi poate atinge în zbor viteze de peste 115 km/h. Deşi pe sol pare o făptură greoaie şi stângace, când îl priveşti în înaltul cerului, învingând cu atâta agilitate gravitaţia, nu-ţi mai poţi lua ochii de la el.

Din cele circa 20 de specii de albatroşi cunoscute, vreo 15 trăiesc în apele ce scaldă ţărmurile Noii Zeelande. Capul Taiaroa, aflat la extremitatea peninsulei Otago (Insula de Sud), este unul dintre puţinele locuri din emisfera sudică în care albatroşii cuibăresc.

Albatroşii regali încep să cuibărească pe la vârsta de 6–10 ani, aducând pe lume urmaşi până la sfârşitul vieţii. Şi sunt destul de longevivi. Unele exemplare au trăit chiar mai mult de o jumătate de secol! Femela depune un ou din doi în doi ani, petrecându-şi „vacanţa“ de un an pe mare, alături de partener. De obicei, perechile rămân împreună toată viaţa.

În luna septembrie, masculul şi femela încep să-şi construiască împreună cuibul, iar în noiembrie femela depune un ou ce poate cântări până la o jumătate de kilogram. Timp de 80 de zile, viitorii părinţi clocesc pe rând, până pe la începutul lui februarie, când puiul iese din găoace. Apoi, tot cu rândul, îl păzesc şi îl hrănesc. Meniul acestuia constă într-o pastă de peşte şi calmar regurgitată de părinţi. La şase luni, puiul cântăreşte 12 kg, întrecând cu mult greutatea unui albatros adult!

După aproape un an, părinţii pleacă pe mare întorcându-se în Capul Taiaroa abia anul următor pentru a cuibări din nou. În lipsa părinţilor, odrasla, după ce-a mai pierdut din kilograme şi şi-a întregit penajul, învaţă prin numeroase încercări şi eşecuri să-şi întindă aripile şi să-şi ia zborul. Încotro? Înspre întinderea nesfârşită a oceanului, care îi va fi cămin în următorii câţiva ani. Odată deprins cu vitregia mării, adolescentul revine pe meleagurile natale. În timp ce adulţii sunt ocupaţi cu construirea cuiburilor şi cu alte îndatoriri părinteşti, tânărul albatros îşi omoară timpul făcându-şi toaleta, întrecându-se în giumbuşlucuri şi etalându-şi talentele de maestru zburător.

 [Chenarul de la pagina 25]

O VIZITĂ LA COLONIA DE ALBATROŞI

Povestirile despre albatroşi m-au fascinat încă din copilărie. De aceea ardeam de nerăbdare să vizitez colonia de albatroşi regali. Vântul bătea cu putere în acea zi, iar pe măsură ce ne apropiam scrutam cerul în speranţa că vom zări vreun albatros în zbor. Şi n-am fost deloc dezamăgiţi. Aceşti maeştri legendari ne-au oferit un spectacol aerian ce ne-a lăsat fără grai.

De cum am sosit, ne-am alăturat unui grup de vizitatori într-un tur de o oră, cu ghid. Cu ajutorul dioramelor, al imaginilor şi al filmuleţelor, am aflat că albatrosul regal îşi poate petrece tot timpul pe mare. Poate chiar dormi pe valurile mării! Însă indiferent că pluteşte pe apă sau zboară în înaltul cerului, această pasăre fascinantă este cu adevărat o minunăţie, un motiv în plus să-l lăudăm pe Cel ce ‘a creat toate lucrurile’, Iehova Dumnezeu (Revelaţia 4:11).

 [Legenda fotografiei de la pagina 24]

Părinţii îşi păzesc şi îşi hrănesc pe rând puiul, care la şase luni poate cântări 12 kg

[Legenda fotografiei de la paginile 24, 25]

Capul Taiaroa, căminul albatrosului regal

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Albatrosul regal îşi poate petrece tot timpul pe mare, putând chiar dormi pe valurile mării

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 23]

Sus: © David Wall/Alamy; jos: © Kim Westerskov/Alamy

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 25]

Fundal: © davidwallphoto.com; pagina 24, sus: Tui De Roy/Roving Tortoise Photos; pagina 24, jos: Courtesy Diarmuid Toman; pagina 25, albatrosul în zbor: © Naturfoto-Online/Wolfgang Bittmann