Concluziile unui avocat asupra Martorilor lui Iehova

„ŞTIAM foarte puţine despre Martorii lui Iehova“, spune Les Civin, avocat şi director al unei firme de avocatură din Africa de Sud. De ce a analizat el convingerile Martorilor? Ce concluzii a tras în urma acestei analize? Iată ce a declarat el într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!:

Ce educaţie religioasă aţi primit?

Evreu fiind, am fost crescut în religia iudaică. La începutul anilor ’70 m-am căsătorit cu Carol, care era anglicană. Pe ea n-o interesa deloc religia. De fapt, pe atunci religia nu ne influenţa cu nimic viaţa. Totuşi, când fiul nostru, Andrew, avea opt ani, Carol a spus că ar trebui să-i oferim şi o educaţie religioasă. Un rabin mi-a zis că, dacă soţia mea s-ar converti la iudaism, Andrew ar aparţine în mod automat religiei iudaice şi i s-ar putea organiza un bar miţva la împlinirea vârstei de 13 ani. De aceea, am început să participăm săptămânal la cursurile de convertire de la sinagogă.

Cum i-aţi cunoscut pe Martorii lui Iehova?

De fiecare dată când Martorii veneau la uşa mea, puneam repede capăt discuţiei. „Sunt evreu şi nu cred în Noul Testament“, le spuneam. Dar într-o zi, Carol mi-a zis că avea o prietenă Martoră care cunoştea foarte bine Biblia. Apoi mi-a propus să aflăm mai multe despre Biblie. Am acceptat să studiez cu Martorii, însă fără tragere de inimă.

Ce atitudine aveaţi faţă de studiul Bibliei?

Afişam mereu un aer de superioritate. Tocmai îmi redescoperisem rădăcinile spirituale iudaice şi credeam că fac parte din poporul ales. „Ce mă pot învăţa oamenii ăştia?“, mă gândeam. Cu ocazia primei noastre discuţii, i-am spus Martorului care venise să ne viziteze: „M-am născut evreu. Sunt de religie iudaică şi în ea am să mor. Nimic din ce-mi vei zice nu-mi va schimba convingerile“. Martorul mi-a răspuns cu amabilitate că-mi înţelege punctul de vedere. Astfel, vineri şi luni seara mergeam la cursurile de convertire, iar duminica dimineaţa studiam cu Martorii, bineînţeles, dacă nu găseam vreo scuză. Acest studiu, în treacăt fie spus, era gratuit, spre deosebire de cursurile de la sinagogă.

Foloseam o Biblie iudaică deoarece credeam că Martorii aveau o traducere realizată prin prisma convingerilor lor. Am rămas totuşi surprins când am văzut că între cele două Biblii nu prea erau diferenţe. Acum voiam cu şi mai multă îndârjire să le demonstrez Martorilor că se înşelau.

 După ce a participat la câteva cursuri ţinute de rabin, Carol mi-a spus că, în opinia ei, rabinul nu cunoştea Biblia suficient de bine. Mi-a mai spus că nu avea să mai meargă la acele cursuri şi că nu avea de gând să-l renege pe Cristos. Eram distrus! Mă gândeam chiar să divorţez. Însă după ce mi-am mai revenit din şoc, am decis să încerc o altă strategie: intenţionam să mă folosesc de talentele mele de avocat ca să-i dovedesc lui Carol că această „sectă dubioasă“ n-avea dreptate.

Şi aţi reuşit?

Ei bine, un rabin mi-a dat o carte care contesta împlinirea profeţiilor mesianice în persoana lui Isus Cristos. Am studiat-o un an şi jumătate împreună cu Carol. Totuşi, n-am întrerupt nici studiul cu Martorii. Însă, pe măsură ce examinam fiecare profeţie menţionată în cartea de la rabin, neliniştea mea sporea. Contrar argumentaţiilor din carte, profeţiile mesianice din Biblie, fără nicio excepţie, îndreptau atenţia spre o singură persoană: Isus Cristos. Totul a culminat cu studierea profeţiei din Daniel 9:24–27, potrivit căreia Mesia avea să apară în anul 29 e.n. * Martorul cu care studiam a adus o versiune interliniară a Scripturilor ebraice, care conţinea traducerea literală în engleză a fiecărui cuvânt. Am verificat sensul, am făcut singur calculele privitoare la cronologie şi am spus: „Bine, profeţia indică anul 29 e.n. Şi ce legătură are asta cu Isus?“.

„Acesta a fost anul în care el s-a botezat“, a răspuns Martorul.

Eram uluit! Exactitatea profeţiilor biblice şi armonia lor deplină m-au lăsat efectiv fără cuvinte.

Cum au reacţionat prietenii voştri când au aflat că v-aţi schimbat convingerile?

Unii au fost foarte îngrijoraţi şi ne-au promis mie şi soţiei mele că ne vor face cunoştinţă cu nişte oameni care ne puteau demonstra că ni se spălase creierul. Însă noile noastre convingeri se bazau pe cercetări asidue şi pe raţionamente logice. Nici vorbă de spălare de creier!

Ce v-a determinat să luaţi decizia de a deveni Martor?

Am început să asist la întrunirile de la Sala Regatului împreună cu soţia mea, care între timp devenise Martoră *. M-au impresionat atitudinea prietenoasă a Martorilor şi iubirea pe care o manifestau unii faţă de alţii, în pofida diferenţelor rasiale. Nu văzusem aşa ceva la cei din vechea mea religie. După ce am studiat încă trei ani, m-am botezat.

Cum priviţi acum decizia luată?

Pentru mine este o onoare să pot spune: „Sunt Martor al lui Iehova“. Însă când mă gândesc cât de mult m-am împotrivit adevărului, simt că nu merit comorile spirituale pe care mi le-a dăruit Iehova. Nu voi regreta niciodată decizia luată.

De ce binecuvântări aveţi parte?

De mari binecuvântări. De exemplu, am privilegiul de a sluji ca bătrân de congregaţie, adică învăţător şi păstor spiritual. De asemenea, colaborez cu Departamentul juridic al filialei din Africa de Sud a Martorilor lui Iehova. Dar cea mai mare binecuvântare este, fără îndoială, faptul că-i cunosc pe Iehova şi pe Fiul său şi că înţeleg semnificaţia reală a timpurilor noastre şi a evenimentelor cruciale ce zguduie lumea.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 11]

Exactitatea profeţiilor biblice şi armonia lor deplină m-au lăsat efectiv fără cuvinte