De la o ghindă micuţă la un stejar falnic

● O ghindă micuţă, ce seamănă cu un ou în miniatură aşezat într-o cupă, se desprinde de copac şi cade pe pământ, fiind apoi îngropată de o veveriţă sprintenă. Uitată acolo, sămânţa încolţeşte, iar după ani de zile devine un stejar impunător, cel mai falnic arbore din pădurile Marii Britanii.

Element de seamă în istorie şi în mitologie, stejarul poate trăi peste o mie de ani. Unii ating 40 m înălţime. Stejarii bătrâni se remarcă prin trunchiul masiv şi prin coroana largă. În Marea Britanie se întâlnesc două specii autohtone de stejar, iar pe întregul pământ există aproximativ 450 de specii. Ceea ce îi caracterizează este sămânţa lor, micuţa ghindă.

Dintre toţi arborii din Marea Britanie, stejarul adăposteşte cea mai mare varietate de vieţuitoare. Printre acestea pot fi amintite numeroase specii de insecte. Multe omizi se ospătează cu nesaţ din frunzele fragede de vară ale stejarului. Însă copacul se apără. Frunzele lui, pe măsură ce se maturizează, secretă taninuri cu gust neplăcut.

Fiecare parte a copacului are „locatari“. Multitudinea de insecte atrage o sumedenie de păsări şi de păianjeni. Sub scoarţa groasă şi crăpată mişună gândaci. Bufniţele şi coloniile de lilieci se adăpostesc în scorburile din trunchi. Printre rădăcini îşi fac culcuşul animale mici, cum ar fi şoarecii, iepurii, bursucii, şoarecii de câmp şi vulpile.

Stejarul are propriii agenţi de salubritate. În fiecare an, dintr-un stejar matur cad un sfert de milion de frunze. Ciupercile şi bacteriile descompun frunzele moarte şi reciclează substanţele nutritive, care ajung din nou în sol. Ani la rând, copacul produce 50 000 de ghinde. Majoritatea sunt adunate sau mâncate de păsări şi de animale. Acarienii şi gândacii înlătură lemnul mort, iar ciupercile se hrănesc cu scoarţă.

Lemnul de stejar este un lemn de esenţă tare, rezistent. Flota britanică a fost stăpâna mărilor vreme îndelungată datorită corăbiilor solide din stejar. Acest lemn este foarte apreciat şi astăzi. El constituie materialul preferat pentru construirea caselor şi pentru realizarea mobilei de calitate. De asemenea, este ideal pentru confecţionarea butoaielor în care se maturează berea şi vinul.

Acest arbore, element nelipsit din peisajul britanic, este apreciat pe bună dreptate pentru rezistenţa şi trăinicia lui. Şi totul începe cu o ghindă micuţă, care devine un stejar falnic! O adevărată minune a creaţiei!

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Stejarul poate trăi peste o mie de ani, poate atinge 40 m înălţime şi poate avea o circumferinţă de peste 12 m

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 18]

Arbore: © John Martin/Alamy; ghindă: © David Chapman/Alamy