Singurătatea — Care sunt cauzele?

SINGURĂTATEA poate fi definită drept starea celui care trăieşte singur, dar care ar dori compania altora. Termenul însă se poate referi şi la momentele în care cineva se retrage în mod voit în singurătate, cu un anumit scop.

Într-adevăr, în unele situaţii este bine să cauţi momente de singurătate. Mulţi fac aceasta pentru a se ruga sau a medita, aşa cum a procedat şi Isus Cristos (Matei 14:13; Luca 4:42; 5:16; 6:12). Sentimentul singurătăţii, în schimb, poate fi unul foarte dureros. Dar care sunt unele cauze ale lui?

● Izolarea socială din oraşele aglomerate

În marile oraşe, mii, ba chiar milioane de oameni trăiesc unii lângă alţii. Deşi pare un paradox, în aceste aglomerări urbane tot mai mulţi cad victimă singurătăţii, întrucât viaţa agitată îi împiedică până şi să-şi cunoască vecinii. Prin urmare, locuitorii oraşelor trăiesc, de fapt, printre necunoscuţi. Neîncrederea în străini şi dorinţa de ocrotire a intimităţii nu fac decât să dea amploare acestui fenomen.

 ● Tratamentul dur la care sunt supuşi angajaţii

Modul în care sunt conduse multe concerne şi companii mari dă naştere la sentimente de incompetenţă şi singurătate în rândul angajaţilor, indiferent de funcţia lor. Presiunile şi stresul de la locul de muncă sunt permanente.

Şi politica de relocare a personalului, adoptată de marile companii, generează sentimente de nesiguranţă, izolare şi singurătate. Făcând referire la numeroasele cazuri de suicid din rândul angajaţilor unor corporaţii franceze, ziarul International Herald Tribune declară că mulţi lucrători francezi simt că „presiunile pe care le aduc cu sine schimbările economice depăşesc capacitatea lor de a îndura“.

● Comunicarea rece

Un profesor universitar din Japonia, pe nume Tetsuro Saito, afirmă: „Într-o lume în care celularele şi alte aparate ridică bariere între oameni, abilităţile de comunicare sunt pe cale de dispariţie“. Iar ziarul australian The Sunday Telegraph precizează: „Tehnologia . . . ne face mai solitari. Oamenii . . . îşi trimit mai degrabă e-mailuri şi SMS-uri în loc să-şi vorbească“.

Menţionând un motiv pentru care se simte singură, Rachel, o tânără de 21 de ani din Franţa, se plânge: „Constat că oamenii fac tot mai puţine eforturi să te vadă, considerând că e suficient să-ţi trimită un SMS sau un e-mail ori să discute online cu tine. Dar pe mine toate astea mă fac să mă simt şi mai singură!“.

● Schimbarea locuinţei

Din cauza crizei economice, mulţi oameni îşi schimbă mereu locuinţa, fie pentru a-şi păstra locul de muncă, fie pentru a-şi găsi ceva de lucru. Ei pleacă de lângă vecinii lor, prietenii lor, colegii lor de şcoală şi uneori chiar de lângă membrii familiei. Nu e de mirare că aceşti oamenii se simt realmente dezrădăcinaţi.

Francis, din Ghana, îşi aminteşte de ziua în care a sosit în Franţa: „Necunoaşterea limbii, lipsa prietenilor, clima rece, toate m-au făcut să mă simt extrem de singur“.

Vorbind despre perioada imediat următoare sosirii ei în Anglia, Behjat povesteşte: „Mi-a fost foarte greu să mă adaptez la cultura locală. Aveam doar cunoscuţi, nu şi prieteni adevăraţi. Nu-i aveam lângă mine nici pe membrii familiei cu care să discut şi cărora să le spun ce am pe suflet“.

● Pierderea cuiva drag în moarte

Moartea partenerului conjugal lasă în urmă un gol uriaş, mai cu seamă când cel rămas în viaţă s-a îngrijit mult timp de partenerul bolnav. Adesea, sentimentele de inutilitate îi răvăşesc pe cei ce au suferit o astfel de pierdere.

Fernande, o văduvă ce trăieşte în Paris, explică: „Cel mai greu mi-a fost când mi-am dat  seama că nu mă mai puteam destăinui celui mai bun prieten al meu, soţul meu“. Anny mărturiseşte că simte lipsa soţului ‘mai ales când are de luat decizii importante legate de sănătate sau în alte chestiuni’.

● Divorţul, separarea sau negăsirea unui partener potrivit

Divorţul sau separarea dau naştere la sentimente de singurătate şi de eşec. Cei ce suferă cel mai mult sunt copiii, şi se pare că într-o măsură mult mai mare decât s-a crezut. Unii specialişti consideră că copiii ai căror părinţi au divorţat sunt mult mai expuşi riscului de a se simţi singuri când vor deveni adulţi.

Cei ce sunt celibatari pentru că nu şi-au găsit un partener de căsătorie potrivit încearcă şi ei sentimentul singurătăţii. Acesta poate fi accentuat de remarci necugetate de genul: „Nu ţi-ar fi mai bine dacă te-ai căsători?“.

Nici părinţii fără partener nu sunt imuni la astfel de sentimente. Creşterea copiilor aduce cu sine nu doar bucurii, ci şi greutăţi, iar aceşti părinţi trebuie să le rezolve fără a se putea consulta cu un partener.

● Vârsta înaintată şi lipsa de experienţă specifică tinereţii

Persoanele în vârstă se simt adesea singure, chiar şi atunci când nu sunt neglijate de membrii familiei. Poate că rudele sau prietenii vin din când în când în vizită. Dar ce se întâmplă în restul timpului, când zile sau săptămâni întregi nimeni nu le trece pragul?

La polul opus se află tinerii, care suferă şi ei de singurătate. Mulţi aleg să se destindă singuri: stau la televizor, joacă videojocuri ori petrec ore în şir în faţa calculatorului, devenind pur şi simplu dependenţi de astfel de forme de destindere.

Există vreo soluţie la această problemă ce pare să ia amploare în societatea de azi? Cum poţi face faţă singurătăţii?

[Text generic pe pagina 5]

„Necunoaşterea limbii, lipsa prietenilor, clima rece, toate m-au făcut să mă simt extrem de singur“