Salt la conţinut

Salt la cuprins

Big Ben — „Regele ceasurilor“

Big Ben — „Regele ceasurilor“

Big Ben — „Regele ceasurilor“

CÂND focul a mistuit Palatul Westminster în 1834, politicienii britanici au organizat un concurs în urma căruia să aleagă cel mai bun proiect pentru o nouă clădire a Parlamentului. Proiectul câştigător, realizat de sir Charles Barry, a fost al unui palat în stil gotic, bogat ornamentat, care avea un impresionant turn cu ceas. Orologiul urma să aibă câte un cadran pe cele patru laturi ale turnului. The Office of Works, o agenţie guvernamentală britanică, ceruse construirea „celui mai mare ceas din lume, un adevărat «Rege al ceasurilor»“.

Acest ceas a devenit ulterior unul dintre simbolurile Londrei, sunetul distinct al clopotelor sale fiind renumit în lumea întreagă. El poartă numele Big Ben, deşi iniţial acest nume se referea doar la clopotul lui cel mare. Vestitul orologiu este o minunăţie a ingineriei.

O sarcină covârşitoare

Lucrările la turnul de 96 m au început în 1843. Trei ani mai târziu se căuta un meşter care să făurească un ceas a cărui eroare să nu depăşească o secundă pe oră. Sarcina era de-a dreptul covârşitoare. Situate pe feţele turnului, acele ceasornicului aveau să fie bătute de vânt, zăpadă şi gheaţă. Mai mult, ele aveau să fie locul de popas al porumbeilor. Toate acestea ar fi afectat mişcarea pendulului, de a cărui oscilaţie depindea buna funcţionare a orologiului. În timp ce specialiştii se gândeau cum să rezolve problema, orologierul Edmund Beckett Denison a venit cu un proiect corespunzător, iar un mare meşter ceasornicar a primit sarcina de a-l realiza.

Deşi, după doar doi ani, ceasul era gata, el a zăcut în atelierul meşterului încă cinci ani, până când a fost terminat şi turnul. În acest timp, Denison a inventat un dispozitiv care ar fi protejat pendulul de factorii externi, asigurându-se astfel precizia ceasului.

Big Ben intră în scenă

Odată finalizat mecanismul, următorul pas era realizarea clopotelor. La o turnătorie din nord-estul Angliei s-a turnat clopotul care avea să anunţe ora exactă. Era însă mult mai mare decât s-a anticipat, cântărind peste 16 t! Clopotul a fost atât de greu, încât a rupt puntea corăbiei care îl aducea la Londra. Cu toate acestea, corabia a ajuns în cele din urmă la destinaţie. Odată debarcat, clopotul a fost transportat pe o platformă trasă de 16 cai albi până în faţa Parlamentului, unde a fost atârnat de o structură pentru a fi testat.

Respectându-se tradiţia, acestui clopot mare i s-a dat un nume: Big Ben (Marele Ben). Deşi nu se cunoaşte cu exactitate semnificaţia lui, unii susţin că clopotul a fost poreclit după sir Benjamin Hall, un bărbat robust care lucra în cadrul Parlamentului. Alţii însă consideră că poartă numele boxerului de categorie grea Benjamin Caunt, celebru la acea vreme. Indiferent de originile ei, porecla Big Ben, la început dată doar clopotului care anunţa ora, se referă în prezent la întregul turn cu ceas.

Nenorocirea loveşte de două ori

Crezându-se că primul ciocan al Big Ben-ului era prea uşor, acesta a fost înlocuit cu unul uriaş, de 660 kg. Dar după câteva luni de probe, clopotul a cedat: a crăpat atât de tare, încât nu a putut fi reparat. Big Ben a trebuit dat jos. Metalul a fost topit şi turnat din nou în formă, obţinându-se un clopot de 13,7 t. Şi de această dată, mulţimile s-au strâns pe străzi să vadă trecând noul clopot spre Palatul Parlamentului.

Câteva luni mai târziu, odată încheiate şi lucrările la turn, mai multe echipe de bărbaţi au muncit din zori şi până-n seară ca să ridice clopotul cu vinciul în clopotniţă. Astfel, Big Ben s-a alăturat celor patru clopote mai mici care aveau să bată la fiecare sfert de oră. După ce a fost montat şi mecanismul orologiului, şi el destul de greu, în sfârşit „Regele ceasurilor“ era gata să-şi intre în drepturi. Sau cel puţin aşa se părea.

Big Ben a răsunat întâia oară în Londra în iulie 1859, anunţând ora exactă. Succesul însă a fost de scurtă durată. La începutul lui octombrie, clopotul cel mare a crăpat din nou. Şi, cum nu putea fi vorba să fie dat jos din turn, a fost rotit cu 45° pentru ca ciocanul să lovească în alt loc. În plus, ca să nu se repete astfel de incidente, s-a montat un ciocan mai uşor. Big Ben a spart tăcerea abia după trei ani. În pofida neajunsurilor create, tocmai fisura a fost cea care a dat clopotului sunetul inconfundabil de „gong“.

Pietre de hotar în istoria Big Ben-ului

În 1924, BBC-ul (British Broadcasting Corporation) a instalat un microfon în apropierea clopotelor şi de atunci transmite astfel ora exactă, ora oficială a Marii Britanii. Opt ani mai târziu, locuitorii ţărilor aparţinând Commonwealth-ului britanic au putut şi ei auzi la radio bătăile Big Ben-ului. Iar azi, sunetele lui melodioase răsună în întreaga lume prin BBC World Service.

Deşi ceasul şi clopotele au supravieţuit bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1976 mecanismul de acţionare a clopotelor a căzut răpus de un alt duşman: oboseala metalelor. O mare parte din camera orologiului a fost distrusă. Clopotul cel mare însă nu a fost afectat şi în numai câteva săptămâni el a bătut din nou ora exactă. Totuşi, au trebuit să treacă nouă luni până când orologiul a putut funcţiona din nou bine.

Big Ben a fost o vreme cel mai mare ceas din lume şi încă este cel mai exact mecanism public de măsurare a timpului. Nu e de mirare, aşadar, că ceasuri mici şi mari, de pe toate meridianele lumii, reproduc sunetul caracteristic al acestui simbol englez şi londonez prin excelenţă. Big Ben-ul este, pe bună dreptate, „Regele ceasurilor“!

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 18]

ORA EXACTĂ

De trei ori pe săptămână, un tehnician urcă cele 300 de trepte de piatră ale turnului, dispuse în spirală, ca să întoarcă manual ceasul. Cu alte cuvinte, rebobinează cablul greutăţii care acţionează mecanismul pendulului. El verifică şi exactitatea orologiului. Pendulul lung de 4 m bate o dată la două secunde. Deasupra lui se găseşte o stivă de monede vechi de un penny. Dacă ceasul rămâne în urmă, tehnicianul adaugă o monedă la stivă, iar dacă o ia înainte, el scoate o monedă.

[Legenda fotografiei]

Monede vechi de un penny folosite la reglarea ceasului

[Provenienţa fotografiilor]

Mecanismul: AP Photo/Lefteris Pitarakis; monedele: Parliamentary copyright images are reproduced with the permission of Parliament

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Clopotul cel mare (Big Ben) de 13,7 t anunţă ora exactă

[Provenienţa fotografiei]

Popperfoto/Getty Images