Salt la conţinut

Salt la cuprins

De ce a dat greş religia?

De ce a dat greş religia?

De ce a dat greş religia?

A SPUNE că religia este principala cauză a tuturor conflictelor înseamnă a spune că în absenţa ei nu ar mai exista atâtea războaie. Dar este logic un astfel de raţionament? Ar dispărea oare războaiele dacă religia ar fi pur şi simplu eliminată? Indiferent ce răspuns veţi da, un lucru e cert: Religia nu a reuşit să-i unească pe oameni. De ce? Vom vedea în continuare.

Un factor dezbinator

Având în vedere că între marile puteri religioase există o străveche rivalitate, nu e de mirare că religia are un efect dezbinator asupra familiei umane. Avem vreun motiv să credem că budiştii, creştinii, evreii, hinduşii şi musulmanii vor trăi vreodată în pace unii cu alţii?

O altă realitate tristă cu care ne confruntăm este că religiile majore sunt la rândul lor divizate. Potrivit unei estimări, de pildă, creştinătatea cuprinde peste 30 000 de culte. Nici în islamism nu domneşte armonia religioasă. Conform unei agenţii de presă din Orientul Mijlociu, un erudit musulman pe nume Mohsen Hojjat a recunoscut de curând că „lipsa unităţii în rândul musulmanilor este rădăcina problemelor lumii islamice“. Celelalte religii principale — budismul, hinduismul şi iudaismul — sunt şi ele fragmentate în nenumărate secte care nu pot ajunge la un consens.

Implicarea în politică

Religia pare să influenţeze aproape toate aspectele vieţii. În revista The Economist se arată că „oamenii religioşi îşi exprimă din ce în ce mai deschis părerile în toate domeniile, inclusiv în cel al afacerilor. Religia are un cuvânt de spus până şi în chestiuni economice“. Aceasta tinde să aibă mai degrabă un efect dezbinator decât unul unificator asupra oamenilor. Însă un efect şi mai dăunător îl are amestecul religiei în politică, o situaţie veche de când lumea.

În raportul la care se făcea referire în articolul precedent, grupul de istorici a scris: „De regulă, religia devine o cauză a războaielor atunci când autorităţile religioase se aliază sau colaborează îndeaproape cu autorităţile statului“. De aici deducem un adevăr incontestabil: Religia a mers şi merge şi azi mână în mână cu entităţile politice şi militare.

Un amestec fatal

În multe ţări, religiile predominante au devenit simboluri ale identităţii naţionale şi rasiale. Drept urmare, distincţia dintre ura naţională, prejudecăţile rasiale, rivalităţile etnice şi duşmănia religioasă e insesizabilă. Puse laolaltă, toate acestea ar putea distruge literalmente lumea.

Paradoxul uluitor este că majoritatea religiilor pretind că-l reprezintă pe Dumnezeu, Creatorul nostru şi Autorul Bibliei. Ar fi însă logic să credem că un Creator iubitor, atotputernic şi atotînţelept ar avea chiar şi cea mai mică legătură cu acele religii care seamănă dezbinare şi se fac vinovate de vărsări de sânge?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Mii de Martori ai lui Iehova au fost aruncaţi în închisoare pentru că au ales să fie neutri din punct de vedere politic