Tinerii se întreabă

De ce nu mă lasă părinţii să mă distrez?

Allison *, o adolescentă din Australia, ştie ce o aşteaptă luni dimineaţa la şcoală.

„Toţi vorbesc despre ce-au făcut în weekend“, spune ea. „Poveştile lor te ţin cu sufletul la gură! Fetele îmi zic că s-au dus la nu ştiu câte petreceri, că s-au sărutat cu o grămadă de băieţi sau chiar că au fugit de poliţie . . . Pare înspăimântător, dar şi palpitant! Se întorc acasă la cinci dimineaţa, iar părinţilor lor nici că le pasă. Eu, în schimb, trebuie să fiu în pat când ele de-abia au ieşit în oraş!

În orice caz, după ce îmi spun cât de «interesant» a fost weekendul lor, colegele mă întreabă ce-am făcut eu. Păi ce să fac? Am mers la întrunirea creştină şi în lucrarea de predicare. Normal, simt că nu m-am distrat niciun pic. Aşa că le spun de obicei că n-am făcut mare lucru. Atunci mă întreabă de ce n-am mers cu ele.

Trece ziua de luni şi ai impresia că-ţi va fi mai uşor. Dar nici gând! De marţi, toţi îşi fac planuri pentru următorul weekend. De multe ori când stau şi-i ascult, simt că numai eu ratez toată distracţia!“

E ZIUA de luni la şcoală la fel şi pentru tine? Poate ai impresia că toată distracţia din lume e dincolo de uşa casei tale şi că părinţii au pus un lacăt mare pe ea. Sau poate te simţi ca şi când ai fi într-un parc de distracţii, însă nu ai voie să te urci în nimic. În fond, nu vrei să faci tot ce fac colegii tăi, ci pur şi simplu să te distrezi şi tu din când în când! De exemplu, ce ţi-ai dori cel mai mult să faci în weekendul următor?

◯ Să dansez

◯ Să merg la un concert

◯ Să văd un film

◯ Să mă duc la o petrecere

◯ Altele ․․․․․

Un lucru e sigur: ai nevoie de recreere (Eclesiastul 3:1, 4). De fapt, Creatorul doreşte ca tu să te bucuri de tinereţea ta (Eclesiastul 11:9). Şi chiar dacă uneori ai îndoieli, şi părinţii tăi vor să te distrezi. Totuşi, ei vor probabil să ştie două lucruri, iar asta pe bună dreptate: 1) ce vei face şi 2) în compania cui vei fi.

Să presupunem că eşti invitat undeva, dar nu ştii dacă părinţii te vor lăsa să mergi. Biblia te sfătuieşte ca, de fiecare dată când ai de luat o decizie, să te gândeşti la opţiunile pe care le ai, bune şi rele, şi apoi la consecinţe (Deuteronomul 32:29; Proverbele 7:6–23). Să vedem, aşadar, ce opţiuni  ai când primeşti o invitaţie de la prieteni.

OPŢIUNEA A: NU CERI VOIE ŞI MERGI

De ce ai putea lua în calcul această opţiune: Vrei să-i impresionezi pe prieteni, arătându-le cât de independent eşti. Sau poate crezi că ştii mai bine decât părinţii ce trebuie să faci ori poate nu-ţi pasă de părerea lor (Proverbele 15:5).

Consecinţe: Prietenii îşi vor da seama de un lucru: eşti în stare să minţi. Iar dacă îţi minţi părinţii, înseamnă că i-ai putea minţi şi pe ei. Mai mult, dacă părinţii vor afla, se vor simţi dezamăgiţi şi trădaţi şi cel mai probabil te vor pedepsi! Aşadar, nu e deloc înţelept să nu asculţi de părinţi şi, fără permisiunea lor, să ieşi cu prietenii (Proverbele 12:15).

OPŢIUNEA B: NU CERI VOIE ŞI NU MERGI

De ce ai putea lua în calcul această opţiune: După ce te gândeşti bine, îţi dai seama că destinderea n-ar fi în armonie cu principiile la care ţii ori că unii dintre invitaţi n-ar fi o companie sănătoasă (1 Corinteni 15:33; Filipeni 4:8). Sau, dimpotrivă, poate că vrei să mergi, dar n-ai curaj să le ceri voie părinţilor.

Consecinţe: Dacă nu mergi fiindcă ştii că nu-i o idee bună, vei fi mai sigur pe tine când le vei da răspunsul prietenilor. Însă dacă nu mergi fiindcă nu îndrăzneşti să le ceri voie părinţilor, probabil vei sta acasă şi te vei tot frământa, gândindu-te că tu eşti singurul care nu se distrează.

OPŢIUNEA C: CERI VOIE ŞI AŞTEPŢI RĂSPUNSUL

De ce ai putea lua în calcul această opţiune: Recunoşti autoritatea pe care o au părinţii asupra ta şi îţi pasă de părerea lor (Coloseni 3:20). Îi iubeşti şi nu vrei să-i dezamăgeşti întâlnindu-te cu prietenii pe ascuns (Proverbele 10:1). În plus, dacă le spui, ai ocazia să-ţi „pledezi cauza“.

Consecinţe: Părinţii vor vedea că îi iubeşti şi îi respecţi. Iar dacă îţi consideră rezonabilă cererea, e posibil să te lase să mergi.

De ce ar putea spune părinţii „Nu“

Dar să presupunem că părinţii îţi spun „Nu“. Pe moment, te-ai putea simţi nedreptăţit. Totuşi, dacă le înţelegi punctul de vedere, îţi va fi mai uşor să accepţi refuzul. Probabil că ei nu te lasă să mergi din următoarele motive:

Au mai multă cunoştinţă şi experienţă. Dacă ai avea de ales, nu-i aşa că ai prefera să înoţi în apropiere de o plajă supravegheată de salvamari? Asta deoarece în timp ce te distrezi în apă, eşti prea puţin conştient de pericole. Salvamarii, în schimb, le pot sesiza imediat, întrucât se află într-o poziţie avantajoasă.

În mod asemănător, tocmai pentru că au mai multă cunoştinţă şi experienţă, părinţii ar putea fi conştienţi de pericole pe care tu nu le sesizezi. Ca şi salvamarii de pe plajă, părinţii nu urmăresc să-ţi strice distracţia, ci vor mai degrabă să te ajute să eviţi pericolele care ţi-ar putea răpi bucuria.

Te iubesc. Părinţii doresc foarte mult să te ocrotească. Din iubire, îţi vor spune „Da“ când e cazul şi „Nu“ când e spre binele tău. Când îi întrebi dacă poţi să faci un anumit  lucru, ei se întreabă mai întâi pe ei înşişi dacă pot să te lase şi să suporte consecinţele deciziei lor. Evident, vor răspunde „Da“ — şi lor, şi ţie — numai în cazul în care sunt convinşi că nu ţi se va întâmpla nimic rău.

Nu au suficiente informaţii. Părinţii iubitori preferă să fie exagerat de precauţi decât să-şi ştie copilul în pericol. Dacă părinţii tăi nu înţeleg ce le ceri de fapt sau dacă consideră că nu le dai unele informaţii esenţiale, probabil că răspunsul lor va fi negativ.

Când ar putea spune părinţii „Da“

Aici intră în joc patru aspecte de care trebuie să ţii cont.

Sinceritatea: Trebuie să fii mai întâi sincer cu tine însuţi. Întreabă-te: „De ce vreau să merg? Mă interesează ce se va face sau vreau mai degrabă să fiu în rând cu colegii? Va fi cumva prezentă o persoană de care mă simt atras?“. Fii apoi sincer cu părinţii. Nu uita că şi ei au fost odată tineri şi, în plus, te cunosc bine. Prin urmare, vor şti de ce-ţi doreşti în realitate să mergi, chiar dacă nu le spui. Ei îţi vor aprecia însă sinceritatea, iar tu vei trage foloase din înţelepciunea lor (Proverbele 7:1, 2). În schimb, dacă nu eşti sincer cu ei, şansele să te creadă şi să te lase să mergi vor scădea considerabil.

Momentul potrivit: Nu-ţi bombarda părinţii cu cereri dacă de-abia au sosit de la muncă sau au de rezolvat ceva. Vorbeşte cu ei când sunt mai relaxaţi. Totuşi, nu aştepta până în ultima clipă, insistând apoi să-ţi dea un răspuns. Cu siguranţă, nu le va plăcea să ia o decizie pe fugă. Dacă le ceri însă voie din timp, părinţii vor aprecia că i-ai lăsat să se gândească pe îndelete.

Detaliile: Nu fi vag. Spune-le părinţilor exact ce vrei să faci. Niciunui părinte nu-i place să audă răspunsul „Nu ştiu“, mai ales la întrebările „Cine mai merge?“, „Va fi prezent şi un adult responsabil?“ şi „La ce oră se va termina?“.

Atitudinea: Nu-i considera pe părinţi duşmani, ci coechipieri. În fond, asta şi sunt! Dacă-i consideri aliaţi, nu-i vei aborda pe un ton arţăgos, iar ei vor fi probabil mai dispuşi să te asculte. În caz că spun „Nu“, întreabă-i cu respect din ce motiv. De pildă, dacă nu te lasă să mergi la un concert, încearcă să afli ce anume îi îngrijorează. E vorba oare de cântăreţ, de locaţie, de cei care vor fi prezenţi, de costul biletului? Evită afirmaţiile de genul: „N-aveţi niciodată încredere în mine!“, „Toţi se duc!“ ori „Pe prietenii mei părinţii îi lasă!“. Dovedeşte-le că eşti suficient de matur încât să le accepţi şi să le respecţi decizia. Dacă vei face aşa, şi ei te vor respecta pe tine. Şi cine ştie. . . s-ar putea ca data viitoare să primeşti răspunsul „Da“!

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 11]

„Părinţii au încredere în mine deoarece le-am dovedit că sunt responsabilă. Le vorbesc deschis despre prietenii mei. În plus, nu mi-e teamă să plec de la o reuniune dacă nu-mi place ce se petrece acolo.“

[Legenda fotografiei]

Kimberly

[Chenarul de la pagina 12]

CERE PĂREREA PĂRINŢILOR

Ai vrea să ştii ce părere au părinţii tăi despre cele discutate în acest articol? Singura modalitate de a afla e să-i întrebi. Alege un moment potrivit şi roagă-i să-ţi spună ce îi îngrijorează în privinţa felului în care te distrezi. Gândeşte-te la o întrebare pe care ai vrea să le-o pui şi scrie-o mai jos.

․․․․․

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Asemenea salvamarilor, părinţii tăi sunt cei mai în măsură să te avertizeze cu privire la pericole