Ajutor pentru cei îndureraţi

„Iehova este lângă cei cu inima frântă.“ (Psalmul 34:18)

DUPĂ pierderea în moarte a unei persoane dragi, te-ai putea simţi copleşit de tot soiul de stări emoţionale, precum şoc, apatie, tristeţe, ba chiar vinovăţie sau furie. Aşa cum s-a menţionat în articolul precedent, oamenii îşi manifestă diferit durerea. De aceea, poate că nu vei încerca toate stările sufleteşti amintite mai sus şi poate că nu-ţi vei exterioriza durerea la fel ca alţii. Totuşi, când simţi nevoia să-ţi exprimi tristeţea, nu este greşit să o faci.

„Exprimaţi-vă durerea!“

Heloisa, citată anterior, a încercat să-şi reprime sentimentele după moartea mamei sale. „Iniţial am plâns, dar la scurt timp am început să-mi înăbuş trăirile, aşa cum procedam când îmi murea un pacient“, spune ea. „Sănătatea mea a avut mult de suferit, probabil din această cauză. De aceea, sfatul pe care li-l dau celor ce trec prin situaţii similare este: Exprimaţi-vă durerea! Nu ţineţi totul în voi. Vă veţi simţi mai bine.“

După o vreme însă, poate că vei împărtăşi sentimentele Cecíliei, al cărei soţ a murit de cancer. „Uneori sunt dezamăgită de mine însămi pentru că nu am reuşit să depăşesc durerea atât de repede cum se aşteptau alţii să o fac“, mărturiseşte ea.

Dacă şi pe tine te macină astfel de gânduri, nu uita că nu există o modalitate „corectă“ de a plânge moartea cuiva drag. Unora le e mai uşor să meargă mai departe, altora, nu. Un lucru e cert: procesul nu poate fi grăbit. De aceea, nu te simţi constrâns să te încadrezi într-un „termen de vindecare“. *

Dar ce poţi face dacă suferinţa pare să nu se mai sfârşească, iar disperarea te secătuieşte de puteri? Probabil te regăseşti în situaţia lui Iacob, un om drept care, atunci când i s-a spus că fiul său Iosif murise, „n-a vrut să primească mângâiere“ (Geneza 37:35). Dacă ai reacţionat şi tu la fel, ce măsuri poţi lua pentru a nu ajunge copleşit de durere?

Ai grijă de tine. „Uneori mă simt extrem de obosită şi îmi dau seama că mi-am depăşit limitele“, recunoaşte Cecília. Aşa cum reiese din  cuvintele ei, durerea provocată de pierderea în moarte a cuiva drag poate avea consecinţe negative atât în plan fizic, cât şi în plan emoţional. De aceea, nu-ţi neglija sănătatea fizică. Odihneşte-te suficient şi consumă alimente sănătoase.

Este adevărat, poate că nu prea ai poftă de mâncare, cu atât mai puţin dispoziţia de a face cumpărături şi de a găti. Totuşi, dacă nu vei da atenţia cuvenită alimentaţiei, vei fi mai predispus la infecţii şi la alte boli, iar aceasta îţi va înrăutăţi starea. Încearcă pentru început să mănânci câte puţin ca să nu te îmbolnăveşti. *

Dacă situaţia îţi permite, fă mişcare, chiar dacă e vorba doar de mersul pe jos. Activitatea fizică te scoate din casă. În plus, exerciţiile fizice moderate declanşează secreţia la nivelul creierului a endorfinelor, substanţe chimice care dau senzaţia de bine.

Acceptă ajutorul altora. Acesta este un lucru deosebit de important, mai ales dacă ţi-ai pierdut în moarte tovarăşul de viaţă. Probabil, multe sarcini de care se ocupa el în trecut au rămas acum neîndeplinite. De exemplu, dacă partenerul tău rezolva unele chestiuni financiare sau făcea unele treburi gospodăreşti, s-ar putea să-ţi fie greu să ai grijă de toate. Dacă aşa stau lucrurile, sfaturile oferite cu tact de prietenii tăi îţi pot fi foarte utile (Proverbele 25:11).

 Biblia arată că un prieten adevărat este ca „un frate care s-a născut pentru ziua necazului“ (Proverbele 17:17). Prin urmare, nu te izola, crezând că vei fi o povară pentru ceilalţi. Dimpotrivă, compania altora poate fi asemenea unei punţi ce te ajută să treci de la durere la acceptare. O tânără pe nume Sally a observat că, după moartea mamei, asocierea cu alţii i-a ridicat considerabil moralul. „Mulţi prieteni m-au invitat să ne petrecem timpul liber împreună“, spune ea. „Aceasta m-a ajutat să depăşesc sentimentul intens al singurătăţii. Întrebări simple de genul «Cum faci faţă pierderii mamei?» erau bine-venite. Am descoperit că faptul de a vorbi despre ea are un rol semnificativ în procesul de vindecare.“

Nu-ţi fie teamă să-ţi aminteşti. Încearcă să-ţi aminteşti clipele plăcute petrecute cu persoana iubită, probabil uitându-te la fotografii. Ce-i drept, la început va fi dureros să faci asta. Cu timpul însă, amintirile vor contribui la vindecare şi nu te vor mai răscoli.

Ai putea chiar încerca să ţii un jurnal în care să scrii despre momentele frumoase petrecute alături de persoana dragă sau despre ce ai fi vrut să-i spui în timp ce era încă în viaţă. Îţi va fi mai uşor să-ţi înţelegi sentimentele când te vei uita peste ceea ce ai aşternut pe hârtie. Scrisul va fi astfel o modalitate sănătoasă de a exprima ce simţi.

Ar fi oare bine să păstrezi lucrurile celui care a murit? Părerile diferă în acest sens, tocmai pentru că fiecare îşi manifestă diferit durerea. Unii consideră obiectele personale ale celui decedat un obstacol în calea vindecării. Alţii însă le socotesc un ajutor. „Am păstrat multe lucruri ale mamei“, spune Sally, menţionată anterior. „Mă ajută să depăşesc situaţia!“ *

Bizuie-te pe „Dumnezeul oricărei mângâieri“. Biblia îndeamnă: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el te va susţine“ (Psalmul 55:22). Rugăciunea nu este un simplu sprijin emoţional, ci este un mijloc real şi vital de comunicare cu „Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“ (2 Corinteni 1:3, 4).

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, oferă mângâiere în cel mai bun mod posibil. Apostolul creştin Pavel a afirmat: „Am în Dumnezeu speranţa . . . că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Dacă ai pierdut în moarte o persoană dragă, meditarea la speranţa biblică a învierii îţi va aduce alinare. * Lauren, al cărei frate adolescent a murit într-un accident, s-a convins de  aceasta. Ea spune: „Deşi mă simţeam uneori foarte rău, luam Biblia şi citeam, chiar şi numai un verset. Uneori alegeam versete deosebit de încurajatoare pentru mine şi le citeam de repetate ori. Mi-au adus multă alinare, de pildă, cuvintele adresate de Isus Martei după ce Lazăr a murit. El i-a zis: «Fratele tău se va scula din morţi».“ (Ioan 11:23).

‘Nu te lăsa pradă durerii’

Oricât de greu ţi s-ar părea, faptul de a depăşi suferinţa te va ajuta să-ţi continui viaţa. Nu te simţi vinovat, ca şi cum asta ar însemna că-ţi trădezi persoana iubită sau că o uiţi. Adevărul este că nu o vei da uitării niciodată. Deşi în anumite ocazii amintirile te vor copleşi, cu timpul durerea se va atenua.

De asemenea, îţi vor reveni cu drag în minte acele amintiri plăcute şi dureroase deopotrivă. Ashley, ale cărei cuvinte au fost citate în articolul precedent, povesteşte: „Îmi amintesc de ultimele zile din viaţa mamei. Cu o zi înainte de a muri, mama părea să se simtă mai bine şi s-a ridicat din pat pentru prima dată după o lungă perioadă. În timp ce sora mea o pieptăna, toate trei am început la un moment dat să râdem de ceva. Apoi am zărit pe chipul mamei un zâmbet pe care nu-l mai văzusem de multă vreme: era fericită să fie cu fetele ei“.

Vei putea totodată medita la lecţiile preţioase pe care le-ai învăţat de la cel drag. Iată ce spune Sally: „Mama a fost un pedagog minunat. Dădea sfaturi extraordinare fără să lase impresia că sfătuia. În plus, m-a învăţat să iau decizii bune, care să reflecte voinţa mea, nu a ei sau a tatălui meu“.

Amintirile legate de persoana iubită pot fi exact ceea ce ai nevoie pentru a merge mai departe. De acest lucru şi-a dat seama şi Alex. El mărturiseşte: „După moartea tatălui meu, m-am hotărât să trăiesc pe mai departe aşa cum mă învăţase el: să mă bucur mereu de viaţă. Celor cărora le-a murit unul dintre părinţi le-aş spune: Nu veţi depăşi niciodată pe deplin moartea părintelui vostru. Nu trebuie totuşi să vă lăsaţi pradă durerii. Plângeţi moartea celui drag atât cât simţiţi nevoia să o faceţi, dar nu uitaţi că viaţa vă stă înainte şi trebuie să vă bucuraţi de ea“.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 8]

„Deşi mă simţeam uneori foarte rău, luam Biblia şi citeam, chiar şi numai un verset“ (Lauren)

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

CUM POŢI ÎNVINGE SENTIMENTUL DE VINOVĂŢIE

Poate consideri că printr-o neglijenţă a ta ai contribuit oarecum la moartea celui iubit. Simplul fapt de a înţelege că vinovăţia — reală sau imaginară — este o reacţie firească la durere te poate ajuta. Indiferent cum ar sta lucrurile, nu ţine aceste sentimente în tine. Vorbind despre ele vei găsi uşurarea de care ai atâta nevoie.

Trebuie să înţelegi totuşi că, oricât de mult am iubi pe cineva, nu putem să-i controlăm viaţa sau să-l ferim de „evenimentele neprevăzute“ (Eclesiastul 9:11). Fără îndoială, intenţiile tale au fost bune. De exemplu, înseamnă oare că, dacă nu ai apelat mai repede la un medic, ai vrut ca persoana dragă să se îmbolnăvească şi să moară? Bineînţeles că nu! Poţi spune, aşadar, că eşti vinovat de moartea ei? Nu.

O mamă căreia i-a murit fiica într-un accident de maşină a învăţat să învingă sentimentul de vinovăţie. Iată ce explică ea: „Mă simţeam vinovată pentru că o trimisesem cu tatăl ei ca să rezolve ceva. Am ajuns însă la concluzia că acest sentiment era absurd. Nu era nimic rău în faptul că îi spusesem să meargă. A fost pur şi simplu un accident îngrozitor“.

Poate că te gândeşti: „Dar sunt atâtea lucruri pe care aş vrea să i le fi spus sau să le fi făcut!“. Este adevărat, însă cine poate afirma că e tatăl perfect, mama perfectă sau copilul perfect? Biblia ne aminteşte: „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect“ (Iacov 3:2; Romani 5:12). Aşadar, acceptă faptul că nu eşti perfect. Dacă te vei gândi mereu la ce-ai fi putut face, nu vei schimba cu nimic situaţia, ci doar vei încetini procesul de vindecare. *

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Un părinte în vârstă îndurerat îi poate aduce mângâiere fiului său adult, care suferă şi el

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Dacă vei păstra un jurnal, te vei uita la fotografiile cu cel drag şi vei accepta ajutorul altora, vei reuşi să faci faţă pierderii în moarte a persoanei iubite