Calul Arab — Întruchiparea frumuseţii şi a graţiei

„M-am îndrăgostit la prima vedere de cai. M-au cucerit prin frumuseţea şi eleganţa lor unice.“ (TOMASZ, CRESCĂTOR DE CAI DE RASĂ)

SE RIDICĂ pe picioarele din spate, lovesc pământul cu copitele, forăie cu mândrie şi se avântă plini de curaj. Iubiţi pentru graţia lor şi energia lor nestăvilită, caii sunt pe drept cuvânt de-o frumuseţe fără seamăn. Pentru mulţi, nu există animal mai frumos!

De-a lungul secolelor, diversitatea zonelor climatice şi a tipurilor de relief a dus la apariţia multor rase de cai. Una dintre cele mai frumoase este calul pursânge Arab. Exemplarele din rasa Arabă au un temperament vioi, sunt energice, rezistente, rapide şi inteligente, motiv pentru care se pretează la diverse competiţii sportive.

Demn de remarcat este că Polonia, o ţară din Europa Centrală, se mândreşte cu o lungă tradiţie în ce priveşte creşterea acestor cai sprinteni. Atât crescătorii, cât şi specialiştii în domeniu consideră că unele dintre cele mai valoroase exemplare de Arab, cu cea mai bună genealogie, provin din Polonia. Cum şi-a câştigat Polonia o asemenea reputaţie? Le-am pus această întrebare, dar şi altele unor experţi în creşterea cabalinelor.

Ce spun pasionaţii despre calul Arab

Pentru început, vom face o scurtă incursiune în istoria rasei Arabe pure. Rasa a fost dintotdeauna asociată cu Orientul Mijlociu. Iată ce explică Tomasz, un crescător de cai: „Triburile de beduini au crescut cai Arabi vreme de secole. Datorită selecţiei stricte şi grijii lor atente, a fost creată rasa Arabă pură, atât de preţuită în prezent. De regulă, Arabii pursânge au roba gri, murgă sau roibă, iar uneori neagră“.

Żaneta, o crescătoare de cai Arabi, spune: „Sunt de o frumuseţe rară. Se crede că sunt rasa cea mai pură şi cea mai veche de cai“. Şi-au câştigat renumele nu numai datorită temperamentului iute, ci şi datorită curajului şi rezistenţei lor. Plămânii puternici, ocrotiţi de un torace larg şi adânc, îi fac ideali pentru călăritul pe distanţe lungi.

 Din Arabia în Polonia

„Cum a ajuns calul Arab în Polonia?“, l-am întrebat pe Tomasz, proprietarul unei herghelii. El explică: „Este posibil să fi ajuns la noi în secolul al XVI-lea. Se pare că a fost adus de unul dintre emisarii regelui la întoarcerea sa dintr-o călătorie pe care o făcuse la curtea sultanului din Stambul. Cert este că programul polonez de creştere a cailor datează de pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea“. Izabela Pawelec-Zawadzka, specialistă în creşterea cailor, subliniază rolul hotărâtor al contelui Wacław Rzewuski. Întrucât era un bun cunoscător al culturii orientale, el „a devenit promotorul şi organizatorul importului de cai din Arabia“, aducând în Europa 137 de cai pursânge.

Graţie pasiunii şi perseverenţei lui Rzewuski, a fost înfiinţată în anul 1817 prima herghelie de cai pursânge Arabi din Polonia, în Janów Podlaski. Tomasz dă unele detalii: „Începuturile păreau promiţătoare. Caii erau îngrijiţi de crescători cu experienţă. Dar în urma celor două războaie mondiale, care au devastat centrul Europei, hergheliile din Polonia au suferit mari pagube. Majoritatea cailor au murit, au fugit sau au fost furaţi“. Cu toate acestea, la ceva timp după al Doilea Război Mondial, programul de creştere a cailor de rasă a fost reluat cu succes.

În prezent, se cresc Arabi pursânge în cel puţin 30 de herghelii din Polonia. Cei două sute de ani de tradiţie sunt o garanţie că aici veţi găsi cele mai bune exemplare ale rasei. Astfel, Polonia a devenit unul dintre centrele renumite pentru creşterea cailor de rasă Arabă, atrăgând numeroşi experţi şi pasionaţi din întreaga lume la vestitele spectacole şi licitaţii anuale.

Îngrijirea de zi cu zi a calului Arab

Creşterea cailor de rasă, cu pedigri distins, pretinde o bună îngrijire din partea crescătorilor. Małgorzata, şi ea proprietara unei herghelii, ne dezvăluie: „Îngrijirea calului Arab este foarte complexă. Trebuie să asigurăm un program echilibrat de hrănire, adecvat cailor pursânge, dacă vrem ca aceştia să-şi păstreze condiţia fizică şi înfăţişarea elegantă. Iepele care sunt în ultimele zile de gestaţie au nevoie de o atenţie deosebită“. * Dar care este cea mai bună alimentaţie pentru calul Arab?

Małgorzata continuă: „La începutul zilei, hrănim caii cu fân, din care îşi extrag toate substanţele nutritive necesare, inclusiv vitamine şi minerale esenţiale. Ovăzul amestecat cu pleavă sau cu paie tocate are o mare valoare nutritivă. Orzul şi tărâţele de grâu sunt şi ele recomandate. Dar caii preferă nutreţul proaspăt, suculent, adică iarba sau lucerna, precum şi cartofii, morcovii şi sfecla. Pe timp de iarnă, crescătorii cumpără deseori nutreţ combinat, bogat în proteine. Din alimentaţia cailor Arabi nu trebuie să lipsească nici bulgării de sare ce conţin minerale şi ierburi care le potolesc temperamentul năvalnic. Trebuie să recunoaştem totuşi că nimic nu se compară cu o păşune bogată, nici măcar fânul şi nutreţul de cea mai bună calitate. Şi nu în ultimul rând, caii trebuie să aibă mereu la dispoziţie apă curată, fiindcă ei nu se ating de apa murdară“.

 Îngrijirea adecvată a calului Arab presupune o atenţie constantă acordată pielii şi părului. Calul trebuie curăţat bine, masat uşor cu perii speciale şi mângâiat. Dar asta nu e tot. Tomasz spune: „Curăţarea zilnică a copitelor este esenţială, întrucât previne apariţia unor boli, inclusiv a cancerului. Trebuie să fim foarte atenţi la ochii, nările, buzele şi urechile calului“. Żaneta adaugă: „Ca să fie în formă şi să arate bine, un cal are nevoie de spaţiu pentru a alerga, dar şi de nisip, noroi ori iarbă în care să se rostogolească. Când un cal transpiră după un trap sau un galop, el trebuie acoperit cu o pătură şi doar apoi curăţat“.

Specialiştii subliniază importanţa satisfacerii necesităţilor fiecărui cal. Małgorzata explică: „În opinia unora, caii Arabi au un al şaselea simţ: ei preţuiesc compania omului; le place să fie mângâiaţi şi îmbrăţişaţi. Când omul îşi exprimă astfel afecţiunea faţă de cal, încrederea animalului în călăreţul său creşte atât de mult, încât devine complet devotat lui. Se ştie că aceste făpturi minunate nechează cu bucurie ca reacţie la un zâmbet, la o îmbrăţişare ori la ceva bun de mâncat, cum ar fi un morcov sau un cub de zahăr. Pentru iubitorii de cai este o plăcere să le poarte de grijă“. Tomasz ne mărturiseşte cum s-a născut pasiunea lui pentru cai: „M-am îndrăgostit la prima vedere de ei. M-au cucerit prin frumuseţea şi eleganţa lor unice. Dar încrederea lor nu se câştigă uşor. Mie mi-au trebuit ani întregi“.

Viitorul calului

Încă din vremuri străvechi, oamenii au fost fascinaţi de frumuseţea, viteza, agilitatea, forţa şi inteligenţa cailor, îndeosebi ale celor din rasa Arabă. Astfel, între om şi cal s-a creat o legătură specială. Din nefericire, această legătură a fost exploatată, în cel mai josnic mod, în războaie în care şi-au găsit sfârşitul nenumăraţi cai. Prin urmare, aşteptăm timpul când, sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu, oamenii vor folosi caii doar în scopuri onorabile, spre lauda Creatorului lor, Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Iapă şi mânz

 [Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Îngrijirea de zi cu zi a calului Arab constă în:

1. Perierea atentă a pielii şi a părului

2. Curăţarea copitelor

3. Manifestări de afecţiune

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Armăsari zburdând în zăpadă