Cancerul infantil — o luptă a întregii familii

„Eram deznădăjduit. Simţeam că mi se frânge inima. M-a cuprins o durere sfâşietoare de parcă fetiţa mea murise deja.“ (Jaílton, când a aflat că fiica lui avea cancer)

VESTEA că fiul tău sau fiica ta are cancer poate fi zdrobitoare pentru întreaga familie. Cât de mare este incidenţa acestei boli? Potrivit Uniunii Internaţionale contra Cancerului, deşi „cancerul infantil reprezintă un procent mic din numărul total de cazuri de cancer, în fiecare an peste 160 000 de copii [din întreaga lume] sunt diagnosticaţi cu această boală. Cancerul este, după accidente, a doua cauză de deces în rândul copiilor din ţările dezvoltate“. De pildă, Institutul Oncologic din Brazilia precizează că, „anual, circa 9 000 de copii din această ţară sunt diagnosticaţi cu cancer“.

Cancerul la copii „dă o grea lovitură tuturor membrilor familiei, fără excepţie“, se spune în cartea À margem do leito — A mãe e o câncer infantil (Mama şi îngrijirea copilului bolnav de cancer). Odată diagnosticat cu această boală nemiloasă, copilul va trebui probabil să fie operat, să facă chimioterapie ori radioterapie sau ambele şi să suporte efectele secundare neplăcute ale acestor tratamente. Pentru părinţi, experienţa poate fi traumatizantă, căci naşte sentimente de teamă, tristeţe, vinovăţie, furie şi negare. Cum pot părinţii să răzbească prin tot acest calvar?

O sursă importantă de mângâiere sunt, fireşte, membri plini de grijă ai personalului medical. „Ei le pot împărtăşi celor în cauză detalii încurajatoare şi pot explica şi anticipa anumite efecte secundare. Asemenea informaţii îi vor ajuta să treacă mai uşor prin această situaţie cruntă“, afirmă un medic din New York care a tratat mulţi pacienţi diagnosticaţi cu cancer. Mângâiere pot oferi şi părinţii care au avut un copil bolnav de cancer. În acest sens, revista Treziţi-vă! a intervievat cinci părinţi din Brazilia.

● Jaílton şi Néia „Am aflat că fiica noastră suferea de leucemie limfoblastică acută când avea doar doi anişori şi jumătate.“

Cât a durat tratamentul?

„A făcut chimioterapie aproape doi ani şi jumătate.“

Ce efecte secundare a avut de suportat?

„A vomitat mult şi i-a căzut părul. Smalţul dentar i s-a înnegrit, iar de trei ori a făcut pneumonie.“

Cum aţi reacţionat?

„Iniţial am intrat în panică. Însă, când am văzut că starea sănătăţii i se îmbunătăţea, am început să fim încrezători că avea să se facă bine. Acum are aproape nouă ani.“

Ce v-a ajutat să faceţi faţă acestei experienţe traumatizante?

„Fără îndoială, încrederea în Iehova Dumnezeu. El «ne-a mângâiat în toate necazurile noastre», cum spune Biblia în 2 Corinteni 1:3, 4.  Şi ajutorul fraţilor şi al surorilor din congregaţia creştină a fost de mare preţ. Ei ne-au scris scrisori de încurajare, ne-au sunat, s-au rugat cu noi şi pentru noi şi chiar ne-au susţinut financiar. Apoi, când fiica noastră a trebuit să fie mutată la un spital dintr-un alt stat, Martorii de aici ne-au oferit cazare şi ne-au dus cu rândul la spital. Nu ne putem exprima în cuvinte recunoştinţa pentru tot sprijinul primit.“

● Luiz şi Fabiana „În 1992, am aflat că fiica noastră suferea de o formă rară şi agresivă de cancer ovarian. Avea 11 ani.“

Care a fost prima voastră reacţie?

„Am refuzat să credem. Nu puteam accepta că fiica noastră are cancer.“

Ce fel de tratamente a urmat?

„A fost supusă atât unei intervenţii chirurgicale, cât şi chimioterapiei, ale cărei efecte ne-au secătuit pe toţi pe plan fizic şi emoţional. De două ori, fiica noastră s-a îmbolnăvit de pneumonie. A două oară a fost la un pas de moarte. A dezvoltat şi un deficit trombocitar din cauza căruia prezenta sângerări spontane la nivelul pielii şi al nasului. Cu ajutorul medicamentelor însă, problema s-a atenuat.“

Cât a durat tratamentul?

„Circa şase luni de la biopsia iniţială până la ultimul ciclu chimioterapic.“

Cum a reacţionat fiica voastră când a aflat ce boală avea şi ce tratament trebuia să urmeze?

„La început nu a conştientizat ce se întâmplă. Medicul i-a spus că «avea în burtică o minge micuţă pe care trebuia să i-o scoată». După  o vreme a înţeles că starea ei era destul de gravă. «Tati, am cancer?», m-a întrebat ea. Am găsit cu greu răspunsul potrivit.“

Ce aţi simţit văzându-vă fiica suferind?

„Suferinţa emoţională prin care am trecut este greu de descris în cuvinte. E sfâşietor să-ţi vezi propriul copil ajutând-o pe asistentă să-i găsească o venă pentru chimioterapie! În cele mai cumplite momente, mă retrăgeam în baie şi începeam să plâng şi să mă rog. Într-o seară, am fost atât de tulburat, încât i-am spus lui Iehova în rugăciune că ar fi mai bine să mor eu în locul fetiţei noastre.“

Ce v-a ajutat să faceţi faţă situaţiei?

„Un sprijin important l-am primit de la fraţii de credinţă. Unii ne sunau din diferite zone ale ţării. Un frate drag m-a rugat să-mi iau Biblia şi, plin de căldură, mi-a citit câteva versete din cartea Psalmilor. Era exact ce eu şi soţia mea aveam nevoie, căci treceam prin una dintre cele mai dificile perioade din tratamentul fiicei noastre.“

● Rosimeri „Fiica mea avea patru ani când a fost diagnosticată cu leucemie.“

Cum ai reacţionat când ai aflat?

„Mi-a fost greu să cred. Am plâns zile întregi, cerându-i lui Dumnezeu ajutorul. Cealaltă fiică a mea suferea şi ea văzându-şi sora bolnavă. De fapt, a trebuit să o trimit să stea o vreme cu mama.“

Ce efecte secundare a avut tratamentul asupra fetiţei tale?

„Din cauza şedinţelor zilnice de chimioterapie, a devenit anemică. Drept urmare, medicii i-au administrat suplimente de fier şi eritropoietină pentru a-i stimula producţia de globule roşii. Hematocritul ei era mereu un motiv de îngrijorare. În plus, făcea convulsii.“

Cât a durat tratamentul?

„Doi ani şi patru luni a făcut chimioterapie intensivă. În acea perioadă, i-a căzut părul şi s-a îngrăşat mult. Din fericire, nu şi-a pierdut simţul umorului, iar asta a ajutat-o să facă faţă situaţiei. După circa şase ani, medicii au spus că fiica mea nu mai prezenta niciunul dintre semnele bolii.“

Ce anume te-a ajutat să depăşeşti această încercare?

„Eu şi fetiţa mea ne-am rugat mult şi am meditat la exemple biblice de slujitori fideli ai lui Dumnezeu care s-au confruntat cu diferite încercări. De asemenea, am dat ascultare îndemnului lui Isus din Matei 6:34, potrivit căruia nu ar trebui să ne îngrijorăm azi şi pentru ziua de mâine. Ne-au susţinut mult colaboratorii creştini — între care membrii comitetului local de asistenţă sanitară —, dar şi cadrele medicale, cu experienţă în astfel de cazuri.“

A lovit această boală nemiloasă — cancerul infantil — familia unor cunoscuţi sau poate chiar familia ta? Dacă da, interviurile tocmai prezentate te vor ajuta să înţelegi că este cât se poate de firesc să fii copleşit de durere în astfel de situaţii. Biblia spune că există „un timp pentru a plânge“ (Eclesiastul 3:4). Mai presus de toate însă, fii sigur că adevăratul Dumnezeu, Iehova, pe care Scripturile îl numesc ‘Ascultătorul rugăciunii’, le va aduce mângâiere tuturor celor ce se îndreaptă spre el cu o inimă sinceră (Psalmul 65:2).

[Chenarul de la pagina 13]

Versete care aduc mângâiere

„Nu vă îngrijoraţi niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei. Ajunge fiecărei zile necazul ei.“ (Matei 6:34)

„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre.“ (2 Corinteni 1:3, 4)

„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inima şi mintea prin Cristos Isus.“ (Filipeni 4:6, 7)

‘Aruncaţi-vă toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu, pentru că el se interesează de voi.’ (1 Petru 5:7)

[Chenarul/Fotografia de la pagina 14]

O măsură ce vădeşte iubire

Comitetele de Asistenţă Sanitară ale Martorilor lui Iehova au drept obiectiv asigurarea unei bune colaborări între spital şi pacient. De aceea, ele îi ajută pe pacienţii Martori să găsească medici cu experienţă, care să le respecte dorinţa de a da ascultare poruncii biblice: ‘Abţineţi-vă de la sânge’ (Faptele 15:20).

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Néia, Sthefany şi Jaílton

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Luiz, Aline şi Fabiana

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Aline şi Rosimeri