Svaneti — Ţinutul turnurilor de apărare

APLECAŢI înainte, cu mâinile încleştate pe grinzile acoperişului, eu şi soţia mea scoatem capul prin una dintre ferestruicile turnului vechi de 800 de ani în care ne aflăm. De la înălţimea de aproximativ 25 de metri, zărim, risipite în toată valea, nenumărate turnuri de apărare străvechi. Suntem în satul Mestia, reşedinţa regiunii Svaneti din Georgia.

Nu poţi să nu remarci contrastul izbitor dintre versanţii molcomi ai văii, cu câmpuri verzi, proaspăt cosite, şi crestele  semeţe, înzăpezite ce străjuiesc valea. Aerul medieval al locului ne cucereşte îndată purtându-ne parcă în trecut. Celebrele turnuri din ţinutul muntos Svaneti au fost, de fapt, unul dintre obiectivele călătoriei noastre.

Splendorile ţinutului

Pornim în periplul nostru din Zugdidi (Georgia), un oraş în apropiere de Marea Neagră. Cerul dimineţii este senin. În zare se văd culmile cărunte ale munţilor. Odată ajunşi în defileul râului Inguri, urmăm anevoie traseul lui sinuos, mărginit de păduri ce adăpostesc ferigi, azalee, dafini şi tufe de rododendron cu flori crem.

Pe înserat, grupul nostru poposeşte în satul Becho. De un pitoresc aparte, aşezarea se află la poalele muntelui Uşba, ce veghează asupra ei cu piscurile-i gemene de granit. Asemenea luminii lămpii ce atrage fluturi de noapte, splendidul munte Uşba, cu crestele lui de gheaţă, cheamă alpinişti de pretutindeni. Având 4 710 metri înălţime, masivul este numit adesea „Matterhornul Caucazului“.

Istoviţi şi flămânzi după atâta drum, oprim un cioban din partea locului şi cumpărăm de la el o oaie. Nu trece mult şi cina noastră e gata. La un foc de tabără, bucurându-ne de ospitalitatea prietenilor noştri svani, ne înfruptăm cu toţii din mtsvadi, o mâncare din carne de oaie, cunoscută de mulţi drept şiş kebab. O servim cu lavaş proaspăt, un soi de lipie ce se coace în cuptor de lut la foc cu lemne. Şi ce altceva putea să desăvârşească acest festin dacă nu un pahar de Saperavi, un vin roşu, sec, cu gust corpolent, tipic Georgiei?

În zorii zilei următoare, pornim din nou la drum, spre Mestia. Aici eram când, aşa cum povesteam la început, am privit din turn şi ne-am convins că Svaneti este una dintre cele mai frumoase regiuni muntoase din lume. La vreo 45 de kilometri de Mestia, se găseşte Uşguli, o aşezare tăinuită în inima munţilor, ce reuneşte câteva sate. Muntenii de aici trăiesc la altitudini de până la 2 200 de metri. De fapt, Uşguli este „cel mai înalt sat din Europa locuit fără întrerupere de la întemeierea lui“.

Ca să ajungem la Uşguli, apucăm pe un drumeag singuratic, mărginit de prăpăstii adânci, care sfârşesc în râul de la poalele muntelui. Odată sosiţi, suntem răsplătiţi cu o privelişte de neuitat: case îngrămădite în jurul unor turnuri medievale. În fundal stă de strajă uriaşul munte Şkara. Mantia-i de nea strălucitoare se profilează îndrăzneaţă pe albastrul pur al cerului.

Având 5 201 metri, Şkara, cel mai înalt munte din Georgia, face parte din Peretele Bezengi, un şir de piscuri aproape egale ca înălţime, lung de 12 kilometri. Acestea aparţin lanţului muntos Caucazul Mare, ce se întinde pe o lungime de 1 207 kilometri. Peisajul este dominat de verdele crud al văilor de-o frumuseţe spectaculară, inaccesibile totuşi majorităţii oamenilor, cu excepţia firilor aventuriere sau a celor pentru care Svaneti reprezintă patria lor.

Oamenii locului

Svanii, oamenii ce locuiesc în ţinutul muntos Svaneti, au o lungă istorie şi vorbesc o limbă proprie. Acestui neam i s-a dus renumele de a nu-şi fi plecat genunchiul în faţa vreunui domn. În veacul al XVIII-lea, un explorator spunea că aceştia „au întemeiat o societate ideală, în care voinţa liberă a individului este mai presus de orice alt factor“.

Libertatea unică a svanilor este rezultatul a două caracteristici ce definesc zona. În primul rând, lanţurile muntoase extrem de înalte  au fost un fel de barieră ce i-a izolat de restul lumii şi i-a ocrotit de invadatori. În al doilea rând, turnurile ridicate de ei apărau libertatea fiecărei familii şi îi protejau de duşmani, de locuitorii satelor învecinate care uneori deveneau ostili, dar şi de avalanşele de zăpadă ce înghiţeau structurile mai mici.

Viaţa în turn

Invitaţia de a vizita turnul unei familii de svani ne-a trezit interesul. Construcţia datează din secolul al XII-lea şi este alcătuită din două părţi principale: turnul propriu-zis, numit murkvam, şi casa anexată, numită kor. Parterul korului era încălzit şi luminat de o vatră mare. Tot aici se afla şi jilţul patriarhului, care avea grijă de o familie extinsă, alcătuită din soţia sa, fiii lui şi soţiile acestora. De treburile casei se ocupau pe rând femeile: ele măcinau făină, făceau pâine, dereticau prin casă, hrăneau animalele şi menţineau focul în vatră.

Turnul imens este făcut din piatră şi e tencuit cu un mortar albicios, cu aspect grunjos. Are trei etaje ce se înalţă cu mult deasupra casei anexate, cu un singur etaj. Când am intrat în turn din casă, ne-a luat ceva timp ca să ne obişnuim cu semiîntunericul din interior. Etajele inferioare ale turnului se foloseau la depozitarea apei, a făinii, a fructelor, a brânzei, a vinului şi a cărnii.

În caz de primejdie, familia dormea la etajele inferioare ale turnului. Etajul de sus, cu acoperiş din plăci de ardezie şi cu creneluri, era în realitate un loc de luptă. Un om care a vizitat aceste meleaguri în secolul al XIX-lea a scris că „localnicii erau mereu gata să pună mâna pe armă, căci în zonă nu existau autorităţi care să facă legea“. De aceea, fiecare familie era oricând pregătită să lupte pentru a se apăra.

La întoarcerea acasă, sentimente de recunoştinţă faţă de Iehova ne-au umplut inima în timp ce reflectam la splendorile creaţiei sale, dar şi la minunata perspectivă pe care o au cei ce şi-au dus traiul în turnurile din Svaneti în vremuri demult apuse. Ei vor putea reveni la viaţă în lumea nouă promisă de Dumnezeu, când nimeni nu va mai fi nevoit să-şi construiască turnuri de apărare sau orice altă fortificaţie în care să se refugieze. Biblia promite că atunci fiecare „va sta sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-i va face să tremure“ (Mica 4:4; Romani 8:21, 22).

[Provenienţa fotografiei de la pagina 16]

Sus: Paata Vardanaşvili