Un an din viaţa păstorilor galezi

 PĂSTORII din întreaga lume au în grijă peste un miliard de oi. Păstoritul însă nu este nici pe departe o îndeletnicire uşoară, căci fiecare anotimp vine cu greutăţile lui. Gerwyn, Ioan şi Rhian ne descriu în câteva cuvinte munca unui păstor din zonele înalte ale Ţării Galilor. Aici oile îi depăşesc numeric pe oameni, proporţia fiind de aproape 3 la 1.

Primăvara: naşterea mieilor

De cum dă firul ierbii, păstorii stau zi şi noapte alături de oile lor ca să le ajute să fete.

Gerwyn: „Deşi perioada în care se nasc mieii este cea mai istovitoare din an, ea este fără îndoială şi cea mai recompensatoare. Un câine bine dresat este pentru păstor un sprijin de nădejde. Când unei oi îi este greu să fete, câinele meu o prinde uşor şi o ţine la pământ, iar eu o ajut să aducă pe lume mieluşelul“.

Ioan: „Deşi am ajutat multe oi să fete, simt întotdeauna o mare satisfacţie când văd mieii nou-născuţi!“.

Vara: tunsul oilor

Vara, sarcina păstorilor este să tundă oile. În funcţie de rasă, lâna obţinută de la o oaie ajunge să cântărească şi 10 kg. Un păstor poate tunde până la 250 de oi pe zi.

Rhian: „Ca să pregătesc o oaie pentru tuns, înlătur mai întâi toată lâna murdară din jurul cozii. «Înarmaţi» cu aparate de tuns electrice, profesioniştii tund o oaie în doar două minute. Dau şi eu o mână de ajutor la curăţarea lânii, după care o rulez cu atenţie şi o pun în saci pentru a o vinde“.

În zonele mai joase, păstorii trag speranţa să prindă vreo două săptămâni fără ploaie ca să poată cosi fâneţele, iar fânul să fie de calitate.  Acesta va fi nutreţul turmei pe timp de iarnă. Familia şi prietenii ajută şi ei la transportarea fânului.

Ioan: „O plimbare pe câmp în primele ore ale dimineţii după ce fânul a fost adunat îmi umple sufletul de bucurie“.

Toamna: strânsul turmelor

Toamna, păstorii coboară cu turmele de la munte şi separă oile de mieii înţărcaţi.

Ioan: „Oile rareori se rătăcesc sau ajung pe terenul vreunui vecin, chiar dacă, în timp ce coboară, pe unele coaste nu văd niciun fel de împrejmuiri sau ziduri de piatră. În turmele noastre, oile-mame cunosc aceste hotare. Le-au învăţat de la mamele lor sau de la păstorul lor şi le vor transmite mai departe mioarelor. Ni se întâmplă, totuşi, uneori să căutăm ore, poate chiar zile, întregi oile pierdute“.

Păstorii mai au o responsabilitate: trebuie să verifice, să cumpere şi să pregătească berbeci pentru turmă. E nevoie de un berbec la circa 25–50 de oi. Aceştia sunt consideraţi o investiţie de care depinde viitorul turmei.

După circa 10–12 săptămâni de la împerechere, păstorul foloseşte un ecograf pentru afla care oi sunt gestante şi câţi miei vor avea în primăvară. Oile sterpe sunt vândute. Cele care vor avea un singur miel sunt grupate laolaltă. În schimb, celor ce vor avea gemeni sau tripleţi li se acordă o atenţie specială şi li se dă mai multă hrană.

Iarna: hrănitul oilor

În scurtele zile de iarnă, păstorul petrece mult timp hrănind oile gestante. Indiferent de vreme, el este mereu în preajma oilor. În zilele geroase, când păşunile sunt îngheţate, se asigură că turma are suficientă hrană.

Gerwyn: „În astfel de zile, oile au nevoie mai mult ca oricând de păstorul lor şi aşteaptă să fie hrănite şi ocrotite“.

Rhian: „E fascinant să observi schimbările prin care trece natura pe parcursul celor patru anotimpuri, o răsplată suplimentară în timp ce mă îndeletnicesc cu ceea ce-mi place atât de mult: păstoritul“.

[Harta de la pagina 12]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

IRLANDA DE NORD

IRLANDA

SCOŢIA

ŢARA GALILOR

ANGLIA

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Ioan verifică un berbec

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Gerwyn şi câinele său, un sprijin de nădejde