Cancerul mamar — Între luptă şi speranţă

CONCHITA * nu prezenta niciunul dintre factorii de risc tipici cancerului mamar. Era o femeie sănătoasă în vârstă de 40 de ani şi nu avea antecedente familiale. Mamografiile de rutină pe care le făcuse nu dezvăluiseră nimic anormal. Într-o zi însă, când îşi palpa sânii în duş, ea a simţit o umflătură. Ulterior s-a descoperit că avea cancer. Conchita şi soţul ei îl ascultau încremeniţi pe medic în timp ce acesta le explica opţiunile terapeutice existente.

În trecut, medicii le spuneau femeilor bolnave de cancer mamar că singura lor opţiune era mastectomia radicală, o operaţie mutilantă prin care se extirpă sânul bolnav, ganglionii limfatici pectorali şi axiali, precum şi muşchiul pectoral. În cele mai multe cazuri, chimioterapia şi radioterapia nu făceau decât să prelungească chinul. E lesne de înţeles de ce multe femei se temeau mai mult de „tratament“ decât de boala în sine.

Lupta împotriva cancerului mamar s-a dat mereu pe două fronturi: pe de o parte, necesitatea de a trata în mod agresiv această boală ucigătoare, pe de altă parte, dorinţa de a se evita mutilarea inutilă şi efectele secundare ale tratamentului, cum ar fi durerea. Asemenea Conchitei, femeile diagnosticate în prezent cu cancer de sân au la dispoziţie numeroase opţiuni terapeutice. * În plus, mulţimea de studii şi rapoarte medicale date publicităţii le oferă oamenilor speranţa că, prin intermediul tratamentelor inovatoare, al testelor genetice şi al regimurilor alimentare profilactice, boala va fi în cele din urmă învinsă.

În pofida progreselor medicale, cancerul mamar rămâne o cauză majoră de deces în rândul femeilor. * O incidenţă ridicată se înregistrează în ţările industrializate din America de Nord şi Europa Occidentală, însă numărul de cazuri creşte şi în ţările Africii şi ale Asiei, care aveau o incidenţă scăzută. Mai mult, aici mortalitatea raportată la numărul de femei diagnosticate cu această boală este mai mare decât în trecut. De ce? Iată ce spune un medic din Africa: „În rare cazuri cancerul mamar este depistat la timp. Majoritatea pacientelor merg la medic când sunt deja într-un stadiu avansat al bolii“.

Riscul de cancer creşte odată cu vârsta. Circa 80% dintre cazuri sunt femei peste 50 de ani. Lucru îmbucurător, cancerul de sân este unul dintre tipurile de cancer cu cele mai mari şanse de a fi tratat. De fapt, 97% dintre femeile din Statele Unite a căror boală este depistată precoce sunt încă în viaţă după cinci ani de la stabilirea diagnosticului. De curând, Conchita a depăşit acest prag.

Ce trebuie ştiut

Ca în cazul Conchitei, cancerul de sân este adesea depistat sub forma unei umflături. Din fericire, 80% dintre astfel de formaţiuni sunt benigne, cu margini distincte, multe fiind simple chisturi, sau săculeţi plini cu lichid.

Cancerul mamar ia naştere când o celulă începe să se dividă în mod necontrolat, formându-se treptat o tumoră. Tumora devine malignă, sau canceroasă, când celulele ei invadează alte ţesuturi. Unele  tumori se dezvoltă rapid, altele însă nu sunt depistate decât după aproximativ 10 ani.

Pentru a-i stabili Conchitei diagnosticul, medicul a extras din nodul o probă de ţesut cu ajutorul unui ac subţire. Ţesutul conţinea celule canceroase. Drept urmare, Conchita a fost supusă unei intervenţii chirurgicale: tumora şi ţesutul mamar din jur au fost excizate şi s-a stabilit stadiul tumorii (dimensiunile, tipul şi răspândirea ei) şi gradul tumoral (viteza ei de dezvoltare).

După operaţie, multe paciente urmează tratamente suplimentare menite să prevină reapariţia cancerului sau răspândirea lui în organism. Unele celule canceroase se desprind de tumoră, călătoresc prin fluxul sanguin sau prin sistemul limfatic şi încep să se dezvolte din nou. Cancerul devine fatal în metastază, cu alte cuvinte când s-a răspândit la organele şi ţesuturile vitale (cum ar fi creierul, ficatul, măduva spinării sau plămânii).

Conchita a făcut atât radioterapie, cât şi chimioterapie pentru distrugerea celulelor canceroase din jurul tumorii sau a celor care au apucat să se răspândească în corp. Întrucât tipul ei de cancer era dependent de estrogen, ea a urmat şi o terapie  antihormonală pentru a preveni apariţia unor noi focare de cancer.

Progresele înregistrate în tratarea cancerului de sân le-au adus bolnavelor noi opţiuni, care variază în funcţie de vârstă, starea de sănătate, antecedentele personale de cancer mamar şi tipul de cancer. De exemplu, lui Arlette, cancerul i-a fost depistat înainte de a invada ţesuturile din preajma ductului mamar. Ea a fost supusă unei lumpectomii, operaţie care i-a salvat sânul. Alice a făcut chimioterapie înainte de operaţie pentru micşorarea tumorii. Chirurgul lui Janice a înlăturat tumora şi doar ganglionul limfatic santinelă, primul ganglion în care drenează tumora. Întrucât acesta nu prezenta celule canceroase, ceilalţi ganglioni nu au fost extirpaţi. Aceasta a redus în cazul ei riscul limfedemului, o umflare persistentă a braţului ce apare după înlăturarea mai multor ganglioni limfatici.

Deşi se cunosc multe cu privire la evoluţia cancerului mamar, rămâne o întrebare: De ce şi cum apare această boală?

Cauze

Cauzele cancerului de sân nu au fost elucidate pe deplin. Unii specialişti critică faptul că se fac mai multe cercetări privind tratarea şi depistarea cancerului — în urma cărora se obţin profituri frumoase — decât privind cauzele şi prevenţia lui. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au descoperit indicii importante. În opinia unora, cancerul mamar este rezultatul unui proces complex, care începe când o genă defectuoasă determină anumite celule să se comporte anormal: acestea se divid în mod necontrolat, invadează alte ţesuturi, nu pot fi distruse de sistemul imunitar şi atacă insidios organele vitale.

Dar care este provenienţa genelor defectuoase? În 5–10% dintre cazuri, femeile se nasc cu aceste gene care le predispun la cancerul de sân. Se pare însă că, în multe cazuri, unele gene sănătoase sunt afectate de factori externi — radiaţiile şi substanţele chimice fiind principalii suspecţi. Studii ulterioare ar putea confirma aceste ipoteze.

O altă cauză este estrogenul, un hormon care, după toate probabilităţile, stimulează dezvoltarea anumitor cancere mamare. De aceea, riscul este mai mare în cazul femeilor care au avut prima menstruaţie foarte devreme în viaţă sau au intrat în menopauză mai târziu decât în mod normal, care au avut o primă sarcină târzie ori nu au avut deloc copii sau care au urmat o terapie de substituţie hormonală. Întrucât celulele adipoase produc estrogen, obezitatea sporeşte riscul de cancer la femeile aflate în postmenopauză, ale căror ovare au încetat să producă hormoni. Între alţi factori de risc se numără nivelul ridicat al hormonului numit insulină şi nivelul scăzut al hormonului cu rol în reglarea somnului numit melatonină, tulburare  care îi afectează mai cu seamă pe lucrătorii în ture de noapte.

Dar se întrezăresc oare tratamente mai puţin traumatice şi mai eficiente în lupta împotriva cancerului mamar? Cercetătorii au pus bazele unor terapii care implică sistemul imunitar şi medicamente care au drept ţintă căile moleculare ce favorizează dezvoltarea tumorii canceroase. Între timp, datorită tehnicilor de imagistică îmbunătăţite, medicii reuşesc să iradieze zonele afectate cu mai multă precizie şi eficienţă.

Oamenii de ştiinţă luptă şi pe alte fronturi: caută să elucideze misterul metastazei, să distrugă celulele rezistente la chimioterapie, să întrerupă semnalele de multiplicare a celulelor tumorale şi să dezvolte tratamente specifice fiecărui tip de tumoră.

În pofida tuturor acestor eforturi lăudabile, bolile nu vor putea fi eradicate în lumea în care trăim, iar moartea va rămâne o realitate crudă (Romani 5:12). Doar Creatorul nostru va putea schimba radical situaţia actuală! Dar o va face? Potrivit Bibliei, da! Scripturile ne promit că va veni timpul când „niciun locuitor nu va spune: «Sunt bolnav»“ (Isaia 33:24). * Cât de minunată va fi viaţa când aceste cuvinte se vor împlini!

[Note de subsol]

[Chenarul/Ilustraţia de la paginile 24, 25]

SEMNE CE NECESITĂ ATENŢIE

Depistarea precoce a cancerului mamar este esenţială. Totuşi, unele studii arată că examinarea sânilor şi mamografiile ar putea fi nerelevante în cazul femeilor mai tinere, ducând la administrarea inutilă a unor tratamente şi generând anxietate. Cu toate acestea, specialiştii le recomandă cu seriozitate femeilor să urmărească orice modificare care ar putea apărea la nivelul sânilor sau al ganglionilor limfatici. Iată câteva semne ce necesită atenţie:

● o umflătură sau o induraţie în zona axială sau la nivelul sânului

● orice fel de secreţie la nivelul mamelonului, diferită de laptele matern

● orice schimbare în culoarea sau structura pielii

● retracţie anormală sau sensibilitate crescută a mamelonului

[Chenarul de la pagina 25]

DACĂ AI FOST DIAGNOSTICATĂ CU CANCER MAMAR

● Aşteaptă-te ca tratamentul şi recuperarea să dureze circa un an sau mai mult.

● Dacă e posibil, alege un medic competent care să ţină cont de necesităţile şi convingerile tale.

● Împreună cu familia, decide cui vei spune că ai cancer şi alege momentul potrivit. Aceasta le va da posibilitatea prietenilor să-şi manifeste iubirea faţă de tine şi să se roage pentru tine (1 Ioan 3:18).

● Pentru a face faţă tensiunii emoţionale, citeşte Biblia, roagă-te şi meditează la idei încurajatoare (Romani 15:4; Filipeni 4:6, 7).

● Vorbeşte cu alte femei care au avut cancer de sân şi care te pot încuraja (2 Corinteni 1:7).

● Încearcă să te concentrezi la grijile zilei de azi, nu ale zilei de mâine. „Nu vă îngrijoraţi niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei“, a spus Isus (Matei 6:34).

● Dozează-ţi energia şi odihneşte-te suficient.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 26]

CÂND VORBEŞTI CU MEDICUL

● Însuşeşte-ţi vocabularul medical esenţial privitor la cancerul mamar.

● Înainte de a discuta cu medicul, scrie-ţi pe hârtie întrebările pe care le ai şi roagă-l pe partenerul tău sau altă persoană apropiată să te însoţească pentru a lua notiţe.

● Dacă doctorul spune ceva ce nu înţelegi, roagă-l să-ţi explice.

● Întreabă-l pe medic câte cazuri asemănătoare a mai tratat.

● Dacă e posibil, cere opinia unui al doilea medic.

● Dacă părerile lor nu concordă, pune în balanţă experienţa fiecăruia. Roagă-i să se consulte.

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 27]

CUM POŢI FACE FAŢĂ EFECTELOR SECUNDARE

Între efectele secundare al unor terapii împotriva cancerului se numără starea de greaţă, căderea părului, oboseală extremă, durere, amorţeală sau furnicături în extremităţi şi reacţii cutanate. Iată câteva sugestii simple care te vor ajuta să faci faţă efectelor secundare:

● Consumă hrană sănătoasă, în cantităţi suficiente pentru a-ţi întări sistemul imunitar.

● Ţine un jurnal al momentelor în care te simţi mai obosită sau mai plină de energie, precum şi al reacţiilor la alimente.

● Observă dacă anumite medicamente, acupunctura sau masajul îţi atenuează starea de greaţă şi durerea.

● Fă mişcare cu moderaţie pentru a-ţi spori condiţia fizică, ţine-ţi sub control greutatea şi stimulează-ţi sistemul imunitar. *

● Odihneşte-te des, însă nu uita că, dacă vei sta mult în pat, starea de oboseală ţi se va accentua.

● Păstrează-ţi pielea hidratată. Poartă o îmbrăcăminte lejeră. Fă băi calde.

[Notă de subsol]

 [Chenarul de la pagina 28]

CÂND O PERSOANĂ DRAGĂ ARE CANCER

Cum puteţi fi un sprijin pentru o persoană dragă care are cancer? Aplicaţi sfatul Bibliei: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng“ (Romani 12:15). Exprimaţi-vă iubirea şi grija vorbind cu ea la telefon, trimiţându-i scrisori, cărţi poştale, e-mailuri şi făcându-i scurte vizite. Rugaţi-vă împreună şi citiţi-i versete încurajatoare din Biblie. „Nu vorbiţi despre cei ce au murit de cancer, ci despre cei ce au supravieţuit“, îndeamnă Beryl. „Pur şi simplu îmbrăţişaţi-vă prietena“, sfătuieşte Janice, care a avut şi ea cancer. „Dacă vrea să vorbească despre boală, o va face.“ Îndeosebi soţul trebuie să-şi asigure soţia de iubirea ce i-o poartă.

„Am stabilit o zi în care să nu mai vorbim de cancer“, îşi aminteşte Geoff. „Soţia mea nu voia ca sănătatea ei să fie singura noastră preocupare. De aceea, când venea acea zi, nu mai pomeneam nimic de cancer, ci ne concentram asupra aspectelor pozitive ale vieţii noastre. Era ca şi cum ne-am fi luat vacanţă de la boală!“

[Chenarul de la pagina 28]

CUGETĂRI

Despre momentul aflării diagnosticului

Sharon: Viaţa mea s-a schimbat într-o clipă. „S-a terminat“, mi-am spus.

Despre cele mai grele momente

Sandra: Zbuciumul sufletesc e mai îngrozitor decât tratamentul în sine.

Margaret: După al doilea ciclu de tratament îţi spui: „Nu mai suport“. Cu toate acestea, nu renunţi.

Despre prieteni

Arlette: Le-am spus prietenilor că am cancer ca să se poată ruga şi ei pentru noi.

Jenny: Niciun zâmbet, gest frumos sau salut nu au trecut neobservate.

Despre soţii care le-au fost alături

Barbara: M-am hotărât să-mi rad părul din cap înainte să-mi cadă. Colin mi-a zis atunci: „Îmi place forma capului tău!“. M-a făcut să râd.

Sandra: Ne-am uitat împreună în oglindă şi, când am privit expresia feţei lui Joe, mi-am dat seama că mă iubea la fel de mult.

Sasha: Karl le spunea altora: „Avem cancer“.

Jenny: Iubirea lui Geoff a fost nemărginită, iar spiritualitatea lui puternică a constituit mereu un factor de echilibru.

[Diagrama/Ilustraţiile de la pagina 27]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Celulele canceroase nu respectă semnalele de dezvoltare normală, multiplicându-se necontrolat şi invadând alte ţesuturi

[Diagrama]

Duct mamar cu celule normale

Carcinom ductal in situ

Cancer ductal invaziv

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Un element esenţial al luptei împotriva cancerului îl constituie sprijinul plin de iubire acordat bolnavei de către prieteni şi membrii familiei