Ce spun unii părinţi

Cum îi puteţi învăţa pe copii valoarea ascultării pe măsură ce aceştia cresc? Cum îi puteţi ajuta să dobândească unele deprinderi care le vor fi de folos pe drumul spre maturitate? Remarcaţi ce au mărturisit unii părinţi din diverse părţi ale globului.

APTITUDINILE SOCIALE ŞI DEPRINDERILE CASNICE

„Când luăm masa împreună şi povestim cum ne-a mers peste zi, copiii învaţă să asculte. Când observă că noi, părinţii, ascultăm cu răbdare, respectul lor unul faţă de altul şi faţă de propria persoană creşte.“ (Richard, Marea Britanie)

„Ni se umple inima de bucurie să-i vedem pe copii tratându-se cu respect şi să observăm că îşi rezolvă neînţelegerile fără să fie necesar să intervenim. Totodată, copiii noştri comunică fără reţineri cu adulţii.“ (John, Africa de Sud)

„Nu sunt perfectă şi uneori rănesc fără să vreau sentimentele copiilor mei. Când se întâmplă acest lucru, este foarte important să-mi cer scuze pentru greşeala mea.“ (Janelle, Australia)

„Îi îndemnăm pe copii să facă diferite treburi gospodăreşti. Pentru că-i învăţăm să lucreze în folosul altora, în familia noastră domneşte pacea şi liniştea, iar copiii au sentimentul că au realizat ceva.“ (Clive, Australia)

„Nu este uşor, dar este vital să-i învăţăm pe fiii noştri să se înţeleagă, să se respecte şi să se ierte unul pe altul.“ (Yuko, Japonia)

IGIENA ŞI SĂNĂTATEA

„Când fiicele noastre erau mici, le-am învăţat să se spele singure şi, ca totul să fie distractiv, foloseam figurine de săpun, şampon pe care erau înfăţişate personaje din desene animate şi bureţi în formă de animăluţe.“ (Edgar, Mexic)

„Când am locuit într-o zonă în care nu era apă curentă, m-am asigurat că aveam mereu săpun şi un vas cu apă într-un loc convenabil ca să ne putem spăla pe mâini când intram în casă.“ (Endurance, Nigeria)

„Le punem zilnic la dispoziţie copiilor hrană sănătoasă şi le explicăm de ce este esenţială o alimentaţie echilibrată. Copiilor le place să ştie ce conţin diversele mâncăruri pe care le gătesc, de aceea îi rog uneori să mă ajute la bucătărie. În plus, timpul pe care îl petrecem astfel împreună încurajează comunicarea.“ (Sandra, Marea Britanie)

„Activitatea fizică este importantă, iar, în calitate de părinţi, încercăm să dăm un bun exemplu. Copiii noştri se bucură când, împreună ca familie, alergăm, înotăm, jucăm tenis ori baschet sau ne plimbăm cu bicicleta. Astfel, ei îşi dau seama că mişcarea nu este doar importantă, ci şi distractivă.“ (Keren, Australia)

„Copiii au nevoie, mai presus de toate, să petreacă timp cu părinţii. Nimic nu poate înlocui acest lucru, nici banii, nici cadourile, nici excursiile. Eu nu lucrez decât dimineaţa, când copiii sunt la şcoală, pentru ca după-masa să o pot dedica lor.“ (Romina, Italia)

 DISCIPLINAREA

„Am constatat că nu există o metodă perfectă de disciplinare; totul depinde de împrejurări. Uneori este de ajuns să porţi o discuţie serioasă şi sinceră cu copilul, alteori poate fi necesară impunerea unor restricţii.“ (Ogbiti, Nigeria)

„Le cerem copiilor să repete instrucţiunile pe care li le dăm pentru a ne asigura că le-au înţeles. Apoi, ne interesăm de modul în care decurg lucrurile. Dacă vrem ca ei să pună în practică ceea ce le spunem, trebuie să ne facem partea şi să nu-i scutim de consecinţele neascultării lor.“ (Clive, Australia)

„Am remarcat că disciplinarea dă şi mai multe rezultate dacă mă aplec când îmi corectez fiii, ca să fiu la nivelul lor. Aceasta mă ajută să le captez întreaga atenţie, iar lor le permite să-mi observe îndeaproape expresia feţei, care vorbeşte mai mult decât o mie de cuvinte.“ (Jennifer, Australia)

„Încercăm să nu le spunem celor doi fii ai noştri: «Tu n-asculţi niciodată!», nici chiar când s-ar părea că avem dreptate. Când unul greşeşte, nu-l mustrăm de faţă cu fratele lui. Ori îi şoptim la ureche să fie cuminte, ori îl luăm de-o parte ca să discutăm în particular.“ (Rudi, Mozambic)

„Copiii sunt foarte influenţabili şi tind să-i imite pe cei din jur. Tocmai de aceea trebuie să contracarăm influenţa rea pe care o au asupra lor colegii de şcoală, mass-media şi mediul social şi să-i ajutăm să-şi însuşească norme morale înalte bazate pe principii sănătoase. Dacă au un fundament moral solid pot respinge orice lucru dăunător.“ (Grégoire, Republica Democratică Congo)

„Când ne disciplinăm copiii, trebuie să fim fermi, drepţi şi consecvenţi. Ei trebuie să înţeleagă care sunt consecinţele neascultării şi să ştie că, dacă am zis un lucru, ne şi ţinem de cuvânt.“ (Owen, Anglia)

[Text generic pe pagina 14]

„Nu-i exasperaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze!“ (Coloseni 3:21)

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 15]

FAMILII ÎN PRIM-PLAN

Cum poţi avea succes ca părinte fără partener

Interviu cu Lucinda Forster

Care este cea mai mare dificultate pe care o întâmpini ca părinte fără partener?

Simplul fapt de a fi părinte este o responsabilitate grea, dar ceea ce mi se pare şi mai greu ca părinte fără partener este să-mi împart eficient timpul şi energia. Este nevoie de timp pentru a le insufla copiilor principii şi valori; este însă nevoie de timp şi pentru a ne relaxa şi a râde împreună. Deseori trebuie să-mi sacrific propriile momente de relaxare ca să mă ocup de treburile casnice.

Cum reuşeşti să ai o comunicare bună cu fiicele tale?

După ce părinţii divorţează, copiii pot încerca sentimente de nesiguranţă şi de furie. Mi-am dat seama că, atunci când apar probleme, este esenţial să le vorbesc fetelor pe un ton calm şi să le privesc în ochi. Aştept până ne liniştim şi apoi încerc să-mi exprim îngrijorarea fără să fac mare caz din ce s-a întâmplat. Le cer părerea, le ascult cu mare atenţie şi le arăt că preţuiesc sentimentele lor. Mă interesez cum merge cu şcoala şi le laud pentru ceea ce fac. Luăm întotdeauna masa într-o atmosferă destinsă şi calmă. De asemenea, le spun mereu cât de mult le iubesc.

Cum le disciplinezi pe fiicele tale?

Copiii au nevoie de reguli bine stabilite, iar consecvenţa este esenţială. Încerc să fiu bună, dar fermă. Este necesar să discut cu fiicele mele şi să le explic de ce un anumit comportament e greşit. De asemenea, mă străduiesc să aflu ce gândesc şi ce simt ele înainte de a le disciplina pentru a-mi da seama de ce s-au comportat într-un anume fel. Dacă mă înşel, de exemplu dacă nu înţeleg bine o situaţie, îmi cer scuze.

Cum îţi înveţi copiii să-i respecte pe alţii?

Le amintesc ce ne-a învăţat Isus, şi anume să-i tratăm pe alţii aşa cum am vrea noi să fim trataţi (Luca 6:31). Le încurajez pe fete să-şi rezolve neînţelegerile singure, dacă e cu putinţă, şi le învăţ cât de important este să răspundă cu blândeţe şi bunătate când sunt supărate.

Ce faceţi ca să vă destindeţi?

Nu ne permitem întotdeauna să mergem în vacanţă, de aceea căutăm în ziare activităţi recreative care nu costă mult. Mergem la picnic sau vizităm pepiniere ca să vedem plantele. Avem şi noi o mică grădină cu plante aromatice şi e o adevărată încântare să le selectăm pentru a da gust mâncărurilor. Destinderea este importantă pentru noi, chiar dacă e vorba de o simplă plimbare prin parc.

De ce bucurii şi răsplăţi ai parte?

Nu este uşor să trăieşti într-o familie monoparentală. Noi însă ne-am apropiat mult unele de altele şi am învăţat să apreciem binecuvântările pe care le avem. Îmi place să văd cum se dezvoltă personalitatea fiecăreia dintre fiicele mele. Sunt încă la vârsta la care îşi doresc să petreacă timp cu mine, de aceea preţuiesc compania lor. Fetele îşi dau seama de stările mele sufleteşti şi uneori mă îmbrăţişează pur şi simplu ca să mă asigure de iubirea lor, iar asta îmi produce o mare bucurie. Dar cel mai important lucru este că toate am simţit iubirea Marelui nostru Creator, care ne-a susţinut în multe situaţii grele. În plus, Biblia mi-a dat tăria de a face tot ce-mi stă în putinţă pentru a fi un părinte bun (Isaia 41:13).

[Legenda fotografiei]

Lucinda împreună cu fiicele sale, Brie şi Shae