Ce abordare este mai raţională?
Ce abordare este mai raţională?
NICIUN om nu a fost martor la apariţia vieţii pe pământ. Şi nimeni nu a văzut o formă de viaţă evoluând în altă formă de viaţă, de exemplu o reptilă în mamifer. * Prin urmare, pentru a trage concluzii referitoare la originea vieţii, trebuie să ne bazăm pe dovezile de care dispunem. În plus, trebuie să lăsăm ca dovezile să vorbească de la sine, nu să le interpretăm după bunul nostru plac.
Mulţi atei însă privesc ştiinţa prin prisma materialismului, o concepţie filozofică ce atribuie originii vieţii cauze pur materiale. Evoluţionistul Richard Lewontin a scris: „Ne-am luat un angajament prioritar faţă de materialism . . . Materialismul este absolut, căci nu putem accepta ca un Picior Divin să ni se pună în prag“. Prin urmare, susţinătorii materialismului acceptă singura posibilitate pe care o au, şi anume evoluţionismul.
Şi unele persoane religioase au idei preconcepute care le afectează atitudinea faţă de ştiinţă. De exemplu, aşa cum s-a menţionat anterior, unii creaţionişti susţin cu tărie ideea eronată că Dumnezeu a creat lumea în şase zile literale în urmă cu câteva mii de ani. Întrucât şi creaţioniştii şi-au luat un angajament prioritar, ei încearcă să forţeze dovezile pentru a le face să se potrivească interpretării lor strict literale a Bibliei. (Vezi chenarul „Cât durează o «zi»?“, de la pagina 9.) Cei care interpretează în mod radical atât Biblia, cât şi ştiinţa nu găsesc răspunsuri satisfăcătoare când caută dovezi pentru convingerile lor.
Care abordare ţine cont de toate dovezile?
Referitor la originea moleculelor complexe care intră în alcătuirea organismelor vii, unii evoluţionişti cred următoarele:
1. Elementele-cheie s-au combinat, nu se ştie cum, formând moleculele simple.
2. Apoi aceste molecule s-au legat între ele exact în ordinea necesară formării ADN-ului, a ARN-ului şi a proteinelor cu capacitate de stocare a informaţiilor de care este nevoie pentru îndeplinirea funcţiilor esenţiale vieţii.
3. Moleculele au format cumva secvenţele necesare procesului de replicare. Fără replicare, nu poate exista nici proces evolutiv, nici viaţă.
Cum s-au format moleculele de care depinde viaţa şi cum au dobândit ele capacităţi uluitoare fără ajutorul unui proiectant inteligent? Cercetările efectuate de evoluţionişti nu reuşesc să ofere explicaţii sau răspunsuri satisfăcătoare la întrebările legate de originea vieţii. De fapt, cei ce neagă intervenţia bine gândită a unui Creator atribuie puteri divine unor molecule şi unor forţe naturale lipsite de raţiune.
Ce indică însă dovezile? Ele ne arată că moleculele nu se dezvoltă devenind forme complexe de viaţă, ci că procesul este exact invers: potrivit legilor fizicii, lucrurile complexe — utilajele, casele şi chiar celulele vii — se deteriorează în timp. * Cu toate acestea, evoluţioniştii susţin că şi contrariul se poate întâmpla. De exemplu, în cartea Evolution for Dummies se afirmă că evoluţia a avut loc deoarece Pământul „primeşte cantităţi uriaşe de energie de la Soare, iar această energie este cea care sporeşte complexitatea“.
Într-adevăr, este nevoie de energie pentru a transforma dezordinea în ordine, de pildă pentru a asambla diferite materiale precum cărămizi, lemn şi cuie în aşa fel încât să rezulte o casă. Această energie însă trebuie să fie controlată cu grijă şi direcţionată cu precizie deoarece energia necontrolată tinde să accelereze deteriorarea, la fel cum energia solară şi condiţiile meteorologice pot grăbi deteriorarea unei clădiri. * Susţinătorii evoluţionismului nu pot oferi o explicaţie plauzibilă privitor la felul în care energia este direcţionată în scop creativ.
Dacă, în schimb, considerăm viaţa şi Universul ca fiind opera unui Creator inteligent, a cărui ‘energie dinamică’ este mare, putem explica nu doar complexitatea sistemelor de informaţii de care depinde viaţa, ci şi reglajul fin al forţelor ce guvernează materia, de la vastele galaxii la atomii microscopici (Isaia 40:26). *
Credinţa în existenţa unui Creator este în armonie şi cu opinia general acceptată conform căreia Universul a avut un început. În Geneza 1:1 se spune: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“.
Cu fiecare nouă descoperire, filozofia materialistă este tot mai greu de apărat, ceea ce i-a determinat pe unii atei să-şi revizuiască părerile. * De fapt, unii, care în trecut au fost atei, au ajuns la concluzia că minunile Universului sunt o dovadă vizibilă a ‘calităţilor nevăzute şi puterii eterne’ ale Creatorului, Iehova Dumnezeu (Romani 1:20). Aşadar, vă îndemnăm să analizaţi cu atenţie răspunsul la întrebarea „Există Dumnezeu?“. Nicio altă întrebare nu are un impact mai puternic asupra vieţii noastre decât aceasta. *
[Note de subsol]
^ par. 2 Deşi credea cu tărie în evoluţie, biologul Ernst Mayr a recunoscut că „tezaurul fosilifer prezintă discontinuităţi“ în lanţul evolutiv, cu alte cuvinte că noile tipuri de organisme au apărut brusc.
^ par. 11 Deteriorarea este rezultatul a ceea ce oamenii de ştiinţă numesc a doua lege a termodinamicii. Simplu spus, potrivit acestei legi, tendinţa firească este ca ordinea să degenereze în dezordine.
^ par. 12 ADN-ul se poate modifica în urma mutaţiilor, ce pot apărea sub acţiunea radiaţiilor, a substanţelor chimice etc. Dar aceste mutaţii nu duc la formarea de noi specii. (Vezi articolul „Este evoluţia un fapt?“, apărut în numărul din septembrie 2006 al revistei Treziţi-vă!.)
^ par. 13 Vezi cartea Există un Creator care se interesează de voi?, publicată de Martorii lui Iehova.
^ par. 15 Vezi articolul „Am fost un adept al ateismului“, apărut în numărul din noiembrie 2010 al revistei Treziţi-vă!.
^ par. 15 Pentru informaţii suplimentare despre dilema apariţiei vieţii, prin creaţie sau prin evoluţie, aţi putea consulta broşurile Viaţa — Opera unui Creator? şi Originea vieţii — Cinci întrebări care merită să fie analizate, publicate de Martorii lui Iehova.
[Chenarul de la pagina 8]
EVOLUŢIE SAU INVOLUŢIE?
Unii oameni de ştiinţă îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că genomul uman se degradează ca urmare a acumulării mutaţiilor, sau a imperfecţiunilor. Dacă este adevărat, acest lucru ar pune sub semnul întrebării ipoteza conform căreia omul evoluează. Dar de ce prezintă genomul uman defecte dacă a fost creat de Dumnezeu? Biblia dezvăluie un adevăr pe care ştiinţa nu ni-l poate dezvălui, şi anume că imperfecţiunea umană este consecinţa păcatului, a neascultării de Dumnezeu. În Romani 5:12 se spune: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea“. Aşadar, un genom care se degradează infirmă teoria evoluţiei, dar susţine ceea ce este scris în Biblie. Înseamnă aceasta că genomul uman va continua să se deterioreze la nesfârşit? Nu. Dumnezeu a promis că va interveni şi va înlătura tot răul cauzat de primii noştri părinţi, Adam şi Eva. Creatorul nostru, nu evoluţia oarbă, va aduce genomul la starea de perfecţiune (Revelaţia 21:3, 4).
[Chenarul de la pagina 9]
CÂT DUREAZĂ O „ZI“?
În Biblie, cuvântul „zi“ se poate referi la diferite intervale de timp. În Geneza 2:4, de exemplu, întreaga perioadă de creare, care a durat şase „zile“, este numită „ziua în care Iehova Dumnezeu a făcut pământul şi cerul“. Desigur, fiecare zi a avut o lungime considerabilă. Este interesant că, deşi Biblia specifică sfârşitul fiecăreia dintre cele şase zile, ea nu menţionează sfârşitul zilei a şaptea. De ce? Această zi este încă în desfăşurare (Geneza 2:3; Evrei 4:4–6, 11).
[Legenda fotografiei de la pagina 8]
Dacă nu sunt întreţinute, lucrurile au tendinţa să se deterioreze
[Legenda fotografiei de la paginile 8, 9]
Puterea lui Dumnezeu şi alte calităţi ale sale sunt evidente în Univers
