Potrivit Bibliei

Îi pasă lui Dumnezeu de animale?

FAUNA planetei este în pericol. Mulţi oameni de ştiinţă cred că speciile de animale dispar într-un ritm mult prea rapid. Regnul animal suferă consecinţele devastatoare ale activităţii omului. Industria alimentară, sporturile sângeroase, dar şi abandonarea fără milă a animalelor de companie completează acest tablou sumbru.

Unii sunt însă de părere că această situaţie este consecinţa inevitabilă a exploziei demografice. Dar a vrut oare Dumnezeu să se ajungă aici? Şi-a lăsat el creaţia animală pe mâna plină de cruzime a omului? De unde ştim că lui Dumnezeu îi pasă de animale?

S-a îngrijit de animale încă de la început

După ce a creat peştii, păsările şi mamiferele, Dumnezeu a fost mulţumit de ceea ce făcuse. Potrivit Bibliei, el „a văzut că lucrul acesta era bun“ (Geneza 1:21, 25). Toate acele vieţuitoare, de la cele mai mici până la cele mai mari, s-au bucurat de grija iubitoare a Creatorului. Dumnezeu nu doar le-a creat „înţelepte din instinct“, dar a şi luat măsuri ca ele să se simtă bine în habitatul lor. Pe bună dreptate a scris psalmistul: „Toate te aşteaptă, ca să le dai hrană la timp. Ele adună ce le dai. Tu îţi deschizi mâna şi ele se satură cu lucruri bune“ (Proverbele 30:24; Psalmul 104:24, 25, 27, 28).

Întrucât animalele n-au fost înzestrate cu raţiune şi spiritualitate, Dumnezeu le-a pus sub autoritatea primului om, Adam (2 Petru 2:12; Iuda 19). Spre deosebire de acestea, Adam era o fiinţă superioară, creată „după chipul lui Dumnezeu“. El putea reflecta personalitatea Creatorului său, Iehova (Geneza 1:27; Psalmul 83:18). Dar aceasta nu-i dădea omului dreptul să-şi exercite autoritatea asupra animalelor după bunul lui plac.

De pildă, Iehova i-a acordat lui Adam privilegiul de a le pune nume animalelor. Mai mult, el a venit în ajutorul lui Adam, ‘aducându-i-le ca să vadă cum le va numi pe fiecare’ (Geneza 2:19). Doar acţionând sub îndrumarea Creatorului putea omul să se îngrijească cu succes de animale.

Lui Dumnezeu chiar îi pasă!

Din nefericire, Adam s-a răzvrătit împotriva Creatorului. Acţiunea lui a avut consecinţe devastatoare asupra omenirii şi a tuturor formelor de viaţă de pe pământ. Creatorul însă a arătat clar cum trebuiau tratate animalele. Deşi i-a permis omului să le folosească drept hrană, dar şi în alte scopuri practice, Dumnezeu nu a aprobat niciodată tratamentul crud aplicat animalelor. Biblia spune: „Cel drept are grijă de sufletul animalului său domestic, dar îndurările celor răi sunt pline de cruzime“ (Proverbele 12:10).

Dumnezeu i-a dat anticei naţiuni Israel legi care aveau în vedere binele animalelor. Măsura privitoare la Sabat, o zi din săptămână rezervată odihnei, fusese luată şi în folosul animalelor (Exodul 23:12). Este demn de remarcat că, deşi în acea zi sacră israeliţilor nu li se permitea să efectueze nicio muncă, ei aveau obligaţia de a veni în ajutorul unui animal suferind (Luca 14:5). În plus, Dumnezeu a poruncit ca vitele să nu fie private de hrană cât timp erau puse la muncă şi să nu  fie împovărate peste măsură (Exodul 23:5; Deuteronomul 25:4). Era interzis să se înjuge un taur cu un măgar, pentru ca niciunul să nu sufere (Deuteronomul 22:10). Biblia arată clar că animalele trebuie tratate aşa cum se cuvine: cu respect şi compasiune.

Deşi mulţi oameni se concentrează asupra propriilor interese şi ignoră consecinţele acţiunilor lor asupra animalelor, Dumnezeu manifestă compasiune faţă de ele. Când locuitorii cetăţii Ninive s-au căit şi au fost scutiţi de judecata divină, profetul Iona a reacţionat fără milă. Dar iată ce i-a zis Iehova: „Mie să nu-mi pară rău de Ninive, oraşul cel mare, în care sunt peste o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, ca să nu mai punem la socoteală multele animale de acolo?“ (Iona 4:11). Da, Creatorul a arătat milă chiar şi faţă de animale!

Se va îngriji de ele şi în viitor

Cu siguranţă, Dumnezeu nu rămâne indiferent când vede cum se poartă omul cu animalele. Fiul său preaiubit, Isus, a spus că nici măcar o vrabie nu cade la pământ fără ştirea Tatălui (Matei 10:29). În cazul oamenilor, lucrurile stau cu totul altfel. Nici chiar persoanele cu cele mai bune intenţii nu înţeleg pe deplin modul în care acţiunile lor afectează mediul înconjurător. Pentru ca societatea omenească să fie condusă în aşa fel încât să se arate consideraţie faţă de animale, oamenii trebuie să-şi schimbe modul de a gândi.

Din fericire, Biblia ne dezvăluie că va veni timpul când, sub domnia Regatului lui Dumnezeu, „pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova“ (Isaia 11:9). Această cunoştinţă le va oferi oamenilor ascultători instruirea necesară administrării corecte a pământului. Creatorul se va îngriji ca între oameni şi animale să domnească armonia, restabilind astfel condiţiile care existau la început pe pământ.

Iată cum descrie Biblia transformarea ce va avea loc atunci: „Lupul va sta uneori cu mielul, leopardul se va culca cu iedul, iar viţelul, leul puternic şi animalul bine hrănit vor fi toate împreună şi le va mâna un băieţel. Vaca şi ursoaica vor paşte, puii lor se vor culca împreună. Chiar şi leul va mânca paie ca taurul. Sugarul se va juca deasupra găurii cobrei şi copilul înţărcat îşi va pune mâna deasupra vizuinii şarpelui veninos“. Ce perspectivă minunată! (Isaia 11:6–8)

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

● Îi pasă lui Dumnezeu de animale? (Proverbele 12:10; Matei 10:29)

● Este posibil ca între om şi animale să fie armonie deplină? (Isaia 11:6–9)

[Text generic pe pagina 11]

E nevoie de o schimbare în gândire pentru ca omul să arate consideraţie faţă de animale

[Provenienţa fotografiei de la pagina 11]

La Voz de Galicia/Fotógrafo: Víctor Mejuto