Pomul de Crăciun — Originile lui precreştine
Pomul de Crăciun — Originile lui precreştine
ÎN MULTE ţări, pomul de Crăciun este un bine-cunoscut simbol, nelipsit în timpul sărbătorilor de iarnă din casele oamenilor şi din magazine. Însă originile religioase ale acestui arbore veşnic verde se pierd în negura vremii.
O dovadă sunt descoperirile de pe teritoriul provinciei Bohuslän de pe coasta vestică a Suediei şi al provinciei Østfold din Norvegia. Aici s-au găsit, în mai bine de 5 000 de situri, peste 75 000 de gravuri rupestre, unele înfăţişând arbori veşnic verzi. Arheologii sunt de părere că multe dintre gravuri datează din perioada 1800–500 î.e.n. *
Aceste imagini rupestre remarcabile dezvăluie unele detalii despre convingerile oamenilor care au trăit cu mult timp înainte de naşterea lui Isus din Nazaret. De pildă, unii cercetători sunt de părere că, încă din vremuri străvechi, arbori cu frunze persistente, precum molidul, au fost consideraţi simboluri sacre în regiuni din Suedia şi Norvegia de azi.
De ce locuitorii regiunilor nordice de coastă au gravat în stâncă imagini înfăţişând molizi? Potrivit unor erudiţi, un motiv ar fi că, în timpurile precreştine, aceşti arbori erau o raritate. Pentru mulţi era un mister cum putea un arbore să rămână veşnic verde, sau „viu“, în timp ce alţii păreau să moară în anotimpul rece.
În multe culturi de pe glob, arborii simbolizează viaţa, supravieţuirea şi nemurirea. Şi acest fapt ar putea explica de ce imagini cu arbori ce seamănă bine cu molizii au fost gravate în stâncă în regiunile Bohuslän şi Østfold cu multe secole înainte ca molidul să constituie o privelişte obişnuită a locului.
În cartea Rock Carvings in the Borderlands, publicată în colaborare cu Institutul Patrimoniului din Suedia, se spune: „Imaginile cu arbori, gravate în piatră, demonstrează că, încă din Epoca Bronzului, regiunea sudică a Scandinaviei făcea parte dintr-un context cultural şi religios mult mai larg, ce cuprindea întreaga Europă şi întinse zone ale Asiei. Religia şi cosmologia erau adaptate la aceste populaţii, care îşi câştigau existenţa din agricultură şi creşterea animalelor. Oamenii se închinau în mare măsură aceloraşi zeităţi, chiar dacă numele acestora era diferit“.
O broşură publicată de Muzeul Bohuslän, The Rock Carving Tour, explică: „Autorii gravurilor nu au vrut să înfăţişeze scene din viaţa de zi cu zi. Credem că imaginile erau un fel de rugăciuni, invocaţii ale zeităţilor“. Broşura mai precizează: „Concepţiile lor aveau ca punct de plecare ciclul etern al vieţii, fertilităţii, morţii şi renaşterii“.
Descriind o colecţie unică de artă simbolică, apărută cu mult timp înainte ca scrisul să fi fost folosit şi în nordul Europei, o enciclopedie suedeză face următoarea precizare: „Prezenţa atâtor imagini cu tematică sexuală arată cât de important era cultul fertilităţii în religia populaţiilor nordice din Epoca Bronzului“ (Nationalencyklopedin).
După cât se pare, obiceiurile ce aveau legătură cu arborii veşnic verzi s-au răspândit şi au devenit parte integrantă din viaţa multor popoare. Iată ce citim în Encyclopædia Britannica despre pomul de Crăciun: „Cultul arborelui era larg răspândit în rândul europenilor păgâni şi a continuat să existe chiar şi după convertirea lor la creştinism“. Acest cult se regăseşte în diverse ritualuri şi obiceiuri, inclusiv în „obiceiul . . . de a aşeza un pom de Crăciun la intrarea ori în interiorul unei locuinţe în perioada sărbătorilor de iarnă“.
În 1841, când familia regală britanică a împodobit un brad cu ocazia Crăciunului, gestul casei regale a înlesnit pătrunderea pomului de Crăciun în viaţa oamenilor din epoca modernă. În prezent, bradul de Crăciun e cunoscut pretutindeni pe glob, iar cererea de pomi naturali şi artificiali pare să nu se mai sfârşească, an de an vânzându-se milioane şi milioane de exemplare. Cu toate acestea, gravurile rupestre scandinave rămân mărturii tăcute, literalmente săpate în piatră, ce demonstrează că pomul de Crăciun nu are origini creştine.
[Notă de subsol]
^ par. 3 Unele situri din Bohuslän sunt incluse în Lista patrimoniului mondial UNESCO.
[Text generic pe pagina 12]
Gravurile rupestre arată că acest cult păgân al arborelui veşnic verde a apărut cu mult timp înainte de Cristos
[Legenda fotografiilor de la pagina 13]
Gravuri rupestre care înfăţişează arbori, găsite în 1) Torsbo, 2) Backa şi 3) Lökeberg (Suedia)
[Provenienţa fotografiilor]
Courtesy Stiftelsen för dokumentation av Bohusläns hällristningar