Bătălia de la Ain Jalut — Un punct de cotitură în istorie

RĂZBOINICI fioroşi vin tropotind dinspre Mongolia. Pustiesc în calea lor orice oraş refuză să li se predea. În februarie 1258, se năpustesc asupra Bagdadului, spărgându-i zidurile. Vreme de o săptămână, pradă şi măcelăresc fără milă. Mongolii, căci despre ei este vorba, izbutesc să semene groaza în întreaga lume islamică. *

Hoardele mongole îşi continuă invazia spre vest. În ianuarie 1260, Alepul (Siria) are parte de acelaşi sfârşit ca Bagdadul. În martie, Damascul îşi deschide porţile înaintea mongolilor şi îngenunchează în faţa lor. La scurt timp, cotropitorii ocupă şi oraşele Nablus (în apropiere de anticul Sihem) şi Gaza.

Generalul mongol Hulagu îi pretinde sultanului al-Muzzafar Sayf al-Din Qutuz, conducătorul musulman al Egiptului, să-şi plece genunchiul în faţa sa. Hulagu îl ameninţă că, de-i stă împotrivă, are să regrete amarnic. Armata lui Hulagu este de aproximativ 15 ori mai mare decât oastea egipteană, care numără doar 20 000 de oameni. Potrivit profesorului Nazeer Ahmed, specialist în istoria islamului, „lumea musulmană se afla [la acea dată] la un pas de distrugere“. Ce avea să facă sultanul Qutuz?

Qutuz şi dinastia mamelucă

Qutuz era mameluc, adică sclav de origine turcă. Mamelucii fuseseră soldaţi-sclavi ai sultanilor ayyubizi din Cairo (Egipt). În 1250, aceşti sclavi i-au înlăturat de la putere pe stăpânii  lor, ajungând ei înşişi la cârma Egiptului. Qutuz, şi el un fost soldat-sclav, a preluat ulterior conducerea, devenind sultan în 1259. Era un războinic iscusit şi nu avea de gând să se dea bătut atât de uşor în faţa mongolilor. Totuşi, nu părea să aibă şanse de reuşită. Însă ceea ce a urmat apoi avea să schimbe semnificativ cursul istoriei.

În timp ce Hulagu ameninţa necruţător Egiptul, la urechile lui a ajuns vestea că Mangu, Marele Han, murise în îndepărtata Mongolie. Intuind că moartea sa avea să declanşeze pe meleagurile natale o luptă pentru putere, Hulagu şi cea mai mare parte a armatei sale s-au retras. Generalul mongol a lăsat în urmă între 10 000 şi 20 000 de soldaţi, suficient de mulţi, în opinia lui, pentru a cuceri Egiptul. Sultanul mameluc şi-a dat seama că această răsturnare de situaţie era singura lui şansă de a-i învinge pe cotropitori.

Însă între armata egipteană şi mongoli se afla un alt duşman al musulmanilor: cruciaţii care pătrunseseră în Palestina ca să revendice „Ţara Sfântă“ pentru creştinătate. Qutuz a cerut de la ei dreptul la liberă trecere şi permisiunea de a-şi cumpăra alimente pentru a-i putea ataca pe mongoli în Palestina. Cruciaţii au fost de acord. De fapt, Qutuz era singura lor nădejde de a scăpa de mongoli, care pentru ei reprezentau un pericol la fel de mare ca pentru musulmani.

Aşadar, terenul era acum pregătit pentru o confruntare decisivă între mameluci şi mongoli.

Bătălia de la Ain Jalut

Armata mamelucă şi cea mongolă s-au înfruntat în septembrie 1260 la Ain Jalut, în câmpia Esdraelonului. Se crede că Ain Jalut era situat în apropierea oraşului antic Meghido. *

 Potrivit istoricului Rashid al-Din, mamelucii i-au atras pe mongoli într-o ambuscadă. Qutuz şi-a ascuns cea mai mare parte a cavaleriei pe dealurile ce înconjurau câmpia, ordonând unui grup mic de soldaţi să pornească împotriva mongolilor pentru a-i atrage în luptă. Aceştia, crezând că aveau în faţă întreaga armată mamelucă, au pornit la atac. Luaţi prin surprindere, mongolii s-au văzut atacaţi în flancuri de forţele de cavalerie ale lui Qutuz, care s-au năpustit asupra lor de pe dealurile dimprejur. Cotropitorii n-au mai avut astfel nicio şansă de izbândă.

Aceasta a fost prima înfrângere suferită de mongoli după 43 de ani de când îşi începuseră invazia spre vest. Deşi armatele implicate în conflict au fost relativ mici la număr, bătălia de la Ain Jalut este considerată una dintre cele mai semnificative bătălii din istorie. În urma acesteia, musulmanii au fost salvaţi de la pieire, mongolii şi-au pierdut renumele de popor invincibil, iar mamelucii şi-au redobândit teritoriile pierdute.

Ain Jalut — efecte peste secole

Mongolii s-au întors de mai multe ori în zona Siriei şi a Palestinei, dar nu au mai îndrăznit niciodată să ameninţe Egiptul. Descendenţii lui Hulagu s-au stabilit în Persia, s-au convertit la islamism, iar mai târziu au devenit chiar apărători ai culturii musulmane. Teritoriile lor au ajuns să fie cunoscute sub numele de ilhanate persane, sau „hanate subordonate“.

Sultanul Qutuz însă n-a apucat să se bucure prea mult de gustul victoriei, fiind asasinat la scurt timp de rivalii săi. Unul dintre ei era Baibars I, care a devenit apoi primul sultan al unui regat unit format din Egipt şi Siria. Mulţi l-au considerat pe el adevăratul întemeietor al dinastiei mameluce. Noul stat întemeiat — un stat bine administrat şi prosper — a rămas în picioare vreme de două secole şi jumătate, până în anul 1517.

În această perioadă, mamelucii i-au alungat pe cruciaţi din Ţara Sfântă, au încurajat comerţul şi industria, au promovat artele şi au construit spitale, moschei şi şcoli. Sub domnia lor, Egiptul a devenit un centru fără egal în lumea islamică.

Bătălia de la Ain Jalut şi-a lăsat amprenta nu doar asupra Orientului Mijlociu. Aceasta a deschis calea spre dezvoltarea civilizaţiei occidentale. „Dacă ar fi reuşit să cucerească Egiptul, mongolii, la întoarcerea lui Hulagu, şi-ar fi putut continua invazia, ocupând tot nordul Africii şi ajungând până la strâmtoarea Gibraltar“, spune revista Saudi Aramco World. Întrucât, între timp, ajunseseră deja în Polonia, ei ar fi ţinut Europa ca într-un cleşte uriaş.

„S-ar mai fi putut vorbi oare de Renaştere în Europa în asemenea circumstanţe?“, întreabă aceeaşi revistă. „Cu siguranţă, lumea ar fi arătat cu totul altfel în prezent.“

[Note de subsol]

[Harta de la pagina 12]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Damasc

SIRIA

Muntele Tabor

Câmpia Esdraelonului

Ain Jalut (în apropiere de Meghido)

Nablus (Sihem)

Ierusalim

Gaza

EGIPT

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Ruinele anticului Meghido

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Armata mamelucă şi cea mongolă s-au înfruntat în septembrie 1260 la Ain Jalut, în câmpia Esdraelonului

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Ruinele anticului Sihem; în fundal, o parte a oraşului Nablus de azi