Biblia — o carte de profeţii exacte (Partea I)

„Voi face din tine o naţiune mare“

În această serie, alcătuită din opt părţi, revista „Treziţi-vă!“ va analiza o caracteristică remarcabilă a Bibliei: profeţiile ei. Articolele vă vor ajuta să răspundeţi la următoarea întrebare: Sunt profeţiile biblice născociri ale unor minţi luminate sau poartă ele pecetea inspiraţiei divine? Vă invităm să examinaţi dovezile.

ÎNDOIALA şi scepticismul sunt nota dominantă a timpurilor pe care le trăim, reflectându-se şi în modul în care unii oameni privesc Biblia. Din nefericire, mulţi nu şi-au făcut niciodată timp să examineze această carte în mod obiectiv, iar punctul lor de vedere este influenţat în mare parte de ceea ce au auzit de la alţii. Totuşi, pentru a privi Biblia dintr-o altă perspectivă, vă invităm să ne însoţiţi într-o incursiune în trecut care va risipi orice urmă de îndoială privitoare la autenticitatea Bibliei.

Călătoria noastră începe pe vremea unui bărbat care şi în prezent este foarte apreciat de creştini, evrei şi musulmani deopotrivă. Era evreu şi a trăit în perioada 2018–1843 î.e.n. * Numele lui era Avraam. *

Unele dintre primele profeţii consemnate în Biblie s-au concentrat asupra lui Avraam, însă ele ne vizează şi pe noi, cei care trăim astăzi. (Vezi chenarul  „O binecuvântare pentru «toate naţiunile»“.) Iată ce s-a prezis în cartea biblică Geneza: 1) descendenţii lui Avraam aveau să devină o naţiune puternică; 2) între timp urmau să ajungă sclavi într-o ţară străină; 3) aveau apoi să fie eliberaţi şi să ia în stăpânire ţara Canaanului. Dar să analizăm mai pe larg aceste profeţii.

Trei profeţii remarcabile

Prima profeţie: „Voi face din tine [Avraam] o naţiune mare“ (Geneza 12:2).

Împlinire: Descendenţii lui Avraam născuţi pe linia lui Isaac şi Iacob (numit şi Israel) au devenit naţiunea antică Israel, un stat suveran ce avea proprii regi.

Ce dezvăluie istoria:

● Biblia prezintă în detaliu arborele genealogic al familiei lui Avraam, care îi include şi pe descendenţii veniţi pe linia lui Isaac, a lui Iacob şi a celor 12 fii ai acestuia. Din genealogia  lui Avraam fac parte şi mulţi regi care au domnit în Israel sau Iuda. Numele a 17 dintre aceştia apare în surse extrabiblice, ceea ce confirmă astfel consemnarea biblică potrivit căreia descendenţii lui Avraam născuţi prin Isaac şi Iacob au devenit o naţiune. *

A doua profeţie: „Urmaşii tăi [ai lui Avraam] vor fi locuitori străini într-o ţară care nu va fi a lor. Le vor sluji . . . Dar, la a patra generaţie, ei se vor întoarce aici“ (Geneza 15:13, 16).

Împlinire: Din cauza unei foamete care s-a abătut asupra Canaanului, patru generaţii de descendenţi ai lui Avraam au locuit în Egipt, la început ca străini, mai târziu însă ca sclavi, fiind folosiţi la fabricarea de cărămizi din argilă şi paie. Dacă luăm în considerare linia genealogică a unei singure familii — cea a lui Levi, strănepotul lui Avraam, care s-a mutat în Egipt însoţit de vârstnicul său tată —, cele patru generaţii sunt reprezentate de: 1) Levi, 2) Chehat, fiul său, 3) Amram, nepotul său, şi 4) Moise, strănepotul său (Exodul 6:16, 18, 20). În anul 1513 î.e.n., Moise s-a aflat în fruntea israeliţilor când aceştia au fost eliberaţi din Egipt. (Vezi  cronologia de mai jos şi chenarul  „Exactitate cronologică“.)

Ce dezvăluie istoria:

● Potrivit profesorului James Hoffmeier, specializat în arheologia Orientului Apropiat aplicată la Vechiul Testament, atât scrierile egiptene, cât şi dovezile arheologice arată că, pe timp de foamete, popoarelor semitice (cum erau şi evreii din Antichitate) li se permitea să pătrundă cu turmele lor pe teritoriul Egiptului. Dar să fie adevărat faptul că israeliţii au ajuns sclavi în Egipt şi au fost puşi să confecţioneze cărămizi?

 ● Deşi consemnările egiptene nu îi menţionează pe israeliţi cu numele, picturile din morminte şi sulurile egiptene atestă că egiptenii foloseau străini la fabricarea de cărămizi din argilă şi paie. Aceste consemnări mai dezvăluie că cei numiţi de faraon să împartă munca ţineau evidenţa normelor de cărămizi ce trebuiau efectuate, fapt în deplină armonie cu Biblia (Exodul 5:14, 19). „Surse egiptene confirmă că străinii erau puşi la muncă forţată . . . în perioada în care israeliţii au fost oprimaţi“, afirmă Hoffmeier. „În concluzie, pătrunderea evreilor din vechime în Egipt . . . în timpul unei foamete şi, ulterior, înrobirea lor au fost, după cât se pare, o realitate.“

A treia profeţie: „Voi da . . . seminţei tale . . . toată ţara Canaanului“ (Geneza 17:8).

Împlinire: Chiar dacă Moise i-a scos pe israeliţi din Egipt, cel care a condus poporul în ţara Canaanului în 1473 î.e.n. a fost Iosua, fiul lui Nun.

 Ce dezvăluie istoria:

● Deşi arheologii nu au ajuns la un consens în privinţa datelor, „se poate vorbi totuşi despre intrarea israeliţilor în Canaan şi ocuparea lui“, scrie Kenneth Kitchen, profesor emerit în egiptologie.

● Biblia afirmă că Iosua „a dat foc Haţorului“, un oraş canaanit (Iosua 11:10, 11). În situl arheologic al oraşului s-au descoperit trei temple canaanite ce fuseseră complet distruse. În plus, arheologii au găsit dovezi că oraşul fusese ars în secolul al XV-lea î.e.n. Aceste descoperiri confirmă ceea ce spune Biblia.

● Alt oraş canaanit este Gabaonul, aflat la circa 10 km de Ierusalim. Arheologii au identificat oraşul când au descoperit aproximativ 30 de toarte de urcioare pe care era gravat numele oraşului. Spre deosebire de locuitorii Haţorului, gabaoniţii din vechime au încheiat un legământ de pace cu Iosua. Însă acesta i-a pus mai târziu ‘să scoată apă’ (Iosua 9:3–7, 23). De ce le-a dat tocmai această sarcină? Potrivit celor descrise în 2 Samuel 2:13 şi Ieremia 41:12, Gabaonul dispunea de o bogată sursă de apă. Sprijinind relatarea biblică, lucrarea Archaeological Study Bible, New International Version face următoarea precizare: „Gabaonul se remarca în mod deosebit prin resursele lui considerabile de apă: un izvor principal şi şapte mai mici“.

● Existenţa a zeci de personaje biblice a fost confirmată de surse istorice. Printre aceste personaje se numără, după cum s-a amintit mai înainte, şi 17 regi, urmaşi ai lui Avraam, care au domnit în Israel sau Iuda. Iată câţiva dintre ei: Ahab, Ahaz, David, Ezechia şi Manase şi Ozia. În mod clar, existenţa acestor dinastii regale constituie un argument incontestabil al faptului că o naţiune numită Israel a intrat în ţara Canaanului şi a ocupat-o.

● În 1896, o echipă de cercetători a descoperit la Teba (Egipt) stela lui Merneptah. Basorelieful aminteşte campania militară purtată cu succes de faraonul Merneptah în Canaan în jurul anului 1210 î.e.n. Acest basorelief reprezintă prima sursă extrabiblică cunoscută ce face referire la Israel, confirmând astfel existenţa acestei naţiuni.

Detaliile exacte — de mare folos

Aşa cum am observat, Biblia conţine numeroase detalii exacte referitoare la persoane, locuri şi evenimente. Toate aceste detalii ne ajută să comparăm ceea ce spune Biblia cu ceea ce afirmă sursele extrabiblice şi să ne convingem astfel că profeţiile biblice se împlinesc cu adevărat. În ceea ce-l priveşte pe Avraam şi sămânţa sa, dovezile atestă că promisiunile lui Dumnezeu s-au împlinit: descendenţii lui Avraam au devenit o naţiune, au ajuns sclavi în Egipt şi mai târziu au ocupat ţara Canaanului. Acestea întăresc, de fapt, cuvintele apostolului Petru, unul dintre scriitorii Bibliei, care a recunoscut cu umilinţă: „Profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“ (2 Petru 1:21).

În secolele ce au urmat cuceririi Canaanului, cursul istoriei naţiunii Israel a luat o turnură neaşteptată, ceea ce a dus la consecinţe tragice. Şi acestea au fost prezise de scriitorii Bibliei, după cum vom vedea în numărul următor.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 17]

 O BINECUVÂNTARE PENTRU „TOATE NAŢIUNILE“

Dumnezeu a promis că oameni din „toate naţiunile“ se vor binecuvânta prin sămânţa lui Avraam (Geneza 22:18). Principalul motiv pentru care Dumnezeu a adus în existenţă o naţiune din urmaşii lui Avraam a fost acela de a face posibilă venirea lui Mesia, care avea să-şi dea viaţa pentru toţi oamenii. * Prin urmare, promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam te vizează şi pe tine! Iată ce citim în Ioan 3:16: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 17]

 EXACTITATE CRONOLOGICĂ

Biblia este foarte exactă din punct de vedere cronologic, inclusiv în ce priveşte plasarea evenimentelor în timp. Un exemplu în acest sens îl constituie versetul din 1 Regi 6:1, care indică momentul când regele Solomon a început lucrările la construirea templului din Ierusalim: „În al patru sute optzecilea an [adică 479 de ani întregi] de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în al patrulea an al domniei lui Solomon ca rege peste Israel, în luna ziv, adică luna a doua, el a început construirea casei lui Iehova“.

Conform cronologiei biblice, al patrulea an al domniei lui Solomon este anul 1034 î.e.n. Adăugând la acesta cei 479 de ani întregi, ajungem în 1513 î.e.n., anul în care israeliţii au ieşit din Egipt.

[Chenarul de la pagina 18]

AVRAAM — UN PERSONAJ ISTORIC

● Tăbliţe de lut datând de la începutul celui de-al doilea mileniu î.e.n. conţin nume de oraşe identice cu numele rudelor lui Avraam, precum Peleg, Serug, Nahor, Terah şi Haran (Geneza 11:17–32).

● În Geneza 11:31 se spune că Avraam şi familia sa au plecat din „oraşul Ur al caldeenilor“. Ruinele acestui oraş au fost descoperite în sud-estul Irakului. Biblia mai arată că Terah, tatăl lui Avraam, a murit în oraşul Haran, care se află probabil pe teritoriul Turciei de azi, iar Sara, soţia lui Avraam, a murit în Hebron, unul dintre cele mai vechi oraşe încă locuite din Orientul Mijlociu (Geneza 11:32; 23:2).

[Tabelul/Fotografia de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

 EVENIMENTE IMPORTANTE — SĂMÂNŢA LUI AVRAAM ŞI EXODUL ISRAELIŢILOR

Patru generaţii de descendenţi ai lui Avraam

Levi

Chehat

Amram

Moise

(î.e.n.)

1843 Moare Avraam

1728 Iacob se mută cu familia în Egipt

1711 Moare Iacob

1657 Moare Iosif

1593 Se naşte Moise

1513 Moise scoate Israelul din Egipt

1473 Moare Moise. Iosua îi conduce pe israeliţi în ţara Canaanului

Perioada judecătorilor

1117 Saul devine primul rege al Israelului, fiind uns de Samuel

1107 Se naşte David

1070 David devine rege al Israelului

1034 Solomon începe construirea templului

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Această stelă, ce conţine inscripţia „Casa lui David“, este una dintre sursele care fac referire la regi ai Israelului sau ai lui Iuda, descendenţi ai lui Avraam

[Provenienţa fotografiei]

© Israel Museum, Jerusalem/The Bridgeman Art Library International