ÎN DORINŢA de a fi admiraţi, unii îşi etalează hainele de firmă ori alte lucruri extravagante. De pildă, într-o ţară asiatică, „cei îmbogăţiţi de curând adoră articolele de lux — poşete franţuzeşti şi maşini sportive italieneşti — şi, mai mult decât atât, le place la nebunie să-şi etaleze [bogăţia]“, se arată într-un articol apărut în ziarul The Washington Post.

Bineînţeles, nu este nimic greşit să te bucuri de rezultatul propriei munci. De fapt, Biblia afirmă: „Orice om să mănânce, să bea şi să se bucure de truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu“ (Eclesiastul 3:13). Dar este înţelept să ne etalăm bunurile sau să facem paradă cu ele? Ce spune Biblia în acest sens?

Când cei bogaţi sau cei care se pretind bogaţi îşi etalează lucrurile, ce fel de prieteni şi-ar putea ei atrage? Iată ce spune Biblia referitor la natura umană în următorul proverb: „Omul nevoiaş este urât până şi de semenul său, dar bogatul are mulţi prieteni“ (Proverbele 14:20).

Care este semnificaţia acestor cuvinte? ‘Prietenii mulţi’ ai bogaţilor sunt prieteni nu atât cu persoanele respective, cât cu bogăţiile lor. Aşa-zisa prietenie a acestora se bazează pe interes, ca de altfel şi vorbirea lor linguşitoare. Biblia cataloghează o asemenea vorbire drept „pretext pentru lăcomie“ (1 Tesaloniceni 2:5).

Aşadar, întrebaţi-vă: „Ce fel de prieteni îmi doresc? Prieteni care mă iubesc pentru ceea ce am sau prieteni adevăraţi, care mă iubesc pentru ceea ce sunt?“. Biblia arată că, în funcţie de comportamentul nostru, ne vom atrage un anumit tip de prieteni.

Altă problemă legată de etalarea bogăţiilor reiese clar din relatarea biblică despre regele Ezechia, care a trăit în anticul Ierusalim. Odată, Ezechia le-a arătat demnitarilor veniţi din Babilon „tot ce se găsea în tezaurele sale“. Cum era de aşteptat, marea lui bogăţie i-a impresionat pe musafiri, însă probabil le-a şi stârnit lăcomia. După ce au plecat, Isaia, un profet al lui Dumnezeu, i-a spus cu mult curaj lui Ezechia că, într-o bună zi, tot tezaurul său avea să fie „dus în Babilon“ şi nu va mai rămâne nimic din el. Aceste cuvinte s-au împlinit. Câţiva ani mai târziu, babilonienii s-au întors şi au luat ca pradă toate bogăţiile ce aparţineau familiei lui Ezechia (2 Regi 20:12–17; 24:12, 13).

În mod asemănător, cei care în prezent îşi expun ostentativ bogăţiile riscă să le piardă, dacă nu pe toate, cel puţin o parte din ele. Iată ce se spune într-un raport privind fenomenul infracţional şi siguranţa din Mexic: „Etalarea ostentativă a bogăţiei acţionează ca un magnet pentru hoţii din Ciudad de México. Cei ce poartă bijuterii şi ceasuri scumpe şi scot în văzul tuturor  sume mari de bani atrag atenţia, dar nu cea dorită“. Mult mai înţelept este să dăm ascultare sfatului Bibliei ‘de a nu ne lăuda cu bogăţiile noastre’ (Ieremia 9:23). „Înţelepciunea este cu cei modeşti“, se spune în Proverbele 11:2.

În loc să fie înfumurată şi să dorească să atragă atenţia, o persoană modestă şi umilă se bucură văzând calităţile şi punctele forte ale altora. Iată ce suntem îndemnaţi în Filipeni 2:3: „Scopul vieţii voastre să nu fie acela de a produce o impresie bună asupra altora. Fiţi smeriţi, având despre alţii o părere mai bună decât despre voi înşivă“ (Noul Testament pe înţelesul tuturor). Iar în Galateni 5:26 citim: „Să nu fim înfumuraţi, luându-ne la întrecere unii cu alţii, invidiindu-ne unii pe alţii“.

Persoanele care dobândesc înţelepciune divină ştiu că altruismul şi respectul reciproc sunt temelia unei prietenii adevărate şi că o astfel de prietenie nu dispare odată cu bogăţiile; dimpotrivă, în timp, devine mai puternică. „Un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul“, se spune în Proverbele 17:17. În plus, pentru o persoană înţeleaptă cel mai important lucru este să-i fie plăcută lui Dumnezeu. Ea ştie că Dumnezeu nu se lasă impresionat de înfăţişare, ci se uită la „persoana ascunsă a inimii“, adică la ceea ce suntem în realitate (1 Petru 3:4). Prin urmare, ea se străduieşte să cultive calităţile atrăgătoare care alcătuiesc ceea ce Biblia numeşte „noua personalitate“ (Efeseni 4:24). Câteva dintre aceste calităţi sunt menţionate în Mica 6:8: „Ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“.

E adevărat, în lumea de azi modestia nu e deloc încurajată. Totuşi, aceasta nu-i surprinde nicidecum pe cei ce studiază Biblia. De ce? Deoarece, referitor la „zilele din urmă“, Biblia a prezis că oamenii vor fi, în general, „lacomi de bani, aroganţi, . . . lăudăroşi, . . . înfumuraţi“ (2 Timotei 3:1–5, Noul Testament — ediţie bilingvă). Într-un astfel de climat social, cei ce-şi etalează bunurile se simt cu siguranţă în largul lor. Însă Dumnezeu ne sfătuieşte ‘să stăm departe de aceştia’, pentru a nu deveni ca ei.