CÂND îi vezi coarnele alungite, bretonul atârnându-i peste ochi şi blana groasă, ciufulită de pe trupul îndesat, n-ai cum să nu recunoşti văcuţa Highland.

Rezistenta rasă Highland, una dintre cele mai vechi rase de vaci, a supravieţuit vreme de secole în condiţiile vitrege din munţii şi insulele Scoţiei. Cândva, vitele ce păşteau singuratice pe înălţimile munţilor erau roşcate şi de talie mai mare, pe când cele de pe insulele din vestul coastei scoţiene erau, de obicei, negre şi mai mici. În prezent, oamenii le consideră o singură rasă, culorile lor variind de la negru, brun, roşu sau galben până la aproape alb.

Bretonul bogat, cu adevărat caraghios al văcuţei Highland nu este lipsit de importanţă. Iarna îi ocroteşte faţa de vânt, ploaie şi zăpadă, iar vara, de insectele ce i-ar putea provoca infecţii.

În vremurile de demult, fermierii arendaşi îşi strângeau noaptea vitele în ţarcuri de piatră deschise la intrare. Aici, vacile erau la adăpost de vremea rea şi de lupi.

Unică între rasele de vaci, Highland are două rânduri de „haine“. Cea exterioară, lăţoasă este alcătuită din fire lungi de păr ce depăşesc uneori 30 cm. Fiind unsuroasă, nu permite picăturilor de ploaie şi fulgilor de zăpadă să pătrundă până la piele. Dedesubtul ei se află o altă „hăinuţă“ de blană, moale şi pufoasă, care-i ţine de cald.

 Jim, care lucrează cu vaci Highland de mulţi ani, ne explică: „E foarte greu să le şamponezi şi e aproape imposibil să le uzi până la piele!“. Înfofolită în „hainele-i“ lânoase, văcuţei Highland îi priesc regiunile muntoase biciuite de ploi aprige şi de vânturi nemiloase, condiţii în care nicio altă rasă de vaci nu ar supravieţui.

Dacă vara vremea e prea caldă şi uscată, văcuţa Highland, adaptabilă din fire, îşi „dă jos“ blana lungă şi lăţoasă. Mai târziu, când vremea rece şi umedă revine, îi creşte una nouă.

Dacă oile tind să distrugă vegetaţia rozând rădăcinile şi lăstarii fragezi, vacile, inclusiv cele din rasa Highland, o ocrotesc, ba chiar îmbunătăţesc calitatea păşunilor. Cum? Cu coarnele lor lungi şi puternice şi cu botul lat, vacile îndepărtează tufele aspre de care majoritatea celorlalte rase de vite refuză să se atingă. O astfel de „curăţenie“ ajută la regenerarea ierbii şi a copacilor.

„Hainele“ vacii Highland mai prezintă un avantaj. Întrucât nu mai are nevoie de un strat suplimentar de grăsime care să-i ţină de cald, vaca Highland are o carne cu un conţinut scăzut de grăsime şi colesterol, fiind mai bogată în proteine şi fier decât alte tipuri de carne de vită. Iar această carne de calitate superioară se obţine fără a fi nevoie să i se asigure vacii furaje scumpe.

Văcuţele Highland trăiesc de multă vreme în preajma omului. Primii scoţieni le adăposteau la parterul locuinţelor lor, ceea ce contribuia la încălzirea etajului superior, unde locuia familia.

Deşi vacile domesticite sunt în general blânde şi ascultătoare, unele vaci Highland pot fi periculoase uneori. De pildă, când are un viţel, mama poate avea un comportament extrem de protector. O persoană care dă nas în nas cu o cireadă trebuie să o înconjoare, nu să treacă printre vite.

Datorită adaptabilităţii ei, rasa Highland este cunoscută în toată lumea. Îi merge de minune în regiunile nordice din Alaska şi Scandinavia şi poate fi zărită păscând chiar şi la 3 000 m altitudine în munţii Anzi. Nu o duce rău însă nici în regiunile mai calde.

Celebră datorită tartanului, kiltului şi cimpoiului, Scoţia se mândreşte şi cu frumoasele-i văcuţe Highland, a căror înfăţişare haioasă este inconfundabilă. Există şi în zona voastră văcuţe cu două rânduri de „haine“?