„Când Cirus şi-a pus în gând să subjuge Babilonul, acesta era deja unul dintre cele mai prestigioase oraşe ale Orientului Mijlociu, poate chiar ale întregii lumi“, se afirmă în cartea Ancient World Leaders — Cyrus the Great. Fluviul Eufrat străbătea Babilonul şi umplea şi şanţurile ce-i împrejmuiau zidurile masive, o combinaţie de mijloace defensive datorită căreia oraşul părea de necucerit.

În amonte, oamenii lui Cirus au deviat apele Eufratului, ceea ce a dus la scăderea nivelului apei în oraş. Soldaţii au ajuns apoi prin albia râului până la porţile oraşului, care fuseseră lăsate deschise, cucerindu-l astfel fără prea mari dificultăţi. Potrivit istoricilor greci Herodot şi Xenofon, babilonienii se simţeau atât de siguri în spatele zidurilor lor de apărare, încât în noaptea atacului mulţi, inclusiv regele, benchetuiau! (Vezi chenarul  „Scrierea de pe perete“.) Fapt şi mai uluitor, victoria lui Cirus a împlinit câteva profeţii biblice extraordinare.

Profeţiile lui Isaia sunt remarcabile deoarece au fost consemnate cu circa 200 de ani înainte ca evenimentele prezise să aibă loc — probabil cu 150 de ani înainte de naşterea lui Cirus! Gândiţi-vă la următoarele detalii profetice:

• Un bărbat pe nume Cirus avea să cucerească Babilonul şi să-i elibereze pe evrei (Isaia 44:28; 45:1).

• Fluviul Eufrat avea să fie secat, lăsând astfel cale liberă armatei lui Cirus (Isaia 44:27).

• Porţile oraşului aveau să fie lăsate deschise (Isaia 45:1).

• Soldaţii babilonieni aveau ‘să înceteze să mai lupte’ (Ieremia 51:30; Isaia 13:1, 7).

În 607 î.e.n., armatele babiloniene distruseseră Ierusalimul şi îi duseseră pe majoritatea supravieţuitorilor în exil. Cât aveau să stea evreii în captivitate? Dumnezeu a spus: „Când se vor împlini cei şaptezeci de ani, . . . voi trage la răspundere pentru nelegiuirea lor pe regele Babilonului şi naţiunea aceea . . . şi voi face din ea o întindere pustie pe timp indefinit“ (Ieremia 25:12).

Aşa cum s-a menţionat, Cirus a cucerit Babilonul în 539 î.e.n. La scurt timp după aceea, el i-a eliberat pe evrei, care au început să se întoarcă în patria lor în 537 î.e.n., după exact 70 de ani de la deportare (Ezra 1:1–4). Cât despre Babilon, acesta a ajuns în cele din urmă „o întindere pustie“, confirmând o dată în plus exactitatea profeţiilor biblice.

Gândiţi-vă: Biblia a prezis 1) exilul de 70 de ani al evreilor, 2) victoria lui Cirus asupra Babilonului şi câteva aspecte-cheie ale strategiei sale, dar şi 3) distrugerea definitivă a Babilonului. Cu siguranţă, simpli oameni nu ar fi putut şti dinainte asemenea informaţii. O concluzie mai rezonabilă ar fi: „Profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu“ (2 Petru 1:21). Biblia merită, aşadar, toată atenţia noastră.