Descoperiţi că fiica voastră adolescentă se răneşte în mod intenţionat. „Oare de ce face asta?“, vă întrebaţi. „Încearcă să se sinucidă?“

Cel mai probabil, răspunsul este nu. Cu toate acestea, dacă fiica voastră îşi face rău singură, * are nevoie de ajutor. Cum i-l puteţi oferi? Mai întâi de toate, trebuie să aflaţi care ar putea fi cauzele comportamentului ei îngrijorător. *

Este automutilarea doar un capriciu al adolescenţilor? E-adevărat, unii tineri încep să se rănească pentru că au auzit că şi alţi tineri fac asta. Chiar dacă pentru unii adolescenţi automutilarea este un capriciu, pentru majoritatea cauzele sunt cu totul altele. De ce? Deoarece persoana în cauză acţionează în secret şi îi este foarte ruşine de obiceiul ei. „Nu voiam să ştie nimeni ce făceam“, spune Celia *, care are 20 de ani. „Îmi ascundeam foarte bine cicatricele.“

Este automutilarea doar un mijloc de a atrage atenţia? Pentru unii, poate că da. Însă persoanele despre care vorbim în acest articol tind să ascundă că se rănesc şi nu încearcă să-şi folosească tăieturile şi vânătăile pentru a impresiona pe cineva. Totuşi, o tânără care în trecut a avut acest obicei a mărturisit că ar fi dorit ca cineva să-i observe rănile, iar astfel să primească mai devreme ajutorul necesar.

De ce recurg unii la automutilare? Cauzele sunt complexe. Însă motivul principal ar fi că majoritatea tinerilor care se rănesc simt o durere emoţională greu de exprimat în cuvinte. În cartea sa Cutting, Steven Levenkron, specialist în sănătate mintală, afirmă că, „pentru [cei ce-şi fac rău], durerea fizică este o modalitate de a-şi vindeca durerea emoţională“.

Dar dacă vă învinovăţiţi pentru această situaţie? În loc să vă concentraţi asupra unor posibile greşeli pe care le-aţi făcut în creşterea fiicei voastre, concentraţi-vă asupra a ceea ce puteţi face pentru a o ajuta să-şi revină.

Încurajaţi-o să vă vorbească despre ce o frământă. Iată câteva sfaturi:

Consolaţi-o. Dacă fiica voastră vă dezvăluie că se răneşte singură, încercaţi să nu vă arătaţi şocaţi sau îngroziţi. Vorbiţi-i în schimb cu calm şi consolaţi-o. (Principiu biblic: 1 Tesaloniceni 5:14)

Puneţi-i întrebări care să o ajute să se deschidă. De pildă, i-aţi putea spune: „Ştiu că nu ai întotdeauna o părere bună despre tine. Ce te frământă?“ sau „Cum să te ajut când te simţi îngrijorată sau deprimată?“ ori „Ce ţi-ai dori cel mai mult să fac pentru a fi mai apropiate?“. Ascultaţi-i cu atenţie răspunsul fără să o întrerupeţi. (Principiu biblic: Iacov 1:19)

Ajutaţi-o să aibă un punct de vedere echilibrat cu privire la sine. Întrucât cei ce-şi fac rău singuri se concentrează în general asupra eşecurilor lor, probabil ar fi bine să vă încurajaţi fiica adolescentă să-şi vadă şi părţile bune. I-aţi putea propune să scrie cel puţin trei lucruri care-i plac cu privire la propria persoană. „Faptul de a scrie ce puncte forte aveam m-a ajutat să văd că am însuşiri frumoase“, spune o tânără pe nume Briana. *

Îndemnaţi-o să se roage lui Iehova Dumnezeu. Biblia spune: ‘Aruncaţi-vă toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi’ (1 Petru 5:7). Iată ce mărturiseşte Lorena, care are 17 ani: „Am făcut eforturi să-mi vărs inima înaintea lui Iehova Dumnezeu îndeosebi când mă simţeam tentată să mă rănesc. Rugăciunea m-a ajutat în lupta împotriva acestui obicei“. (Principiu biblic: 1 Tesaloniceni 5:17)