Salt la conţinut

Salt la cuprins

 PORTRETE DIN TRECUT

Joseph Priestley

Joseph Priestley

„Ingeniozitatea, înflăcărarea, dinamismul şi omenia lui, curiozitatea nemărginită cu care a pătruns în nenumărate arii ale cunoaşterii fizice, morale şi sociale, locul lui în ştiinţă, teologie, filozofie şi politică, ciudata sa legătură cu Revoluţia [Franceză], precum şi tulburătoarea poveste a suferinţelor sale nemeritate fac din el eroul veacului al XVIII-lea.” (Frederic Harrison, filozof)

CE REALIZĂRI deosebite a avut Joseph Priestley? Descoperirile şi scrierile sale au influenţat concepţia oamenilor despre rolul guvernelor, natura lui Dumnezeu şi chiar aerul pe care îl respirăm.

Indiferent că a abordat în scrierile sale teme ştiinţifice sau religioase, Priestley a respins teoriile şi tradiţiile în favoarea faptelor şi a adevărului. Cum anume?

A CĂUTAT ADEVĂRUL ÎN ŞTIINŢĂ

După ce, în 1765, l-a întâlnit pe omul de ştiinţă american Benjamin Franklin, Joseph Priestley – care, până atunci, doar cochetase cu ştiinţa – a început să facă experimente în domeniul electricităţii. În anul următor, colegii lui au fost atât de impresionaţi de descoperirile sale, încât l-au ales membru al Societăţii Regale din Londra.

Priestley şi-a îndreptat apoi atenţia spre chimie. Într-o scurtă perioadă de timp, el a descoperit mai multe gaze, între care amoniacul şi protoxidul de azot (gazul ilariant). Mai mult, a introdus dioxid de carbon în apă, obţinând astfel apă carbogazoasă.

În 1774, în timp ce făcea experimente în sudul Angliei, Priestley a izolat un gaz cu proprietăţi deosebite, care făcea ca lumânările să ardă mai intens. Mai târziu, a introdus două uncii (60 ml) din acel gaz sub un clopot de sticlă,  unde a pus şi un şoarece. Perioada de supravieţuire a şoarecelui sub clopotul de sticlă a fost de două ori mai mare decât dacă sub clopot ar fi fost aer obişnuit! Apoi, chiar şi Priestley a inhalat gazul respectiv şi „a simţit că, o vreme, a putut respira mai uşor”, a spus el ulterior.

Joseph Priestley descoperise oxigenul. * El a numit gazul aer deflogisticat, presupunând că descoperise aer obişnuit care nu avea flogistic – o substanţă ipotetică, despre care se credea că împiedică arderea. Deşi concluzia lui Priestley a fost greşită, mulţi consideră că această descoperire reprezintă „apogeul întregii sale activităţi”.

A CĂUTAT ADEVĂRUL ÎN RELIGIE

Întrucât credea că teoriile preconcepute ascundeau adevărul ştiinţific, Priestley credea şi că tradiţiile şi dogmele religioase ascundeau adevărul religios. Cu toate acestea, pe parcursul îndelungii sale căutări a adevărului biblic, Priestley a adoptat unele idei care nu erau în armonie cu ceea ce învaţă în realitate Biblia. De pildă, el a crezut la un moment dat că Biblia nu era inspirată de Dumnezeu şi, în plus, a respins învăţătura biblică referitoare la existenţa preumană a lui Isus.

„Dacă ştiinţa înseamnă a căuta adevărul, Priestley a fost un adevărat om de ştiinţă.”(Katherine Cullen, biolog)

Priestley, totuşi, a demascat învăţături religioase false care erau şi încă sunt promovate de religiile principale ale lumii. El a scris că adevărul predat de Isus şi de discipolii săi a fost mai târziu corupt de falsităţi, precum învăţătura falsă despre Treime, concepţia eronată că sufletul este nemuritor şi închinarea la imagini, pe care, de fapt, Biblia o condamnă.

Ideile religioase ale lui Priestley, precum şi modul în care a susţinut el Revoluţia Franceză şi Revoluţia Americană i-a înfuriat pe compatrioţii săi. În 1791, o gloată i-a distrus casa şi laboratorul, Priestley văzându-se astfel nevoit să fugă în Statele Unite. Deşi oamenii îl cunosc îndeosebi pentru descoperirile sale ştiinţifice, Joseph Priestley a fost convins că a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi scopul Său era de „o importanţă crucială şi constituia o onoare inegalabilă”.

^ par. 10 Cu ceva timp înainte, chimistul suedez Carl Scheele izolase şi el oxigenul, dar nu şi-a publicat descoperirea. Mai târziu, chimistul francez Antoine-Laurent Lavoisier a denumit acest gaz oxigen.