MONARHIA spaniolă dorea să pună bazele unui stat creştin condus după un singur cod de legi. Moriscii erau socotiţi infideli şi, prin urmare, potrivit gândirii acelei vremi, prezenţa lor în peninsulă era o gravă jignire la adresa lui Dumnezeu. După mulţi ani, s-a luat o decizie: moriscii trebuiau expulzaţi! *

Veacuri la rând, maurii din Spania – o minoritate musulmană numită mudejar –, au trăit într-o pace relativă în zonele aflate sub conducere catolică. O vreme, aceştia s-au bucurat în anumite zone de un statut ce le-a permis să-şi păstreze propriile legi şi obiceiuri şi să-şi practice religia.

În 1492 însă, monarhii catolici Ferdinand al II-lea de Aragon şi Isabela de Castilia au cucerit Granada, ultimul bastion musulman al Iberiei. Termenii capitulării le garantau maurilor de aici drepturi asemănătoare celor ale mudejarilor. Totuşi, n-a trecut mult şi conducătorii catolici şi-au intensificat persecuţiile asupra minorităţii musulmane, exercitând asupra acesteia presiuni tot mai mari de a se converti la catolicism. Maurii au protestat împotriva acestei încălcări a acordurilor încheiate, iar în 1499 s-au  revoltat. Trupele spaniole au înăbuşit revolta, după care musulmanii au fost obligaţi, comunitate după comunitate, fie să se convertească, fie să emigreze. Cei ce s-au convertit şi au rămas în Spania au fost numiţi de spanioli moriscos, sau morisci.

Deşi, în anul 1526, islamismul a fost interzis pe tot cuprinsul Spaniei, majoritatea moriscilor îşi practicau religia în ascuns. În cea mai mare parte, ei şi-au păstrat identitatea culturală.

La început, convertirea formală a moriscilor la catolicism a fost tolerată de spanioli. La urma urmei, moriscii erau utili societăţii: lucrau ca artizani şi meşteşugari, efectuau munci grele şi plăteau taxe. Totuşi, refuzul lor de a se integra în comunitatea spaniolă era privit cu dispreţ, motiv pentru care moriscii erau discriminaţi atât de autorităţi, cât şi de mase. Se prea poate ca aceste prejudecăţi să fi fost alimentate de suspiciunile tot mai mari ale Bisericii privind sinceritatea convertirii lor.

Nu a trecut mult şi toleranţei i-a luat locul constrângerea. În 1567, regele Filip al II-lea a promulgat o lege prin care limba, vestimentaţia, obiceiurile şi tradiţiile moriscilor erau interzise. Această măsură a generat noi revolte şi vărsări de sânge.

Potrivit istoricilor, monarhii Spaniei s-au convins că „moriscii nu erau nici buni creştini, nici supuşi loiali”. Drept urmare, i-au acuzat de conspiraţie împotriva Spaniei, pretinzând că partizau cu duşmanii ţării – piraţii berberi, protestanţii francezi şi turcii – cu scopul de a o invada. Din cauza prejudecăţilor şi a temerilor că moriscii aveau să devină trădători, Filip al III-lea a emis, în 1609, un ordin de expulzare a acestora din ţară. * În anii ce au urmat, cei despre care se credea că erau morisci au fost aspru persecutaţi. Prin astfel de mijloace josnice a câştigat catolicismul în Spania supremaţie religioasă!