Tu şi partenerul tău aveţi preferinţe diferite cu privire la un anumit lucru. Realist vorbind, aveţi cel puţin trei variante:

1. Să insistaţi cu încăpăţânare până când obţineţi ce vreţi.

2. Să cedaţi cu indiferenţă în faţa dorinţelor partenerului.

3. Să faceţi concesii amândoi.

Dar poate că vă gândiţi: „Ideea de a face concesii nu mă prea încântă. Niciunul dintre noi nu va obţine ce-şi doreşte!”.

Fiţi siguri însă că a face concesii nu înseamnă a pierde, atât timp cât ştiţi să acţionaţi în maniera potrivită. Înainte de a analiza modul în care puteţi face concesii, ar trebui să cunoaşteţi câteva lucruri despre acest atu vital.

Concesiile pretind muncă în echipă. Probabil că, înainte de căsătorie, eraţi obişnuiţi să luaţi decizii în mod individual. Totuşi, după căsătorie, atât tu, cât şi partenerul tău trebuie să puneţi căsnicia mai presus de propriile dorinţe. Nu consideraţi aceasta un dezavantaj, ci un avantaj. „Ideile a doi oameni puse laolaltă pot duce la o soluţie mult mai bună decât cea găsită de o singură persoană”, spune o femeie căsătorită pe nume Alexandra.

Concesiile pretind o minte deschisă. „Nu trebuie să fii de acord cu tot ce spune sau gândeşte partenerul tău, dar trebuie să fii deschis şi dispus să iei în considerare punctul lui de vedere”, scrie John Gottman, consilier matrimonial. „Dacă stai cu braţele încrucişate şi dai din cap dezaprobator (sau doar gândeşti aşa, fără să te manifeşti) când partenerul de viaţă încearcă să vorbească cu tine despre o problemă, discuţia nu va duce nicăieri.” *

Concesiile pretind spirit de sacrificiu. Nimănui nu-i face plăcere să trăiască alături de cineva care se ghidează după principiul: „Ori eşti cu mine, ori eşti împotriva mea”. E mult mai bine ca ambii parteneri să dea dovadă de spirit de sacrificiu. „Există momente când cedez în favoarea dorinţelor soţului meu ca să-l fac fericit, dar şi el face asta pentru mine”, mărturiseşte o soţie pe nume June. „Aşa se procedează într-o căsătorie: primeşti şi dăruieşti, nu doar primeşti.”

Începeţi cu dreptul. De regulă, o discuţie se încheie pe acelaşi ton pe care şi începe. Dacă începeţi discuţia adresându-vă cuvinte tăioase, şansele de a ajunge în mod paşnic la un compromis scad considerabil. De aceea, urmaţi sfatul Bibliei: „Îmbrăcaţi-vă cu . . . compasiune, cu bunătate, cu umilinţă, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12). Asemenea calităţi vă vor ajuta pe tine şi pe partener să evitaţi certurile şi să vă concentraţi la rezolvarea problemei. (Principiu biblic: Coloseni 4:6)

Stabiliţi o bază comună. Dacă încercările voastre de a face concesii se sfârşesc prin certuri aprinse, probabil că vă concentraţi prea mult asupra diferenţelor de opinie. Încercaţi mai degrabă să vedeţi sub ce aspecte sunteţi de acord. În acest sens, v-ar putea fi utilă următoarea sugestie:

Fiecare dintre voi să facă o listă cu două coloane. În prima coloană, treceţi aspectele asupra cărora aveţi opinii categorice, iar în a doua, aspectele cu privire la care aţi putea face concesii. Apoi discutaţi pe baza celor două liste. S-ar putea să constataţi că nu aveţi păreri chiar atât de diferite în ce priveşte aspectele menţionate în prima coloană. În acest caz, vă va fi mai uşor să faceţi concesii. Totuşi, chiar dacă descoperiţi că aveţi păreri diferite, punerea pe hârtie a tuturor acestor aspecte vă va ajuta să dobândiţi o perspectivă mai clară asupra problemei.

Căutaţi împreună soluţii. Unele probleme pot fi rezolvate relativ uşor. În cazul problemelor mai complexe însă, soţul şi soţia îşi pot întări legătura conjugală găsind împreună o soluţie la care probabil niciunul dintre ei nu s-ar fi gândit individual. (Principiu biblic: Eclesiastul 4:9)

Fiţi dispuşi să vă schimbaţi punctul de vedere. Biblia spune: „Fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia, la rândul ei, să aibă respect profund faţă de soţul ei” (Efeseni 5:33). Când se simt iubiţi şi respectaţi, soţul şi soţia sunt dispuşi să ia în considerare punctul de vedere al celuilalt, ba chiar să se lase influenţaţi de acesta. Un soţ pe nume Cameron spune: „Există lucruri pe care în trecut nu le-ai fi făcut, dar pe care ulterior, datorită influenţei partenerului de viaţă, ajungi să le îndrăgeşti”. (Principiu biblic: Geneza 2:18)