ÎN TIMPUL zborului, un avion cu reacţie creează puternice vârtejuri de aer la capătul aripilor. Acestea produc rezistenţă la înaintare, mărind astfel consumul de combustibil al avionului. În plus, ele ar putea afecta chiar şi zborul unor aeronave ce s-ar afla în spate. De aceea, intervalul dintre decolările de pe aceeaşi pistă trebuie să fie suficient de mare pentru ca vârtejurile să se disipeze.

Proiectanţii de avioane au descoperit o modalitate de a reduce aceste probleme: wingleturile (aripioare). Sursa lor de inspiraţie au fost penele curbate în sus din vârful aripilor unor păsări cu zbor planat, precum şorecarii, acvilele şi berzele.

Gândiţi-vă: Pe parcursul zborului, penele din vârful aripilor acestor păsări mari se curbează în sus, până când ajung în poziţie aproape verticală. Această configuraţie asigură portanţă maximă la o lungime minimă a aripii şi îmbunătăţeşte randamentul. Proiectanţii au realizat aripi de avioane cu o formă asemănătoare. În urma unor teste inovatoare efectuate în tunele aerodinamice, au descoperit că aceste aripi, curbate la vârf şi aliniate corespunzător curenţilor de aer, contribuie la îmbunătăţirea randamentului aeronavei, în prezent cu până la 10% sau chiar mai mult. De ce? Wingleturile reduc la minimum rezistenţa la înaintare micşorând dimensiunile vârtejurilor. În plus, creează un fel de tracţiune ce „neutralizează o parte din rezistenţa obişnuită la înaintare a avionului”, se spune în Encyclopedia of Flight.

Datorită wingleturilor, avioanele pot să parcurgă distanţe mai lungi, să transporte o încărcătură mai mare, să aibă aripi mai scurte, ceea ce facilitează parcarea, şi să consume mai puţin combustibil. De exemplu, în 2010, companiile aeriene „au economisit, la nivel mondial, 7 600 de milioane de litri de combustibil”, reducând astfel considerabil emisiile de gaze, se precizează într-un comunicat de presă NASA.

Ce credeţi? Au apărut păsările cu zbor planat şi aripa lor unică prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?