INDISCUTABIL, creşterea copiilor nu e o sarcină uşoară. Însă, reţinându-vă să-i disciplinaţi pe copii când situaţia o cere, sarcina voastră devine şi mai grea. De ce? Deoarece, în lipsa disciplinării, 1) copiii continuă să fie neascultători, ceea ce îi epuizează pe părinţi şi 2) părinţii oferă o îndrumare inconsecventă, ceea ce îi derutează pe copii.

În schimb, o disciplinare echilibrată, plină de iubire poate contribui la formarea gândirii unui copil şi la modelarea caracterului său. În plus, copilul se va simţi în siguranţă şi va deveni un adult cu simţul răspunderii. Dar unde puteţi găsi sfaturi demne de încredere pentru a vă disciplina copiii?

Editorii acestei reviste, Martorii lui Iehova, consideră că Biblia este, aşa cum se spune chiar în paginile ei, „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze” (2 Timotei 3:16). Biblia nu e un simplu manual de creştere a copiilor; principiile ei oferă sfaturi practice pentru familii. Să analizăm câteva exemple.

CE SPUNE BIBLIA: „Nebunia este lipită de inima copilului” (Proverbele 22:15).

Deşi copiii ne încântă prin bunătatea şi atenţiile lor, ei tind să facă şi prostioare. Prin urmare, copiii au nevoie de disciplinare (Proverbele 13:24). Conştientizând acest adevăr, vă veţi putea achita de responsabilitatea de părinte.

CE SPUNE BIBLIA: „Nu te reţine să-ţi disciplinezi copilul” (Proverbele 23:13).

Nu trebuie să vă temeţi că o disciplinare echilibrată îi va dăuna copilului ori îl va face să aibă resentimente faţă de voi în anii de mai târziu. Când este administrată cu iubire, disciplinarea îi va ajuta pe copii să înveţe să accepte cu umilinţă corectarea, trăsătură de care vor avea nevoie chiar şi la maturitate (Evrei 12:11).

 CE SPUNE BIBLIA: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera!” (Galateni 6:7).

E firesc ca părinţii să dorească să-şi ocrotească copiii, şi pe bună dreptate. Dar şi în această privinţă e nevoie de echilibru. Nu le faceţi niciun serviciu copiilor dacă îi „scăpaţi” de consecinţele greşelilor lor sau dacă le luaţi apărarea când un profesor sau alt adult vă aduce la cunoştinţă o faptă greşită de-a lor. Ar fi bine să-i consideraţi pe aceşti adulţi aliaţii voştri. Astfel, îi veţi învăţa pe copii să respecte autoritatea, inclusiv autoritatea voastră (Coloseni 3:20).

CE SPUNE BIBLIA: „Copilul lăsat de capul lui îi aduce ruşine mamei sale” (Proverbele 29:15).

Deşi părinţii nu ar trebui să aibă niciodată un comportament abuziv, ei trebuie să evite şi cealaltă extremă, aceea de a fi prea indulgenţi. „Copiii ai căror părinţi sunt indulgenţi nu înţeleg că în casă adulţii sunt la cârmă”, se spune în cartea The Price of Privilege. Dacă nu vă asumaţi autoritatea, copilul va trage concluzia că el e la putere. Ca urmare, va lua decizii neînţelepte care îi vor cauza multă suferinţă şi lui, dar şi vouă (Proverbele 17:25; 29:21).

CE SPUNE BIBLIA: „Bărbatul . . . se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne” (Matei 19:5).

Potrivit Bibliei, un bărbat şi o femeie trebuie să fie căsătoriţi înainte de a concepe copii şi să rămână împreună şi după ce copiii cresc şi pleacă din căminul părintesc (Matei 19:5, 6). Aşadar, mai întâi de toate sunteţi partener conjugal şi doar apoi părinte. Însă, dacă priorităţile voastre sunt inversate, copilul ar putea ajunge ‘să gândească despre sine mai mult decât trebuie’ (Romani 12:3). Când viaţa unei familii gravitează în jurul copilului, relaţia conjugală slăbeşte.

Ca să vă îndepliniţi rolul de părinte, ar fi bine să ţineţi cont de următoarele principii când vă disciplinaţi copiii.

Fiţi iubitori. „Nu-i exasperaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze!” (Coloseni 3:21)

Fiţi consecvenţi. „Da-ul vostru să însemne Da şi Nu-ul vostru, Nu.” (Matei 5:37)

Fiţi rezonabili. „Te voi corecta în măsura potrivită.” (Ieremia 30:11) *