CE SPUN OAMENII

În unele culturi, relaţiile sexuale extraconjugale, mai ales din partea soţului, nu sunt considerate greşite. Iar unii nu văd în căsnicie o legătură permanentă.

CE SPUNE BIBLIA

În Biblie, adulterul se referă în general la relaţii sexuale intenţionate, comise de o persoană căsătorită – fie bărbat, fie femeie – cu altcineva decât partenerul conjugal (Iov 24:15; Proverbele 30:20). Adulterul este un lucru pe care Dumnezeu îl detestă. În Israelul antic, pedeapsa pentru adulter era moartea (Leviticul 18:20, 22, 29). În plus, Isus şi-a învăţat discipolii să nu comită adulter (Matei 5:27, 28; Luca 18:18-20).

DE CE ARE IMPORTANŢĂ

Persoanele adultere îşi încalcă jurământul solemn făcut partenerului lor în ziua căsătoriei. În plus, printr-o asemenea conduită, ele „păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu” (Geneza 39:7-9). O consecinţă crudă a adulterului este uneori separarea părinţilor de copiii lor. Mai mult, Biblia avertizează că „Dumnezeu îi va judeca pe . . . adulteri” (Evrei 13:4).

„Căsătoria să fie onorabilă la toţi şi patul conjugal să fie nepângărit.” (Evrei 13:4)

CE SPUNE BIBLIA

Biblia îi permite unei persoane căsătorite să pună capăt legăturii conjugale pe motivul imoralităţii sexuale a partenerului (Matei 19:9). Aceasta înseamnă că, în urma unui act de infidelitate, partenerul nevinovat are dreptul de a decide dacă va rămâne cu partenerul infidel sau va intenta divorţ. Aceasta este o decizie personală (Galateni 6:5).

Privind lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, căsătoria este o legătură sacră, pe viaţă (1 Corinteni 7:39). Dumnezeu urăşte divorţul intentat din motive banale, cum ar fi unele nemulţumiri legate de partenerul conjugal. Prin urmare, decizia de a divorţa trebuie tratată cu multă seriozitate (Maleahi 2:16; Matei 19:3-6).

„Eu vă spun că cine divorţează de soţia lui dintr-un alt motiv decât fornicaţia o face să comită adulter.” (Matei 5:32)

CE SPUNE BIBLIA

Nu. Biblia spune că Dumnezeu arată îndurare faţă de cei care se căiesc de păcatele lor, inclusiv adulterul, şi nu le mai practică (Faptele 3:19; Galateni 5:19-21). De fapt, Biblia vorbeşte despre bărbaţi şi femei care au încetat să comită adulter şi ulterior au devenit prieteni cu Dumnezeu (1 Corinteni 6:9-11).

Îndurarea lui Dumnezeu a fost evidentă în cazul regelui David al anticului Israel. David a comis adulter cu soţia unuia dintre ofiţerii armatei lui (2 Samuel 11:2-4). Biblia afirmă clar că „lucrul pe care îl făcuse David a fost rău în ochii lui” Dumnezeu (2 Samuel 11:27). După ce a fost mustrat, David s-a căit şi a fost iertat de Dumnezeu. Totuşi, el a suferit consecinţele triste ale acţiunilor sale (2 Samuel 12:13, 14). Înţeleptul rege Solomon a afirmat mai târziu că „oricine comite adulter cu o femeie este lipsit [de o motivaţie bună]” (Proverbele 6:32, nota de subsol).

CE PUTEŢI FACE

Dacă aţi comis adulter, trebuie să le cereţi iertare atât lui Dumnezeu, cât şi partenerului vostru (Psalmul 51:1-5). Învăţaţi să urâţi adulterul aşa cum îl urăşte Dumnezeu (Psalmul 97:10). Fiţi hotărâţi să evitaţi pornografia, fanteziile sexuale, flirtul sau orice altceva v-ar putea determina să dezvoltaţi un interes de natură sexuală faţă de altă persoană decât soţul sau soţia voastră (Matei 5:27, 28; Iacov 1:14, 15).

Dacă aţi fost victima adulterului comis de partenerul conjugal, fiţi siguri că Dumnezeu vă înţelege sentimentele (Maleahi 2:13, 14). Cereţi-i alinare şi îndrumare, iar el ‘vă va susţine’ (Psalmul 55:22). Dacă alegeţi să vă iertaţi partenerul şi să nu puneţi capăt căsniciei, va fi necesar ca amândoi să lucraţi din greu la reconstruirea legăturii conjugale (Efeseni 4:32).

„Iehova lasă să treacă păcatul tău”, i-a spus profetul Natan lui David după ce a comis adulter şi, ulterior, s-a căit (2 Samuel 12:13).