1, 2. a) De ce sunt foarte cunoscute cuvintele din Deuteronomul 6:4? b) De ce a rostit Moise aceste cuvinte?

DE SECOLE, cele șase cuvinte ebraice din Deuteronomul 6:4 fac parte dintr-o rugăciune specială rostită de membrii religiei iudaice. Ei o rostesc zilnic, dimineața și seara. Această rugăciune este numită Șema, după primul cuvânt al versetului. Prin această rugăciune, iudeii pioși își declară devoțiunea exclusivă față de Dumnezeu.

² Aceste cuvinte fac parte din ultimul discurs ținut de Moise în fața națiunii Israel în câmpiile Moabului în 1473 î.e.n. Israeliții erau pe punctul de a traversa Iordanul pentru a lua în stăpânire Țara Promisă (Deut. 6:1). Moise, care fusese conducătorul lor 40 de ani, dorea ca israeliții să înfrunte în mod curajos dificultățile care le stăteau înainte. Ei trebuiau să se încreadă în Iehova, Dumnezeul lor, și să-i fie fideli. Prin urmare, ultimele cuvinte rostite de Moise urmau să aibă un efect profund asupra lor. După ce a menționat Cele zece porunci și alte dispoziții pe care Iehova le dăduse națiunii, Moise a făcut declarația plină de forță consemnată în Deuteronomul 6:4, 5. (Citește.)

3. La ce întrebări vom găsi răspuns în acest articol?

 ³ Nu știau israeliții că Iehova, Dumnezeul lor, este „un singur Iehova”? Bineînțeles că știau. Israeliții fideli se închinau unui singur Dumnezeu, Dumnezeul strămoșilor lor Avraam, Isaac și Iacob. Atunci de ce le-a amintit Moise că Iehova, Dumnezeul lor, este „un singur Iehova”? Ce legătură există între acest adevăr și faptul de a-l iubi pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea, așa cum se spune în versetul 5? Și ce semnificație au pentru noi cuvintele din Deuteronomul 6:4, 5?

4, 5. a) Care este unul dintre sensurile expresiei „un singur Iehova”? b) Prin ce se deosebește Iehova de dumnezeii națiunilor?

⁴ Unic. Expresia „un singur Iehova” transmite ideea că Iehova este unic, că nimeni nu este egal cu el sau asemenea lui. După cât se pare, Moise nu a folosit această expresie pentru a combate învățăturile religioase false despre un dumnezeu triunic. Iehova este Făuritorul cerului și al pământului, Suveranul universului. În afară de el, nu există niciun Dumnezeu real sau adevărat; niciun alt dumnezeu nu este ca el (2 Sam. 7:22). Astfel, Moise le-a amintit israeliților că trebuiau să se închine numai lui Iehova. Ei nu trebuiau să urmeze popoarele din jur, care se închinau la tot felul de zei și zeițe. Acele popoare credeau că unii dintre dumnezeii lor aveau control asupra unor fenomene ale naturii. Alții erau forme distincte ale anumitor zeități.

⁵ De exemplu, egiptenii se închinau la Ra, zeul-soare, la Nut, zeița cerului, la Geb, zeul pământului, la Hapi, zeul Nilului, și la numeroase animale sfinte. Mulți dintre acești dumnezei falși au fost umiliți de Iehova prin intermediul celor zece plăgi. Cel mai important dumnezeu canaanit era Baal, zeul fertilității, despre care se credea că era și zeul cerului, al ploii și al furtunii. În multe locuri, Baal era considerat și zeu protector (Num. 25:3). Israeliții trebuiau să-și aducă aminte că Dumnezeul lor, „adevăratul Dumnezeu”, este „un singur Iehova” (Deut. 4:35, 39).

6, 7. a) Care este o altă semnificație a expresiei „un singur Iehova”? b) Cum a dovedit Iehova că este „un singur Iehova”?

⁶ Consecvent și loial. Expresia „un singur Iehova” transmite și ideea de unitate în ce privește scopul și acțiunile sale, care sunt întotdeauna demne de încredere. Iehova Dumnezeu nu este schimbător sau imprevizibil. El este întotdeauna fidel, consecvent, loial și drept. Iehova i-a promis lui Avraam că urmașii lui aveau să moștenească Țara Promisă. Pentru a-și respecta promisiunea, el a făcut multe miracole impresionante. După 430 de ani de la acea promisiune, scopul lui Iehova nu se schimbase (Gen. 12:1, 2, 7; Ex. 12:40, 41).

⁷ Secole mai târziu, când a spus că israeliții erau martorii săi, Iehova le-a zis: „Eu sunt Același. Înainte de mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu și nici după mine n-a mai fost vreunul”. De asemenea, pentru a arăta clar că scopul său nu se schimbă niciodată, Iehova a adăugat: „Eu sunt Același întotdeauna” (Is. 43:10, 13; 44:6; 48:12). Ce privilegiu extraordinar au avut israeliții să-i slujească lui Iehova, Dumnezeul care este consecvent și loial în toate căile sale! Și noi avem același privilegiu (Mal. 3:6; Iac. 1:17).

8, 9. a) Ce așteaptă Iehova din partea închinătorilor săi? b) Cum a scos în evidență Isus semnificația cuvintelor lui Moise?

⁸ Moise le-a amintit israeliților că Iehova era constant în ce privește iubirea și  grija pe care le-o purta. Așa stând lucrurile, era de așteptat ca ei să-i acorde devoțiune exclusivă, iubindu-l fără rezerve, cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea lor. Părinții trebuiau să-și învețe copiii despre Iehova cu orice ocazie, astfel încât și ei să-i acorde aceeași devoțiune (Deut. 6:6-9).

⁹ Întrucât Iehova este constant în ce privește voința și scopul său, este clar că cerințele sale de bază pentru închinătorii adevărați sunt aceleași și în prezent. Pentru ca închinarea noastră să-i fie plăcută, și noi trebuie să-i acordăm lui Iehova devoțiune exclusivă și să-l iubim cu toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea noastră. De fapt, Isus a spus că aceasta este cea mai importantă poruncă. (Citește Marcu 12:28-31.) Prin urmare, să vedem cum putem arăta prin acțiunile noastre că înțelegem cu adevărat că „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova”.

10, 11. a) Ce înseamnă să-i acordăm lui Iehova devoțiune exclusivă? b) Cum și-au demonstrat tinerii evrei din Babilon devoțiunea exclusivă față de Iehova?

¹⁰ Întrucât Iehova este singurul nostru Dumnezeu, noi îi acordăm devoțiune exclusivă prin faptul că ne închinăm numai lui. Nu putem să ne închinăm și la alți dumnezei și nu putem să includem în închinarea noastră idei sau practici ale altor religii. Să nu uităm că Iehova nu este doar unul dintre numeroșii dumnezei sau cel mai mare și mai puternic dintre aceștia. El este singurul Dumnezeu adevărat și numai lui trebuie să i se aducă închinare. (Citește Revelația 4:11.)

¹¹ În cartea Daniel citim despre tinerii evrei Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Ei și-au demonstrat devoțiunea exclusivă față de Iehova prin faptul că n-au vrut să mănânce alimente necurate. Iar cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să se plece înaintea chipului de aur ridicat de Nebucadnețar. Prioritățile lor au fost clare; ei n-au făcut niciun compromis în ce privește închinarea (Dan. 1:1–3:30).

12. La ce trebuie să fim atenți dacă vrem să-i acordăm lui Iehova devoțiune exclusivă?

¹² Pentru a-i acorda lui Iehova devoțiune exclusivă, trebuie să fim atenți să nu permitem ca alte lucruri să ia locul pe care numai Iehova trebuie să-l aibă în viața noastră sau să fie pe același loc. Care ar putea fi aceste lucruri? În Cele zece porunci, Iehova a arătat clar că poporul său nu trebuie să aibă alți dumnezei în afară de el și nu trebuie să practice nicio formă de idolatrie (Deut. 5:6-10). În prezent, idolatria poate îmbrăca multe forme, unele dintre ele fiind chiar greu de recunoscut. Însă cerințele lui Iehova nu s-au schimbat. El continuă să fie „un singur Iehova”. Să vedem cum putem evita idolatria în prezent.

13. Ce ar putea ajunge să ia locul iubirii noastre față de Iehova?

¹³ În Coloseni 3:5 (citește), creștinii primesc un sfat foarte direct cu privire la unele lucruri care le-ar putea distruge relația specială pe care o au cu Iehova. Să observăm că lăcomia este pusă în legătură cu idolatria. De ce? Deoarece dorința de a avea ceva, de exemplu bogăție sau lux, poate ajunge să ne controleze atât de mult viața, încât să devină asemenea unui dumnezeu puternic. Însă, când examinăm întregul verset, nu este greu să ne dăm seama că toate celelalte practici păcătoase menționate aici au, într-un fel sau altul, legătură cu lăcomia și deci cu idolatria. Dacă ne dorim foarte mult astfel de lucruri, ele ar putea ajunge să ia locul iubirii noastre față de Dumnezeu. Nu  am vrea niciodată să permitem ca aceste lucruri să ne controleze viața, astfel încât Iehova să nu mai fie pentru noi „un singur Iehova”!

14. Ce avertisment a dat apostolul Ioan?

¹⁴ Apostolul Ioan a scos în evidență aceeași idee. El a avertizat că, dacă cineva iubește lucrurile din lume, adică „dorința cărnii, dorința ochilor și etalarea ostentativă a mijloacelor de existență”, atunci „iubirea de Tatăl nu este în el” (1 Ioan 2:15, 16). Aceasta înseamnă că trebuie să ne examinăm cu regularitate inima pentru a vedea dacă nu cumva iubim lumea. S-ar putea să constatăm că ne simțim atrași de divertismente, tovărășii sau stiluri de îmbrăcăminte și de aranjare lumești. Sau poate că vrem să obținem „lucruri mari”, de exemplu urmând o instruire superioară (Ier. 45:4, 5). Ne aflăm în pragul lumii noi promise de Dumnezeu. Așadar, este foarte important să păstrăm în minte cuvintele pline de forță rostite de Moise! Dacă înțelegem clar și credem cu tărie că „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova”, vom face tot ce putem pentru a-i acorda devoțiune exclusivă, slujindu-i așa cum dorește el (Evr. 12:28, 29).

15. De ce le-a amintit Pavel creștinilor că Dumnezeu este „un singur Iehova”?

¹⁵ Expresia „un singur Iehova” ne ajută să înțelegem și că Iehova dorește ca închinătorii săi să fie uniți și să aibă același scop în viață. Congregația creștină din secolul I era alcătuită din iudei, greci, romani și oameni de alte naționalități. Ei proveneau din medii diferite și aveau obiceiuri și preferințe diferite. De aceea, unora le era greu să accepte noul mod de închinare sau să renunțe complet la vechile obiceiuri. Apostolul Pavel a considerat că era potrivit să le aducă aminte  creștinilor că au un singur Dumnezeu, Iehova. (Citește 1 Corinteni 8:5, 6.)

16, 17. a) Ce profeție se împlinește în zilele noastre și cu ce rezultat? b) Ce ar putea să submineze unitatea noastră?

¹⁶ Ce se poate spune despre congregația creștină din prezent? Profetul Isaia a prezis că, „în zilele din urmă”, oameni din toate națiunile vor veni să i se închine lui Iehova. Ei vor spune: „El ne va învăța căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale” (Is. 2:2, 3). Cât de mult ne bucurăm să vedem cu ochii noștri împlinirea acestei profeții! În multe congregații există frați și surori care provin din locuri și din culturi diferite și care vorbesc limbi diferite. Însă toți suntem uniți în închinarea adusă lui Iehova. Totuși, această diversitate poate aduce cu sine unele dificultăți la care trebuie să ne gândim cu seriozitate.

¹⁷ De exemplu, ce simți față de frații și surorile care provin din alte culturi? Limba maternă, stilul de îmbrăcăminte, manierele și alimentația lor pot fi complet diferite de ale tale. Ai tendința să-i eviți și să te întovărășești mai mult cu cei care provin dintr-un mediu asemănător cu al tău? Sau ce simți dacă supraveghetorii din congregația ta – sau din circumscripția ori filiala de care aparții – sunt mai tineri decât tine sau sunt dintr-o altă cultură sau rasă? Permiți ca astfel de lucruri să submineze unitatea care trebuie să existe în poporul lui Iehova?

18, 19. a) Ce sfat a dat Pavel în Efeseni 4:1-3? b) Ce putem face pentru a contribui la păstrarea unității congregației?

¹⁸ Ce ne poate ajuta să evităm astfel de pericole? Pavel le-a dat un sfat practic creștinilor care trăiau în Efes, un oraș prosper, cu oameni din multe medii culturale. (Citește Efeseni 4:1-3.) Să observăm că, mai întâi, el a menționat calități precum umilința, blândețea, răbdarea și iubirea. Acestea ar putea fi comparate cu stâlpii de susținere ai unei case. Însă, pe lângă acești stâlpi, o casă are nevoie și de întreținere. Aceasta trebuie făcută cu regularitate; altminteri, casa ar putea începe să se deterioreze. Pavel i-a implorat pe creștinii din Efes să se străduiască să păstreze „unitatea spiritului”.

¹⁹ Fiecare dintre noi ar trebui să înțeleagă că are responsabilitatea de a contribui la păstrarea unității congregației. Ce putem face în acest sens? Mai întâi trebuie să cultivăm și să manifestăm calitățile menționate de Pavel: umilința, blândețea, răbdarea și iubirea. Apoi trebuie să ne străduim să promovăm „unitatea spiritului în legătura păcii”. Neînțelegerile sunt ca niște fisuri în unitatea noastră. De aceea, trebuie să facem eforturi ca să le „reparăm”. Procedând astfel, contribuim la păstrarea păcii și a unității din mijlocul nostru.

20. Cum putem arăta că înțelegem că „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova”?

²⁰ „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova.” Ce declarație plină de forță! Această aducere-aminte i-a întărit pe israeliți pentru a face față dificultăților cu care s-au confruntat când au luat în stăpânire Țara Promisă. Aceste cuvinte ne vor întări și pe noi în timpul necazului celui mare, care se apropie, și ne vor ajuta să contribuim la păstrarea păcii și a unității în Paradis. Așadar, să continuăm să-i acordăm lui Iehova devoțiune exclusivă iubindu-l și slujindu-i cu tot sufletul și străduindu-ne din răsputeri să păstrăm pacea și unitatea din mijlocul nostru. Astfel, când va face judecata, Isus ne va considera oi, iar noi vom vedea împlinirea cuvintelor sale: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu, și moșteniți regatul pregătit pentru voi de la întemeierea lumii” (Mat. 25:34).