1, 2. De ce l-a considerat Dumnezeu pe Daniel un om foarte prețios și cum putem fi ascultători la fel ca Daniel?

CÂND au intrat în Babilon, iudeii exilați au găsit un oraș plin de idoli și un popor aflat în sclavia spiritelor rele. Cu toate acestea, iudeii fideli, precum Daniel și cei trei prieteni ai săi, n-au vrut să se lase modelați de babilonieni (Dan. 1:6, 8, 12; 3:16-18). Daniel și prietenii săi au fost hotărâți să-i acorde devoțiune exclusivă lui Iehova, Olarul lor. Și au reușit! Daniel a trăit în Babilon aproape toată viața; totuși, îngerul lui Dumnezeu a spus că el era un „om preaiubit”, sau foarte prețios (Dan. 10:11, 19).

² În timpurile biblice, un olar putea să preseze lutul într-o matriță, sau într-un tipar, ca să-i dea forma dorită. Închinătorii adevărați din prezent recunosc că Iehova este Suveranul universului și că are autoritatea de a modela popoare și națiuni. (Citește Ieremia 18:6.) De asemenea, Dumnezeu are autoritatea de a ne modela pe fiecare în parte. Însă el ne respectă liberul-arbitru și vrea să ne supunem lui de bunăvoie. Să vedem cum putem rămâne asemenea lutului moale în mâinile lui Dumnezeu. Vom analiza trei aspecte: 1) Cum putem evita trăsăturile care ne-ar putea împietri inima, făcându-ne să respingem sfaturile lui Dumnezeu? 2) Cum putem cultiva calități care ne ajută să rămânem maleabili și supuși? 3) Cum pot părinții creștini să i se supună lui Dumnezeu când își modelează copiii?

3. Ce trăsături ne-ar putea împietri inima? Dați un exemplu.

³ În Proverbele 4:23 se spune: „Păzește-ți inima mai mult decât orice trebuie păzit, căci din ea ies izvoarele vieții”. De ce trăsături care ne pot împietri inima trebuie să ne păzim? Printre acestea se numără mândria nepotrivită, practicarea păcatului și lipsa de credință. Ele pot dezvolta în noi un spirit de neascultare și de răzvrătire (Dan. 5:1, 20; Evr. 3:13, 18, 19). Fără îndoială, Ozia, regele lui Iuda a manifestat mândrie. (Citește 2 Cronici 26:3-5, 16-21.) La început, Ozia „a făcut ce este drept în ochii lui Iehova” și „s-a străduit neîncetat să-l caute pe Dumnezeu”. Dar, „când a devenit puternic, inima i s-a umplut de trufie”, chiar dacă puterea lui era de la Dumnezeu! El chiar a încercat să ardă tămâie la templu, privilegiu care le era rezervat preoților din familia lui Aaron. Apoi, când preoții i-au spus că greșește, plin de mândrie, Ozia s-a înfuriat. Care a fost rezultatul? Dumnezeu a făcut ca el să aibă o ‘cădere’ umilitoare, iar Ozia a suferit de lepră până la sfârșitul vieții (Prov. 16:18).

4, 5. Ce s-ar putea întâmpla dacă nu reușim să ne păzim de mândrie? Dați un exemplu.

⁴ Dacă nu reușim să ne păzim de mândrie, și noi am putea începe ‘să gândim despre noi mai mult decât trebuie’ și chiar am putea ajunge să respingem sfaturile biblice (Rom. 12:3; Prov. 29:1). Să ne gândim la experiența unui bătrân de congregație pe nume Jim, care nu a fost de acord cu ceilalți bătrâni într-o chestiune legată de congregație. Jim spune: „Le-am zis fraților că nu erau iubitori și am plecat de la acea întrunire cu bătrânii”. După aproximativ șase luni, el s-a mutat într-o congregație din apropiere, însă acolo nu a mai primit numirea de bătrân. El spune: „Am fost distrus! Mândria a pus stăpânire pe mine, astfel că am părăsit adevărul”. Jim a fost inactiv zece ani. El recunoaște: „Aveam orgoliul rănit și am început să dau vina pe Iehova pentru ceea ce se întâmpla. De-a lungul anilor, frații m-au vizitat și au încercat să discute cu mine, însă eu nu le-am acceptat ajutorul”.

⁵ Experiența lui Jim arată cum ne poate determina mândria să ne justificăm acțiunile, făcându-ne să nu mai fim maleabili (Ier. 17:9). Jim explică: „Mi se părea că ceilalți n-aveau dreptate și nu puteam să mă gândesc decât la asta”. Ai fost vreodată jignit de un frate de credință sau ai suferit din cauza pierderii unui privilegiu? Dacă da, cum ai reacționat? Te-ai lăsat stăpânit de mândrie? Sau principala ta preocupare a fost să faci pace cu fratele tău și să-i rămâi loial lui Iehova? (Citește Psalmul 119:165; Coloseni 3:13.)

6. Ce se poate întâmpla dacă practicăm păcatul?

⁶ Și practicarea păcatului, poate chiar comiterea în secret a unor păcate, ar putea face ca o persoană să devină nereceptivă la sfaturile divine și, astfel, să-i fie și mai ușor să păcătuiască. Un frate a spus că, treptat, conduita lui greșită nu l-a mai tulburat deloc (Ecl. 8:11). Un alt frate, care își făcuse obiceiul de a viziona materiale pornografice, a recunoscut mai târziu: „Mi-am dat seama că dezvoltasem o atitudine critică față de bătrâni”. Acest obicei l-a afectat din punct de vedere spiritual. În cele din urmă, conduita lui a ieșit la iveală, iar el a primit ajutorul de care avea mare nevoie. Bineînțeles, toți suntem imperfecți. Însă, dacă începem să cultivăm o atitudine critică sau să ne justificăm conduita greșită, în loc să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ierte și să ne ajute, este posibil ca inima noastră să fi început deja să se împietrească.

7, 8. a) Cum reiese din exemplul israeliților din vechime că lipsa de credință poate duce la împietrirea inimii? b) Ce învățăm de aici?

 ⁷ Lipsa de credință poate și ea să împietrească inima. Să ne gândim la exemplul israeliților pe care Iehova i-a eliberat din Egipt. Membrii acelei națiuni au văzut că Dumnezeu a făcut multe miracole în folosul lor, unele cu adevărat impresionante! Totuși, când s-au apropiat de Țara Promisă, israeliții au dovedit lipsă de credință. În loc să se încreadă în Iehova, ei au început să se teamă și au murmurat împotriva lui Moise. Israeliții chiar au vrut să se întoarcă în Egipt, unde fuseseră sclavi! Iehova a fost foarte mâhnit. El a zis: „Până când mă va disprețui poporul acesta?” (Num. 14:1-4, 11; Ps. 78:40, 41). Din cauza împietririi inimii și a lipsei de credință, generația aceea a pierit în pustiu.

⁸ În prezent, pe măsură ce ne apropiem de lumea nouă, credința noastră este pusă la încercare. Ar fi bine să verificăm calitatea credinței noastre. De exemplu, am putea să ne gândim cum privim cuvintele lui Isus din Matei 6:33. Întreabă-te: Arată prioritățile și deciziile mele că, într-adevăr, cred ce a spus Isus? Aș decide să lipsesc de la întruniri sau să nu merg în predicare ca să câștig mai mulți bani? Ce voi face dacă presiunile de la locul de muncă vor fi din ce în ce mai mari? Voi permite ca lumea să mă preseze în tiparul ei și poate chiar să mă facă să renunț la adevăr?

9. De ce trebuie ‘să verificăm mereu’ dacă suntem în credință și cum putem face lucrul acesta?

⁹ Să mai luăm un exemplu. Să ne gândim la un slujitor al lui Iehova care, într-o oarecare măsură, tinde să nu respecte normele Bibliei, cum sunt cele privitoare la tovărășii, excludere sau divertismente. Întreabă-te: S-ar putea să fiu și eu în aceeași situație? Dacă sesizăm că în noi se dezvoltă o astfel de atitudine și că inima începe să ni se împietrească, trebuie să ne examinăm urgent credința! Biblia ne îndeamnă: „Verificați mereu dacă sunteți în credință, dovediți mereu ce sunteți voi înșivă” (2 Cor. 13:5). Trebuie să ne facem cu regularitate o evaluare sinceră în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

10. Ce ne poate ajuta să fim ca un lut moale în mâinile lui Iehova?

¹⁰ Printre darurile spirituale de la Dumnezeu care ne ajută să fim asemenea unui lut moale se numără Cuvântul său, congregația creștină și lucrarea de predicare. Așa cum apa înmoaie lutul, tot așa citirea zilnică a Bibliei și meditarea la cele citite ne pot ajuta să fim maleabili în mâinile lui Iehova. Iehova le-a poruncit regilor lui Israel să-și scrie o copie a Legii sale și s-o citească în fiecare zi (Deut. 17:18, 19). Apostolii au înțeles că citirea Scripturilor și meditarea la cele citite erau esențiale pentru lucrarea lor. Ei au citat din Scripturile ebraice și au făcut referire la ele de sute de ori în scrierile lor. De asemenea, ei i-au îndemnat pe oamenii cărora le predicau să citească Scripturile și să mediteze la ce citeau (Fap. 17:11). În prezent, și noi înțelegem că este important să citim Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi și să medităm sub rugăciune la cele citite (1 Tim. 4:15). Acest lucru ne ajută să rămânem umili și să fim maleabili în mâinile lui Iehova.

11, 12. Cum poate să folosească Iehova congregația creștină pentru a ne modela potrivit necesităților noastre? Dați un exemplu.

¹¹ Prin intermediul congregației creștine, Iehova ne modelează pe fiecare în parte potrivit necesităților noastre. Jim, menționat anterior, a început să-și schimbe atitudinea când un bătrân de congregație a manifestat interes față de el. Jim spune: „Niciodată nu m-a făcut să mă simt vinovat pentru situația mea și nici nu m-a  criticat. În schimb, a fost mereu pozitiv și și-a exprimat dorința sinceră de a mă ajuta”. După aproximativ trei luni, bătrânul l-a invitat pe Jim la o întrunire a congregației. Jim relatează: „Frații și surorile m-au primit cu căldură, iar iubirea lor a fost un factor decisiv pentru mine. Am început să înțeleg că nu sentimentele mele sunt lucrul cel mai important. Cu ajutorul fraților și al dragii mele soții, care n-a șovăit niciodată din punct de vedere spiritual, mi-am recăpătat treptat forța spirituală. De asemenea, am fost foarte încurajat de articolele «Iehova nu este vinovat» și «Să-i slujim cu loialitate lui Iehova!», apărute în Turnul de veghe din 15 noiembrie 1992”.

¹² După un timp, Jim a fost numit din nou bătrân. De atunci, el îi ajută pe alți frați să facă față unor încercări asemănătoare și să se restabilească din punct de vedere spiritual. În încheiere, el spune: „Credeam că am o relație strânsă cu Iehova când, în realitate, nu aveam! Îmi pare rău că am permis ca mândria să mă orbească, astfel încât să nu văd lucrurile mai importante, și să mă facă să mă gândesc numai la greșelile altora” (1 Cor. 10:12).

13. Ce calități putem cultiva în lucrarea de predicare și cu ce rezultat?

¹³ Lucrarea de predicare ne poate modela spre binele nostru. Cum anume? Faptul de a le împărtăși altora vestea bună ne poate ajuta să cultivăm umilință și diferite aspecte ale rodului spiritului sfânt (Gal. 5:22, 23). Să ne gândim la calitățile pe care le-am cultivat în lucrarea de predicare. Mai mult, când manifestăm calități creștine, facem ca mesajul nostru să fie și mai atrăgător, iar acest lucru poate influența atitudinea oamenilor. De exemplu, doi Martori din Australia au ascultat-o cu respect pe o doamnă care le-a  vorbit într-un mod foarte nepoliticos. Mai târziu însă, doamnei i-a părut rău pentru felul în care se comportase și a scris la filială. Printre altele, ea a spus: „Vreau să le transmit celor doi Martori, care au fost foarte răbdători și umili, că îmi cer iertare pentru că am fost arogantă și i-am tratat de sus. A fost o nesăbuință din partea mea să mă împotrivesc unor oameni care răspândesc Cuvântul lui Dumnezeu și să încerc să-i alung, așa cum am făcut”. Ar fi scris ea aceste cuvinte dacă vestitorii ar fi dat vreun semn de furie? Probabil că nu. Într-adevăr, lucrarea de predicare ne aduce multe foloase, atât nouă, cât și semenilor noștri!

14. Ce trebuie să facă părinții dacă vor să aibă cu adevărat succes când își modelează copiii?

¹⁴ Majoritatea copiilor sunt dornici să învețe și tind să fie umili (Mat. 18:1-4). De aceea, părinții înțelepți se străduiesc să întipărească în mintea și în inima micuților lor adevărul biblic și iubirea pentru acesta (2 Tim. 3:14, 15). Desigur, pentru a reuși, părinții trebuie mai întâi să-și întipărească adevărul în propria inimă și să trăiască în armonie cu acesta. Când părinții procedează astfel, copiii nu numai că aud adevărul, ci și văd efectele acestuia în viața lor. Mai mult, ei înțeleg că părinții îi disciplinează din iubire, reflectând astfel iubirea lui Iehova.

15, 16. Cum ar trebui părinții să-și dovedească încrederea în Dumnezeu în situația în care copilul lor este exclus?

¹⁵ Însă, chiar dacă au fost crescuți în adevăr, mai târziu, unii copii părăsesc adevărul sau sunt excluși, cauzând multă suferință familiei. O soră din Africa de Sud a spus: „Când fratele meu a fost exclus, a fost ca și cum ar fi murit. Am simțit o durere sfâșietoare!”. Cum au reacționat ea și părinții ei? Ei au urmat îndrumarea din Cuvântul lui Dumnezeu. (Citește 1 Corinteni 5:11, 13.) Părinții au spus: „Am fost hotărâți să facem ce spune Biblia, deoarece am înțeles că faptul de a acționa în armonie cu voința lui Dumnezeu aduce cel mai bun rezultat. Am considerat că excluderea este o disciplinare din partea lui Iehova și am fost convinși că el disciplinează din iubire și în măsura potrivită. De aceea, ne-am limitat legăturile cu fiul nostru la chestiunile familiale strict necesare”.

¹⁶ Cum s-a simțit fiul lor? El a spus mai târziu: „Știam că membrii familiei mele nu mă urau, ci ascultau de Iehova și de organizația sa”. El a mai zis: „Când ești obligat să-l implori pe Iehova să te ajute și să te ierte, îți dai seama câtă nevoie ai de el”. Să ne imaginăm ce bucurie a simțit familia acestui tânăr când el a fost reintegrat! Da, când ținem seama de Dumnezeu în toate căile noastre, ne putem bucura de cel mai bun rezultat! (Prov. 3:5, 6; 28:26)

17. De ce ar trebui ca modul nostru de viață să reflecte supunere față de Iehova și ce foloase ne va aduce acest lucru?

¹⁷ Profetul Isaia a scris că, la sfârșitul exilului în Babilon, iudeii care se căiau aveau să spună: „O, Iehova, tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul și tu ești Olarul nostru. Suntem cu toții lucrarea mâinii tale”. Apoi, ei aveau să-l implore pe Iehova: „Nu-ți aduce aminte pentru totdeauna de nelegiuirea noastră! Acum, iată, te rugăm: toți suntem poporul tău” (Is. 64:8, 9). În mod asemănător, dacă ne supunem cu umilință lui Iehova și arătăm acest lucru prin modul nostru de viață, vom fi foarte prețioși în ochii săi, la fel ca profetul Daniel. Mai mult, Iehova va continua să ne modeleze prin intermediul Cuvântului său, al spiritului sfânt și al organizației sale, astfel încât, într-o bună zi, să devenim perfecți și să fim ‘copiii lui Dumnezeu’ (Rom. 8:21).