DUPĂ ce zile la rând bătuse vântul și plouase, luni, 1 septembrie 1919, a început să se încălzească și să se arate soarele. În acea după-amiază, aproape 1 000 de delegați s-au adunat într-o sală cu 2 500 de locuri pentru prima sesiune a congresului din Cedar Point, Ohio, SUA. Până seara, încă 2 000 de persoane au sosit cu vaporul, cu mașina și cu trenuri speciale. Marți, numărul celor din auditoriu a ajuns atât de mare, încât restul programului de congres a trebuit să se țină afară, la umbra copacilor falnici.

Prin cupola de frunze, razele soarelui desenau modele de dantelă pe redingotele bărbaților. O adiere blândă dinspre lacul Erie unduia lin penele de la pălăriile doamnelor. „În locul acela frumos, asemănător unui parc, departe de zgomotul lumii vechi, ne-am simțit ca în Paradis”, a spus un frate.

Însă frumusețea acelui loc pălea în comparație cu bucuria de pe chipurile celor prezenți. „Toți par foarte evlavioși și totuși extrem de veseli și de joviali”, se spunea într-un ziar local. Pentru Studenții în Biblie, compania creștină era cât se poate de plăcută după încercările grele din ultimii câțiva ani: opoziția din timpul războiului, disensiunile din congregații, închiderea Betelului din Brooklyn și condamnarea la închisoare a multor frați pentru că susțineau Regatul, inclusiv a opt frați care erau în fruntea lucrării și care primiseră sentințe de până la 20 de ani. *

În acei ani grei, unii Studenți în Biblie au ajuns descurajați și dezorientați și au încetat să ia parte la lucrarea de mărturie. Cei mai mulți însă au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a persevera, în pofida interdicției oficiale. De exemplu, un anchetator a raportat că, în ciuda unor avertismente serioase, Studenții în Biblie pe care i-a interogat au afirmat cu tărie că „vor continua să predice cuvântul lui Dumnezeu până la sfârșit”.

Pe parcursul acestei perioade de încercări, Studenții în Biblie fideli „au urmat conducerea Domnului . . . rugându-se mereu pentru îndrumarea Tatălui”. Acum erau din nou împreună și participau plini de bucurie la congresul de la Cedar Point. O soră a dat glas sentimentelor multora care se întrebaseră cum aveau ‘să se pună în mișcare pentru a fi din nou activi’ și a predica în mod organizat. Mai mult decât orice, ei doreau să se apuce de treabă!

Toată săptămâna, delegații s-au întrebat ce însemnau literele „GA” tipărite pe programul de congres, pe cartonașele de bun venit și pe panourile din jurul locului de congres. În cele din urmă, în ziua de vineri, numită „Ziua colaboratorilor”, Joseph Rutherford le-a dezvăluit celor 6 000 de congresiști misterul. „GA” provenea de la The Golden Age (în română, Epoca de aur), o nouă revistă pentru predicare. *

Vorbind despre colaboratorii săi unși, fratele Rutherford a spus: „Privind cu ochii credinței dincolo de aceste timpuri de necaz, ei văd Epoca de aur a glorioasei domnii a lui Mesia . . . Ei consideră că principala lor datorie și onoare este să anunțe întregii lumi venirea Epocii de aur. Această activitate face parte din misiunea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu”.

Epoca de aur, „o revistă a faptelor, a speranței și a convingerilor”, urma să fie folosită pentru a introduce o nouă metodă de răspândire a adevărului: o campanie în cadrul căreia aveau să fie oferite abonamente de la ușă la ușă. Când a întrebat cine dorea să participe la această lucrare, toți cei din auditoriu s-au ridicat în picioare. Apoi, „cu entuziasmul și zelul pe care le simt doar cei care calcă pe urmele lui Isus”, ei au cântat: „Trimite lumina și adevărul tău, Doamne”. „Nu voi uita niciodată cum copacii păreau să tremure”, a spus Judge Norris.

După această sesiune, delegații au stat la rând ore întregi pentru a se număra printre primii abonați la noua revistă. Mulți au simțit la fel ca Mabel Philbrick, care a spus: „A fost foarte emoționant să știm că aveam din nou o lucrare de îndeplinit!”.

Aproximativ 7 000 de Studenți în Biblie s-au pregătit pentru activitate. Pliantul Metoda de organizare și broșura Cui i-a fost încredințată lucrarea, ambele în engleză, au explicat cum aveau să se desfășoare lucrurile: La sediul mondial avea să fie înființat Departamentul pentru serviciu, care urma să coordoneze lucrarea. În fiecare congregație trebuia să se formeze un comitet pentru serviciu și să fie numit un director, care să transmită instrucțiunile. Teritoriile aveau să fie împărțite în sectoare de 150-200 de locuințe. În fiecare joi seara urma să se țină o întrunire de serviciu, în cadrul căreia frații aveau să relateze experiențe și să predea raportul de activitate.

„După ce ne-am întors acasă, toți am început imediat campania de abonare la noua revistă”, a spus Herman Philbrick. Ei au întâlnit pretutindeni oameni receptivi. „Părea că, după război și după atâta suferință, tuturor le plăcea chiar și numai ideea unei epoci de aur”, a spus Beulah Covey. Arthur Claus a scris: „Toată congregația a fost foarte surprinsă de numărul mare de abonamente pe care am reușit să le facem”. În primele două luni de la lansarea revistei Epoca de aur au fost distribuite aproape o jumătate de milion de exemplare și s-au făcut 50 000 de abonamente.

Articolul „Evanghelia Împărăției”, apărut în Turnul de veghe din 1 iulie 1920, a fost numit mai târziu de Alexander Macmillan „prima prezentare oficială a lucrării de predicare la nivel mondial, așa cum este îndeplinită ea în prezent”. Acest articol îi îndemna pe toți creștinii unși „să depună mărturie întregii lumi că împărăția cerurilor este aproape”. Fraților lui Cristos, ‘cărora le-a fost încredințată lucrarea’, li s-au alăturat milioane de persoane care predică cu zel cuvântul în timp ce așteaptă epoca de aur a domniei mesianice.