„Un tron era la locul lui în cer și pe tron stătea cineva. Și cel ce stătea pe el semăna la înfățișare cu o piatră de jasp și cu o piatră prețioasă de culoare roșie, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu care semăna cu un smarald.” (Revelația 4:2, 3)

„Am văzut ceva . . . care strălucea de jur împrejur. Era ceva ce semăna cu un curcubeu ce apare într-un nor mare și gros într-o zi cu ploaie bogată. Așa arăta ceea ce strălucea de jur împrejur. Arăta ca gloria lui Iehova.” (Ezechiel 1:27, 28)

Aceste viziuni, pe care le-au avut apostolul Ioan și profetul Ezechiel, descriu splendoarea lui Iehova, Dumnezeul Preaînalt, prin lucruri pe care ni le putem imagina cu ușurință: strălucirea unor pietre prețioase, un curcubeu și măreția unui tron. Ele transmit ideea că prezența lui Iehova este de o frumusețe fără seamăn, care inspiră pace, seninătate și venerație.

Aceste descrieri făcute lui Dumnezeu sunt în armonie cu ceea ce a scris psalmistul: „Iehova este mare și foarte demn de laudă. Este de temut, mai presus de toți ceilalți dumnezei. Căci toți dumnezeii popoarelor sunt dumnezei fără valoare, dar Iehova a făcut cerurile. Demnitate și splendoare sunt înaintea sa, putere și frumusețe sunt în sanctuarul său” (Psalmul 96:4-6).

Chiar dacă este Cel Suprem, Iehova ne invită să ne apropiem de el în rugăciune și ne dă asigurarea că ne ascultă (Psalmul 65:2). Dumnezeu se interesează de noi și ne iubește atât de mult, încât apostolul Ioan a putut spune pe bună dreptate: „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:8).

„[Ștefan, un discipol creștin], fiind plin de spirit sfânt, s-a uitat țintă la cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu și a zis: «Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu!».” (Faptele 7:55, 56)

Cu puțin timp înainte ca Ștefan să aibă această viziune, Isus fusese omorât la instigarea conducătorilor iudei cărora li se adresa acum Ștefan. Viziunea  a confirmat că Isus era viu, că fusese înviat și că primise o poziție de onoare. Referitor la același subiect, apostolul Pavel a scris: „[Iehova] l-a sculat din morți [pe Isus] și l-a așezat la dreapta sa în locurile cerești, cu mult deasupra oricărei guvernări, autorități, puteri și domnii și a oricărui nume dat nu numai în acest sistem, ci și în cel viitor” (Efeseni 1:20, 21).

Scripturile nu arată doar că Isus deține o poziție înaltă, ci și că, la fel ca Iehova, el este profund interesat de binele oamenilor. Cât timp a fost pe pământ, Isus i-a vindecat pe bolnavi și pe infirmi și a înviat morți. Prin moartea sa de jertfă, el și-a demonstrat marea iubire față de Dumnezeu și față de oameni (Efeseni 2:4, 5). Aflându-se la dreapta lui Dumnezeu, Isus își va exercita în curând autoritatea și va revărsa mari binecuvântări asupra oamenilor fideli de pretutindeni.

„[Eu, profetul Daniel,] m-am uitat până când au fost puse niște tronuri și Cel Bătrân de Zile [Iehova] s-a așezat. . . . O mie de mii îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui.” (Daniel 7:9, 10)

În această viziune extraordinară despre cer, Daniel a văzut o mulțime de îngeri. Îngerii sunt creaturi spirituale impresionante, inteligente și puternice. Printre ei se numără serafimii și heruvimii. În Biblie, îngerii sunt menționați de peste 250 de ori.

Îngerii nu sunt oameni care au trăit cândva pe pământ. Dumnezeu i-a creat pe îngeri cu mult timp înainte de a crea prima pereche umană. Îngerii au fost martori la întemeierea pământului, exprimându-și bucuria prin strigăte de laudă (Iov 38:4-7).

Printre altele, îngerii fideli îi slujesc lui Dumnezeu luând parte la cea mai importantă activitate care se desfășoară în prezent pe pământ: anunțarea veștii bune despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14). Aflăm mai multe despre participarea lor la această activitate dintr-o viziune pe care a avut-o apostolul Ioan: „Am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o veste bună veșnică pentru a o anunța ca mesaj îmbucurător  locuitorilor pământului și la orice națiune, trib, limbă și popor” (Revelația 14:6). Chiar dacă în prezent nu mai comunică cu oamenii, îngerii îi îndrumă pe cei care predică vestea bună la persoanele cu inima sinceră.

„În cer a izbucnit un război: Mihael [Isus Cristos] și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul și îngerii lui au luptat și ei, dar acesta n-a biruit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Astfel, balaurul cel mare, șarpele cel vechi, cel numit Diavol și Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit, a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.” (Revelația 12:7-9)

Cerul nu a fost mereu un loc pașnic. La începutul istoriei omenirii, unul dintre îngeri, stăpânit de dorința de a i se aduce închinare, s-a răzvrătit împotriva lui Iehova și a devenit Satan, adică „Împotrivitor”. Mai târziu s-au răzvrătit și alți îngeri, devenind demoni. Plini de răutate, ei i se opun cu înverșunare lui Iehova și îi determină pe majoritatea oamenilor să acționeze contrar îndrumării iubitoare a lui Iehova.

Satan și demonii săi sunt cruzi și lipsiți de orice simț moral. Ei sunt dușmanii omenirii și au cauzat multă suferință pe pământ. De exemplu, Satan a ucis slujitorii și animalele lui Iov, un bărbat fidel. Apoi a provocat „un vânt puternic” care a dărâmat casa unde se aflau cei zece copii ai lui Iov, ucigându-i astfel pe toți. După aceea, Satan „l-a lovit pe Iov cu bube rele din talpa piciorului până în creștetul capului” (Iov 1:7-19; 2:7).

Totuși, în curând, Satan nu va mai putea face niciun rău. El știe că, de când a fost aruncat din cer în vecinătatea pământului, i-a rămas „puțin timp” (Revelația 12:12). Satan este condamnat la distrugere, iar aceasta este, într-adevăr, o veste bună!

„Tu [Isus Cristos] . . . ai cumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice trib, limbă, popor și națiune și ai făcut din ei un regat și preoți pentru Dumnezeul nostru; și ei vor domni ca regi peste pământ.” (Revelația 5:9, 10)

La fel ca în cazul lui Isus, și alții vor fi înviați în cer. Isus le-a spus apostolilor fideli: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Și . . . vin din nou și vă voi primi acasă la mine, pentru ca, acolo unde sunt eu, să fiți și voi” (Ioan 14:2, 3).

 Învierea la viață cerească are un scop. Isus și cei care merg la cer vor alcătui un guvern care va domni peste locuitorii pământului și le va aduce multe binecuvântări. Acesta este Regatul pentru care ne-a învățat Isus să ne rugăm în rugăciunea-model: „Tatăl nostru care ești în ceruri, să fie sfințit numele tău. Să vină regatul tău. Să se facă voința ta, precum în cer, așa și pe pământ” (Matei 6:9, 10).

„[Eu, apostolul Ioan,] am auzit un glas puternic de la tron care zicea: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! . . . El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut».” (Revelația 21:3, 4)

Această viziune profetică indică spre un timp când Regatul lui Dumnezeu, alcătuit din Isus și cei înviați de pe pământ, va pune capăt stăpânirii lui Satan și va transforma pământul într-un paradis. Lucrurile care le-au provocat atâta durere și suferință oamenilor nu vor mai fi. Chiar și moartea va dispărea.

Dar ce se va întâmpla cu miliardele de oameni care au murit și care nu vor fi înviați la cer? În viitor, ei vor fi readuși la viață cu perspectiva de a trăi veșnic în paradis, pe pământ (Luca 23:43).