Rosie spune: „Mă îngrijoram tot timpul pentru unele lucruri și îmi făceam scenarii apocaliptice”. Ce versete au ajutat-o? Unul dintre ele este cel din Matei 6:34, unde se spune: „Nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei. Ajunge fiecărei zile necazul ei”. Rosie spune că aceste cuvinte ale lui Isus au ajutat-o să nu se mai îngrijoreze cu privire la ce s-ar putea întâmpla mâine. Ea adaugă: „Aveam deja destule probleme. Nu era cazul să înrăutățesc lucrurile îngrijorându-mă cu privire la ceva ce nu se întâmplase și, probabil, nici nu avea să se întâmple vreodată”.

Și Yasmine se simțea copleșită de îngrijorări: „Uneori plângeam zile la rând, iar noaptea nu puteam dormi. Simțeam că gândirea negativă pune stăpânire pe mine”. Ce verset a ajutat-o? Ea menționează 1 Petru 5:7, unde se spune: ‘Aruncați-vă toate îngrijorările asupra lui Dumnezeu, pentru că el se interesează de voi’. Yasmine afirmă: „Am continuat să mă rog lui Iehova, iar el mi-a răspuns la rugăciuni. Am simțit că mi s-a luat o povară de pe umeri. Mai sunt momente când gândurile negative mă copleșesc, dar acum știu cum să le fac față”.

O tânără pe nume Isabella spune: „Cred că tendința de a amâna lucrurile se transmite genetic, pentru că și tatăl meu o are. Amân lucruri importante și îmi umplu timpul cu nimicuri: mă relaxez și mă uit la televizor. E un obicei dăunător. Provoacă mult stres și ajungi să faci o muncă de proastă calitate”. Un principiu care i-a fost de ajutor se găsește în 2 Timotei 2:15, unde citim: „Să faci tot posibilul să te prezinți aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine”. Isabella spune: „Nu voiam ca lui Iehova să-i fie rușine cu munca mea din cauza obiceiului de a amâna lucrurile”. Ea a făcut îmbunătățiri semnificative în această privință.

Kelsey, la rândul ei, mărturisește: „Când aveam de făcut un proiect, îl amânam până în ultimul moment. Apoi plângeam, pierdeam nopțile și mă îngrijoram. Îmi făcea rău”. Lui Kelsey i-a fost de ajutor principiul din Proverbele 13:16, care spune: „Orice om prevăzător acționează potrivit cunoștinței, dar cel fără minte răspândește nebunia”. Ea explică în ce mod a ajutat-o meditarea la acest verset: „E o dovadă de înțelepciune să-ți planifici lucrurile. Acum am pe birou un jurnal în care îmi notez ce am de făcut, iar asta mă ajută să mă organizez și să nu las lucrurile pe ultima sută de metri”.

„Soțul meu m-a părăsit, iar eu a trebuit să mă îngrijesc singură de patru copii mici”, spune Kirsten. Ce verset a ajutat-o? Proverbele 17:17, unde se spune: „Un tovarăș adevărat iubește tot timpul și este un frate care s-a născut pentru ziua necazului”. Kirsten a apelat la alți slujitori ai lui Iehova. Ce foloase a avut? „Prietenii mei m-au sprijinit în multe moduri. Unii au lăsat la ușa mea alimente și flori. În trei ocazii, o mică «armată» ne-a ajutat să ne mutăm în altă locuință. Cineva m-a ajutat să îmi găsesc un loc de muncă. Prietenii mi-au fost întotdeauna alături.”

Delphine, menționată în articolele precedente, s-a luptat și ea cu singurătatea. Ea își amintește ce a simțit după toate pierderile suferite: „Aveam sentimentul că toți își continuau viața, în timp ce viața mea se oprise în loc. Mă simțeam atât de singură”. Unul dintre versetele care i-au fost de folos este cel din Psalmul 68:6, unde citim: „Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o casă”. Ea explică: „Știam că versetul nu se referă la o locuință propriu-zisă în prezent. Am înțeles că Dumnezeu ne oferă mai degrabă un adăpost spiritual, un loc cu adevărat sigur, în care cei ce îl iubesc pe Iehova se bucură de prietenii autentice și trainice. Dar știam că, pentru a mă putea apropia de ceilalți, trebuia să mă apropii mai întâi de Iehova. Iar Psalmul 37:4 m-a ajutat să fac asta: «Iehova să-ți fie desfătarea și el îți va da lucrurile cerute de inima ta»”.

Ea încheie: „Mi-am dat seama că trebuia să mă apropii mai mult de Iehova. El este desăvârșit în orice privință. Apoi mi-am făcut o listă cu activități în cadrul cărora mă puteam bucura de compania altora. Astfel, puteam lega prietenii bazate pe valori spirituale. Am învățat să mă concentrez doar la calitățile celorlalți și să le trec cu vederea defectele”.

Bineînțeles, slujitorii lui Dumnezeu sunt oameni imperfecți. Martorii lui Iehova se confruntă cu probleme la fel ca toți oamenii. Dar instruirea din Biblie ne motivează să ne ajutăm semenii ori de câte ori este posibil. Este înțelept să ne facem astfel de prieteni. Totuși, pot principiile Bibliei să ne ajute chiar și atunci când ne confruntăm cu probleme ce nu pot fi rezolvate în prezent, cum ar fi durerea și suferința cauzate de o boală gravă sau de moartea cuiva drag?