Este firesc să ne dorim să trăim veșnic. Scripturile dezvăluie că Dumnezeu ne-a înzestrat cu această dorință. (Eclesiastul 3:11) Ele mai spun că „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8) Cum ar putea un Dumnezeu iubitor să ne înzestreze cu dorința de a trăi veșnic și apoi să ne împiedice să ne-o îndeplinim?

Evident, moartea este dușmanul omului. De fapt, așa este numită și în Biblie. (1 Corinteni 15:26) În viața unora, își face apariția mai devreme, în a altora, mai târziu. Un lucru e cert: moartea nu cruță pe nimeni. Nu este de mirare că, pentru mulți oameni, moartea este un subiect neplăcut, chiar înspăimântător. Va fi vreodată învins acest dușman?

Poate că vei fi surprins să afli că moartea nu a făcut niciodată parte din scopul lui Dumnezeu cu privire la om. Cartea biblică Geneza demonstrează că Dumnezeu a vrut ca oamenii să trăiască pentru totdeauna pe pământ. Plin de iubire, Iehova * Dumnezeu s-a îngrijit ca planeta noastră să fie o locuință potrivită. L-a creat pe primul om, Adam, și l-a pus într-un paradis, în grădina Edenului. „Apoi Dumnezeu a văzut tot ce făcuse și iată că totul era foarte bun.” (Geneza 1:26, 31)

Adam a fost un om perfect, creat după chipul lui Dumnezeu. (Deuteronomul 32:4) Și soția lui,  Eva, era perfectă din toate punctele de vedere. Iehova le-a spus: „Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul, supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor și peste orice creatură vie care se mișcă pe pământ”. (Geneza 1:28)

Primii oameni aveau nevoie de timp ca să umple pământul. Eva avea să dea naștere la copii; ei urmau să aibă, la rândul lor, copii și tot așa până când pământul ar fi fost în întregime locuit, în armonie cu scopul lui Dumnezeu. (Isaia 45:18) Le-ar mai fi dat Iehova această perspectivă lui Adam și Evei dacă i-ar fi creat să trăiască doar cât să-și vadă copiii și, poate, nepoții?

Gândește-te și la porunca de a stăpâni peste animale. Pentru a le da nume, așa cum îi poruncise Iehova, Adam avea nevoie de timp. (Geneza 2:19) Dar pentru a le stăpâni, el trebuia să învețe cum să se îngrijească de fiecare, ceea ce i-ar fi luat și mai mult timp.

Așadar, din porunca lui Dumnezeu de a umple pământul și de a stăpâni peste animale înțelegem că primul cuplu de oameni au fost creați pentru a trăi mult. De fapt, Adam chiar a trăit sute de ani.

Biblia arată că, la început, oamenii trăiau mult mai mult decât în prezent. Ea spune: „Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani”. Ea mai menționează numele a șase bărbați care au trăit peste 900 de ani: Set, Enos, Chenan, Iared, Metusala și Noe. Toți au trăit înainte de Potop, iar Noe a mai trăit 350 de ani după Potop. (Geneza 5:5-27; 7:6; 9:29) De ce au trăit acești bărbați atât de mult?

Ei s-au născut într-o perioadă când oamenii erau mai aproape de perfecțiune. Probabil, de aceea au trăit sute de ani. Dar ce legătură există între perfecțiune și durata vieții? Și cum va fi învinsă moartea? Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări, trebuie să înțelegem mai întâi de ce îmbătrânim și murim.