Ca descendenți ai primului om, Adam, aparținem cu toții unei singure familii. Deși membrii aceleiași familii ar trebui să se iubească și să se respecte, în prezent, o astfel de iubire este tot mai rară. Însă Dumnezeu dorește să ne iubim unii pe alții.

„Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.” (LEVITICUL 19:18)

„Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri.” (MATEI 5:44)

Să remarcăm cum descrie Dumnezeu iubirea în Cuvântul său, în 1 Corinteni 13:4-7.

„Iubirea este răbdătoare și bună.”

Gândește-te: Cum te simți când ceilalți sunt răbdători și buni cu tine și nu se înfurie când greșești?

„Iubirea nu este invidioasă.”

Gândește-te: Cum te simți când ceilalți sunt extrem de suspicioși cu tine sau invidioși?

„[Iubirea] nu își caută propriile interese.”

Gândește-te: Cum te simți când ceilalți îți respectă părerile și nu insistă ca lucrurile să se facă mereu cum vor ei?

„[Iubirea] nu ține cont de răul suferit.”

Gândește-te: Dumnezeu este dispus să îi ierte pe cei ce au greșit și se căiesc. „El nu va face reproșuri încontinuu, nici nu va ține supărare pentru totdeauna.” (Psalmul 103:9) Cât de bucuroși suntem când o persoană pe care am jignit-o ne iartă! Prin urmare, să fim gata să-i iertăm și noi pe cei care ne jignesc. (Psalmul 86:5)

„[Iubirea] nu se bucură de nedreptate.”

Gândește-te: Când ni se întâmplă ceva rău și suferim, nu ne place ca alții să se bucure. Prin urmare, nici noi nu ne bucurăm de necazul altora, chiar dacă e vorba de persoane care s-au purtat urât cu noi.

Pentru a avea parte de binecuvântările lui Dumnezeu, trebuie să-i iubim pe alții, indiferent cine sunt aceștia. O modalitate practică de a arăta iubire este aceea de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.