PERICOLUL: Papirusul și pergamentul au fost primele materiale folosite de scriitorii Bibliei și de copiști (2 Timotei 4:13). a De ce reprezentau aceste materiale un pericol pentru păstrarea Bibliei?

Papirusul se rupe, se decolorează și se deteriorează foarte repede. Egiptologii Richard Parkinson și Stephen Quirke afirmă: „O foiță de papirus se transformă în cele din urmă într-un mănunchi de fire, iar apoi într-un pumn de praf. Sulurile depozitate mucegăiesc sau putrezesc din cauza umidității, iar cele îngropate sunt mâncate de rozătoare sau de insecte, mai ales de termite”. După ce au fost descoperite, unele papirusuri au fost expuse la lumină puternică și la umiditate, ceea ce a grăbit deteriorarea lor.

Chiar dacă este mai rezistent decât papirusul, pergamentul se deteriorează dacă nu este mânuit corect sau dacă este expus la temperaturi excesive, la umiditate și la lumină. b Pergamentul atrage și el insectele. Drept urmare, în cartea Everyday Writing in the Graeco-Roman East se spune cu privire la scrierile antice: „Cele care s-au păstrat sunt o excepție de la regulă”. Dacă Biblia s-ar fi deteriorat, odată cu ea ar fi dispărut și mesajul ei.

CUM S-A PĂSTRAT BIBLIA: Potrivit legii date evreilor, regii erau obligați „să-și scrie într-o carte o copie a acestei legi”, primele cinci cărți ale Bibliei (Deuteronomul 17:18). În plus, copiști calificați au realizat atât de multe manuscrise, încât în secolul I e.n. existau suluri ale Scripturilor în toate sinagogile din Israel și chiar în Macedonia (Luca 4:16, 17; Faptele 17:11). Cum s-au păstrat până astăzi unele manuscrise foarte vechi?

Philip Comfort, specialist în Noul Testament, afirmă: „Se știe că iudeii obișnuiau să păstreze în urcioare, sau vase de lut, sulurile care conțineau Scripturile”. Din câte se pare, creștinii au preluat acest obicei. Drept urmare, unele manuscrise biblice antice au fost descoperite în vase de lut, în nișe și în grote întunecoase, precum și în regiuni cu o climă extrem de uscată.

REZULTATUL: Mii de fragmente ale unor manuscrise biblice – unele mai vechi de 2 000 de ani – s-au păstrat până în zilele noastre. Niciun alt text antic nu are atât de multe manuscrise din perioade atât de îndepărtate.