1, 2. Cu ce încercare s-au confruntat Iefta și fiica lui?

 TÂNĂRA răsuflă ușurată când își vede tatăl întorcându-se teafăr de la luptă. Aleargă să-l întâmpine și, bucurându-se de marea lui victorie, începe să cânte și să danseze! Dar, în loc să i se alăture, tatăl ei își sfâșie veșmintele și strigă: „Vai, fiica mea! M-ai doborât!”. Apoi, el îi spune că îi făcuse lui Iehova o promisiune care avea să-i schimbe fiicei sale viața pentru totdeauna, spulberându-i visele și speranțele de a duce o viață normală. Totuși, fără să ezite, ea își îndeamnă tatăl să-și respecte promisiunea. Cuvintele ei frumoase arată că are o credință puternică. Ea are încredere că orice i-ar cere Iehova este spre binele ei (Jud. 11:34-37). Tatăl ei este mândru de ea, deoarece știe că, fiind dispusă să-i susțină decizia, fiica lui avea să se bucure de aprobarea lui Iehova.

² Iefta și fiica lui au avut încredere în modul lui Iehova de a acționa, chiar și când nu le-a fost ușor. Ei au fost convinși că faptul de a obține aprobarea lui Iehova merita orice sacrificiu.

 3. Cum ne poate ajuta exemplul lui Iefta și al fiicei sale?

³ Așa cum știm, nu este întotdeauna ușor să ne păstrăm  credința în Iehova. Trebuie ʻsă luptăm din greu pentru credințăʼ (Iuda 3). Pentru a reuși să facem acest lucru, să analizăm încercările pe care Iefta și fiica lui le-au înfruntat cu succes. Ce i-a ajutat să continue să manifeste credință în Iehova?

 4, 5. a) Ce poruncă le-a dat Iehova israeliților când au intrat în Țara Promisă? b) Potrivit cu Psalmul 106, ce li s-a întâmplat israeliților din cauza neascultării?

⁴ Iefta și fiica lui vedeau probabil în fiecare zi consecințele dezastruoase ale infidelității israeliților față de Iehova. Cu aproape 300 de ani în urmă, Iehova le poruncise strămoșilor lor să-i distrugă pe toți închinătorii falși din Țara Promisă (Deut. 7:1-4). Însă ei n-au ascultat. Ca urmare, mulți israeliți au început să adopte conduita păcătoasă a canaaniților, ajungând să se închine la dumnezei falși și să ducă o viață imorală. (Citește Psalmul 106:34-39.)

⁵ Această răzvrătire le-a adus dezaprobarea lui Iehova, astfel că el nu i-a mai ocrotit de dușmani (Jud. 2:1-3, 11-15; Ps. 106:40-43). Cât de greu trebuie să fi fost pentru familiile care-l iubeau pe Iehova să-i rămână loiale în acei ani! Totuși, Biblia arată că au existat oameni fideli, precum Iefta și fiica lui, dar și Elcana, Ana și Samuel, care au fost hotărâți să obțină aprobarea lui Dumnezeu (1 Sam. 1:20-28; 2:26).

 6. Ce influențe lumești există în prezent și ce trebuie să facem?

⁶ Mulți oameni din prezent gândesc și acționează la fel ca acei canaaniți din vechime. Viața lor se rezumă la sex, violență și bani. Dar Iehova ne dă avertismente clare, așa cum le-a dat și israeliților, pentru a ne ocroti de astfel de influențe. Vom învăța din greșelile israeliților? (1 Cor. 10:6-11) Trebuie să ne străduim să înlăturăm din viața noastră orice lucru care reflectă modul de gândire al lumii (Rom. 12:2). Facem cu fidelitate eforturi în acest sens?

 7. a) Cum a fost Iefta tratat de propriul său popor? b) Cum a reacționat Iefta?

⁷ În zilele lui Iefta, israeliții erau asupriți de filisteni și de amoniți din cauză că nu ascultaseră de Iehova (Jud. 10:7, 8). Totuși, încercările cu care s-a confruntat Iefta n-au venit doar din partea națiunilor dușmane, ci și din partea fraților săi vitregi și a conducătorilor Israelului. Plini de gelozie și de ură, frații săi l-au alungat, privându-l de moștenirea la care avea dreptul ca întâi născut (Jud. 11:1-3). Dar Iefta n-a permis ca răutatea lor să-i influențeze atitudinea. Când bătrânii națiunii i-au cerut ajutorul, el nu i-a ignorat cu dușmănie, ci a fost de acord să-i ajute (Jud. 11:4-11). Ce l-a îndemnat probabil pe Iefta să reacționeze ca un om spiritual?

 8, 9. a) Ce principii din Legea mozaică l-au ajutat probabil pe Iefta? b) Ce a fost cel mai important pentru Iefta?

⁸ Iefta nu era doar un războinic viteaz. El își făcuse timp să analizeze modul în care acționase Dumnezeu față de poporul său. Deoarece cunoștea bine istoria Israelului, Iefta avea o imagine clară despre ce era bine și ce era rău în ochii lui Iehova (Jud. 11:12-27). Principiile divine din Legea mozaică i-au modelat mintea și inima. Iefta știa că lui Iehova nu-i place să ținem dușmănie. În schimb, Dumnezeu le cere slujitorilor lui să se iubească unii pe alții. De asemenea, Legea  arăta că un israelit nu trebuia să ignore necesitățile altora, nici chiar ale celor care îl ʻurauʼ. (Citește Exodul 23:5; Leviticul 19:17, 18.)

⁹ Se pare că reacția lui Iefta a fost influențată și de exemplul unor oameni fideli, precum Iosif. Iosif a arătat îndurare față de frații săi, chiar dacă ei „au început să-l urască” (Gen. 37:4; 45:4, 5). Meditarea la astfel de exemple l-a ajutat probabil pe Iefta să acționeze într-un mod plăcut lui Iehova. Fără îndoială, el s-a simțit profund rănit de conduita fraților lui, însă nu s-a reținut să-i slujească lui Iehova și poporului său (Jud. 11:9). Faptul de a lupta pentru a apăra numele lui Iehova a fost mai important pentru Iefta decât orice conflict personal. El a fost hotărât să continue să manifeste credință în Iehova, iar acest lucru a fost spre binele lui și al altora (Evr. 11:32, 33).

10. Cum putem permite principiilor divine să ne ajute să acționăm așa cum li se cere creștinilor?

¹⁰ Vom permite ca exemplul lui Iefta să ne sensibilizeze inima? Ce vom face dacă unii frați de credință ne dezamăgesc sau se poartă urât cu noi? Nu ar trebui să permitem ca sentimentele rănite să ne împiedice să-i slujim lui Iehova, să mergem la întruniri sau să petrecem timp cu membrii congregației. Să-l imităm pe Iefta și să permitem ca normele divine să ne ajute să depășim situațiile dificile și să continuăm să fim un bun exemplu (Rom. 12:20, 21; Col. 3:13).

11, 12. Ce promisiune a făcut Iefta și ce presupunea aceasta?

¹¹ Iefta știa că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a elibera Israelul de amoniți. El i-a promis lui Iehova că, dacă îi va da victoria, îi va oferi ca „ofrandă arsă” prima persoană care va ieși din casa lui pentru a-l întâmpina când se va întoarce de la luptă (Jud. 11:30, 31). Ce presupunea acest lucru?

¹² Sacrificiile umane sunt ceva detestabil în ochii lui Iehova. Este clar că Iefta nu intenționa să sacrifice literalmente pe cineva (Deut. 18:9, 10). Potrivit Legii mozaice, o ofrandă arsă îi era dată în întregime lui Iehova. Prin urmare, Iefta s-a gândit că persoana pe care avea să i-o ofere lui Iehova urma să slujească pentru tot restul vieții la tabernacol. Iehova l-a ascultat pe Iefta și l-a binecuvântat cu o victorie răsunătoare împotriva dușmanilor (Jud. 11:32, 33). Dar cine urma să fie persoana care avea să-i fie dată lui Dumnezeu ca „ofrandă arsă”?

13, 14. Ce dezvăluie cuvintele lui Iefta consemnate în Judecătorii 11:35 despre credința lui?

¹³ Să ne amintim scena descrisă la începutul acestui articol. Când Iefta s-a întors de la luptă, prima persoană care i-a ieșit în întâmpinare a fost fiica lui iubită, singurul său copil! Ce avea să facă Iefta? Avea să se țină de cuvânt și să-și dea fiica pentru a sluji la tabernacol tot restul vieții?

¹⁴ Și de această dată, principiile divine l-au ajutat, fără îndoială, pe Iefta să facă alegerea corectă. Probabil că el și-a amintit de cuvintele consemnate în Exodul 23:19, care îi îndemnau pe slujitorii lui Iehova să-i dea ce aveau mai bun. De asemenea, Legea arăta că omul care făcea o promisiune era obligat s-o respecte. Ea spune: „Dacă un bărbat îi face o făgăduință lui Iehova . . . să nu-și calce cuvântul. Să facă după cuvântul gurii lui” (Num. 30:2). La fel ca fidela Ana,  care a fost probabil contemporană cu el, Iefta a trebuit să-și respecte promisiunea, chiar dacă știa ce avea să însemne acel lucru pentru el și pentru fiica lui. El nu mai avea alți copii; doar fiica sa ar fi putut să dea naștere unui descendent, care să-i păstreze numele și moștenirea în Israel (Jud. 11:34). Cu toate acestea, Iefta a spus: „Mi-am deschis gura către Iehova și nu mai pot da înapoi” (Jud. 11:35). Chiar dacă a presupus un preț foarte mare, faptul că a acționat cu credință i-a adus aprobarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Ai fi făcut și tu aceeași alegere?

15. Ce promisiune am făcut mulți dintre noi și cum putem arăta că avem credință?

¹⁵ Când ne-am dedicat viața lui Iehova, noi i-am promis solemn că vom înfăptui voința sa în orice situație. Am știut că respectarea acestei promisiuni avea să pretindă spirit de sacrificiu. Totuși, dorința de a ne respecta promisiunea ne este pusă la încercare îndeosebi când ni se cere să facem ceva ce nu ne place. Când facem astfel de sacrificii și îi slujim lui Dumnezeu într-un mod prin care ieșim din zona noastră de confort, arătăm că avem credință. Chiar dacă sacrificiile ar putea fi dureroase, binecuvântările lui Iehova sunt întotdeauna mult mai mari (Mal. 3:10). Dar ce se poate spune despre fiica lui Iefta? Cum a reacționat ea la promisiunea făcută de tatăl ei?

16. Cum a reacționat fiica lui Iefta la promisiunea făcută de tatăl ei? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹⁶ Probabil că fiicei lui Iefta nu i-a fost ușor să accepte consecințele promisiunii făcute de tatăl ei. Această promisiune era diferită de cea făcută de Ana, care a promis că-l va da pe fiul ei Samuel să slujească la tabernacol ca nazireu (1 Sam. 1:11). Un nazireu avea dreptul să se căsătorească și să aibă copii. Însă fiica lui Iefta urma să fie o „ofrandă arsă”, adică o ofrandă întreagă. Cu alte cuvinte,  ea trebuia să renunțe la aceste bucurii (Jud. 11:37-40). Întrucât tatăl ei fusese victorios în luptă și era conducător în Israel, ea s-ar fi putut căsători cu cel mai bun bărbat din țară. Acum însă, ea trebuia să devină o umilă slujitoare la tabernacol. Cum a reacționat această tânără? Ea a arătat că a pus serviciul lui Iehova pe primul loc spunând: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Iehova, fă-mi după cuvântul gurii tale” (Jud. 11:36). Ea și-a sacrificat dorința firească de a avea un soț și copii pentru a promova închinarea adevărată. Cum putem imita spiritul ei de sacrificiu?

17. a) Cum putem imita credința lui Iefta și a fiicei lui? b) Cum te îndeamnă cuvintele din Evrei 6:10-12 să manifești spirit de sacrificiu?

¹⁷ Mii de tineri creștini aleg să nu se căsătorească sau să nu aibă copii – cel puțin pentru un timp – ca să-i poată sluji lui Iehova într-o măsură mai mare. Și unii creștini mai în vârstă sacrifică timpul pe care l-ar putea petrece cu copiii sau cu nepoții lor pentru a participa la unele proiecte de construcție sau pentru a urma cursurile Școlii pentru Evanghelizatori ai Regatului și a sluji în zone în care este mai mare nevoie de vestitori. Alții își organizează activitățile în așa fel încât să poată participa la campaniile speciale din perioada Comemorării. Astfel de sacrificii făcute din inimă îi aduc multă bucurie lui Iehova, care nu va uita niciodată lucrarea lor și iubirea pe care au arătat-o față de el. (Citește Evrei 6:10-12.) Ce se poate spune despre tine? Ai putea să faci mai multe sacrificii pentru a-i sluji lui Iehova într-o măsură mai mare?

18, 19. Ce învățăm din relatarea biblică despre Iefta și fiica lui și cum putem să-i imităm?

¹⁸ Ce l-a ajutat pe Iefta să facă față multelor dificultăți cu care s-a confruntat? El i-a permis lui Iehova să-l îndrume când a avut de luat decizii. Iefta nu s-a lăsat influențat de cei din jurul său. Dezamăgirile cauzate de alții nu i-au slăbit hotărârea de a acționa cu credință. Sacrificiile pe care el și fiica lui le-au făcut de bunăvoie le-au adus binecuvântări, deoarece Iehova i-a folosit la promovarea închinării curate. Într-o perioadă în care alții au renunțat la normele divine, Iefta și fiica lui i-au rămas fideli lui Iehova.

¹⁹ Biblia ne îndeamnă ʻsă fim imitatori ai celor care, prin credință și răbdare, moștenesc promisiunileʼ (Evr. 6:12). Așadar, să-i imităm pe Iefta și pe fiica lui trăindu-ne viața în armonie cu următorul adevăr fundamental pe care-l învățăm din exemplul lor: Dacă acționăm cu credință, vom primi aprobarea lui Dumnezeu.